Ziua fizioterapeutului a trecut deja (a fost pe 8 septembrie), Ziua culturii fizice și sportului a rămas și ea în urmă (în acest an a fost marcată pe 12 septembrie), iar Ziua fitnessului urmează să o celebrăm — în ultima miercuri a lunii septembrie, adică pe data de 30, în 2026.
O coincidență inedită și, probabil, deloc întâmplătoare este faptul că toate aceste domenii, care se completează armonios, sunt înscrise în calendarul zilelor profesionale în aceeași lună. Iar noi, la rândul nostru, am decis să profităm de acest triplu prilej — astfel, am găsit o persoană care reunește toate aceste posturi (făcând-o, apropo, foarte bine) și care este gata să-și împărtășească propria poveste cu „Monitorul bucovinean”. Ne referim la tânăra hliboceancă Anastasia Șandru, al cărei parcurs profesional îl puteți descoperi mai pe larg în interviul nostru exclusiv.
„Lucrând la reanimare, am început treptat să înțeleg cât de important este procesul de recuperare a unei persoane după o stare gravă, o traumă sau o boală”
— Anastasia, povestiți-ne cum ați ajuns să activați în domeniile terapiei fizice și fitnessului. De unde a început totul în cazul dumneavoastră și cum s-au „rostogolit” lucrurile în continuare?
— Parcursul meu profesional a început în medicină. După absolvirea clasei a IX-a — în 2014 — am intrat la Colegiul Medical din Noua Suliță, unde am dobândit profesia de felcer. În 2018, am început să lucrez ca asistentă medicală în Secția de reanimare și terapie intensivă a Spitalului raional Hliboca. În paralel, am studiat la Universitatea Națională „Iuri Fedkovici” din Cernăuți, la Facultatea de cultură fizică, sport și reabilitare, alegând specializarea în reabilitare fizică și ergoterapie.
Lucrând și studiind în același timp, am căpătat o experiență foarte valoroasă. Multe dintre lucrurile despre care aflam în timpul studiilor le puteam vedea în practică. Activând la reanimare, am început treptat să înțeleg cât de important este procesul de recuperare a unei persoane după o stare gravă, o traumă sau o boală. Vedeam că tratamentul este doar o parte a drumului. După acesta, omul trebuie să revină la mișcare, să-și recapete forța, funcționalitatea și, cel mai important, independența în viața de zi cu zi.
Așa am început să înțeleg cu adevărat ce înseamnă reabilitarea și ce rol important are fizioterapeutul în acest proces. Atunci mi-am dat seama că vreau să mă dezvolt anume în această direcție. Astfel, după finalizarea studiilor, am obținut studii superioare în acest domeniu și am trecut imediat să lucrez în Secția de reabilitare, deja în calitate de fizioterapeut.
Mai târziu, am început să mă dezvolt și în domeniul fitnessului — să lucrez ca antrenoare de fitness, să susțin antrenamente individuale și de grup. Mi-a plăcut faptul că aceste două direcții pot fi combinate: terapia fizică ajută la restabilirea mișcării corecte și a funcționalității, iar fitnessul — la dezvoltarea capacităților fizice ale omului și la menținerea rezultatului obținut.
„Este foarte important să stabilești un contact cu pacientul, să vorbești cu el, să-i asculți temerile și preocupările”
— Să vorbim, mai întâi, puțin mai detaliat despre experiența dumneavoastră de fizioterapeut. De cât timp activați în acest domeniu? Nu regretați acum că, la un moment dat, ați făcut această alegere profesională?
— Activez în domeniul terapiei fizice de aproximativ trei ani. În această vreme am avut ocazia să lucrez cu pacienți foarte diferiți, însă cea mai mare parte a experienței mele este legată de militari. Din păcate, războiul și-a pus amprenta și asupra activității noastre profesionale.
Lucrul cu militarii mi-a arătat, în mod special, cât de importantă este abordarea în echipă a procesului de reabilitare. Omul are adesea nevoie nu doar de ajutor fizic, ci și de sprijin psihologic. De aceea, este foarte important ca diferiți specialiști să lucreze împreună, iar pacientul însuși să simtă sprijin la fiecare etapă a recuperării sale.
De asemenea, în practica mea am avut pacienți după accidente vasculare cerebrale, diverse fracturi și intervenții chirurgicale. Îmi rămâne în mod deosebit în memorie munca cu persoanele în vârstă — de 50-60 de ani și mai mult. După un accident vascular cerebral sau o intervenție chirurgicală serioasă, omul își pierde uneori încrederea în propriile forțe, începe să se considere neajutorat și poate rămâne singur cu problema sa. Dar eu încerc întotdeauna să-i arăt pacientului că, chiar și într-o situație dificilă, există posibilități de recuperare.
Sarcina noastră, a fizioterapeuților, este să vedem aceste posibilități și să le dezvoltăm la maximum. Rezultatul nu apare întotdeauna rapid. Uneori este vorba despre un pas mic, care pentru cineva poate părea cu totul neînsemnat, dar pentru pacientul însuși poate fi o victorie uriașă. Iar atunci când astfel de performanțe mici se adună, ele se transformă treptat într-un rezultat mare.
În același timp, foarte multe depind de pacientul însuși — de dorința, motivația și disponibilitatea lui de a munci. La fel de important este și sprijinul familiei. Atunci când alături sunt persoane apropiate care ajută, susțin și cred în om, acest lucru influențează foarte mult starea lui psihologică și dorința de a continua recuperarea.
O direcție aparte a activității mele este lucrul cu copiii și adolescenții. Destul de des am lucrat cu probleme de postură și dureri de spate. Acest lucru este deosebit de relevant pentru adolescenții care petrec mult timp la calculator și telefon și au un nivel insuficient de activitate fizică. În perioada creșterii active este important să acordăm atenție activității fizice, forței musculare și controlului mișcărilor, inclusiv consolidării mușchilor spatelui și abdomenului.
Dar, indiferent de vârstă sau de problemă, consider întotdeauna că fizioterapeutul nu este omul care pur și simplu dă exerciții. Este foarte important să stabilești un contact cu pacientul, să vorbești cu el, să-i asculți temerile și preocupările. Pacientul trebuie să aibă încredere în specialist și să creadă că eforturile sale nu vor fi în zadar.
Tocmai de aceea, munca noastră comună lasă foarte des în urmă nu doar un rezultat fizic, ci și recunoștință, încredere în propriile forțe și credință în sine. Se întâmplă ca pacienții să revină la mine, chiar și al doilea an consecutiv, pentru proceduri de întreținere. În acest timp comunicăm mult, trecem împreună prin diferite etape, iar relația noastră devine cu adevărat foarte caldă — aproape ca într-o familie.
Pentru mine, aceasta este, probabil, una dintre cele mai valoroase părți ale profesiei: atunci când un om vine la tine cu durere, teamă sau nesiguranță, iar cu timpul vezi cum se schimbă, devine mai puternic și începe din nou să creadă în propriile posibilități.
De aceea, cu siguranță nu regret alegerea mea profesională. Dimpotrivă, fiecare pacient și fiecare poveste de recuperare mă conving și mai mult că am ales drumul potrivit pentru mine.
„În prezent, militarii sunt pe primul loc în activitatea fizioterapeuților”
— Imaginea noastră despre munca fizioterapeuților este destul de superficială. Spuneți-ne, în calitate de specialist, cine este, de fapt, acest fizioterapeut? Cu ce se ocupă mai exact? Ce tratează, cum tratează? Prin ce se deosebește activitatea sa, să spunem, de munca unui medic, a unui maseur sau a unui reabilitolog?
— Aș spune că, fizioterapeutul este specialistul care ajută omul să-și restabilească sau să-și îmbunătățească funcțiile motorii și să revină la o viață cât mai activă. Evaluăm mișcările persoanei, starea sa fizică, forța, mobilitatea, coordonarea, stabilim ce funcții sunt afectate și, pe baza acestui lucru, elaborăm un program de recuperare.
Principalul instrument al fizioterapeutului este mișcarea și efortul fizic ales corect. Acesta poate include exerciții terapeutice, lucrul asupra mobilității, forței, echilibrului, coordonării, precum și învățarea unor tipare corecte de mișcare.
Doctorii de medicină fizică și de reabilitare se ocupă, în primul rând, de diagnosticarea bolii și de tratamentul medical, putând prescrie medicamente sau alte intervenții medicale. Maseurul lucrează, în principal, cu țesuturile moi, folosind diferite tehnici de masaj.
Fizioterapeutul lucrează însă, înainte de toate, cu mișcarea și funcționalitatea persoanei. În același timp, aceste profesii nu concurează între ele — dimpotrivă, în multe cazuri, cel mai bun rezultat este obținut prin munca în echipă a diferiților specialiști.
— Ce semne, ce simptome ale organismului nostru ne indică faptul că a venit deja momentul să apelăm la un fizioterapeut? Și de ce nu ar trebui să tot amânăm acest lucru?
— Nu este neapărat nevoie să așteptăm o traumă gravă. Un motiv pentru a apela la un specialist poate fi durerea de spate, de gât, de umăr, de genunchi sau de alte articulații, limitarea mobilității, slăbiciunea, tulburările de echilibru, disconfortul în timpul mișcării sau recuperarea după o traumă ori o intervenție chirurgicală. Terapia fizică poate fi utilă și atunci când omul simte că anumite mișcări au început să-i fie mai greu de realizat.
Nu este bine să suportăm mult timp durerea sau limitarea mișcărilor, deoarece omul începe adesea să compenseze problema cu alte părți ale corpului. Iar atunci o problemă poate crea treptat altele.
— Apropo, cu ce probleme, plângeri sau afecțiuni se confruntă cel mai des reprezentanții profesiei dumneavoastră?
— În prezent, militarii noștri sunt pe primul loc în activitatea fizioterapeuților, a centrelor și secțiilor de reabilitare din întreaga Ucraină. Urmează problemele aparatului locomotor: dureri de spate și de gât, probleme ale articulațiilor umărului, genunchiului sau șoldului, consecințele traumatismelor, entorselor, fracturilor și intervențiilor chirurgicale. De asemenea, ne întâlnim des cu slăbiciuni musculare, limitări ale mobilității, tulburări de coordonare și echilibru.
O direcție aparte și foarte importantă este recuperarea persoanelor după intervenții chirurgicale sau traume grave. În astfel de cazuri, este esențial să readucem treptat omul la viața de zi cu zi și la activitatea fizică.
„Corpul nostru este creat pentru mișcare”
— Atunci când ne adresăm unui fizioterapeut, ca și la orice alt specialist, ne așteptăm la un rezultat concret (și cât mai rapid). Desigur, fiecare caz este individual, dar după aproximativ câte ședințe poate un fizioterapeut să „pună omul pe picioare”? Ce poate influența procesul de recuperare?
— La această întrebare nu se poate răspunde printr-o singură cifră, pentru că terapia fizică nu este o rețetă universală. Totul depinde de problemă, de durata acesteia, de vârsta persoanei, de starea generală de sănătate, de forma fizică, de complexitatea traumei sau a intervenției chirurgicale și, bineînțeles, de omul însuși.
Este foarte important faptul că recuperarea nu are loc doar în timpul întâlnirii cu terapeutul. Dacă specialistul recomandă exerciții pentru acasă, iar persoana le efectuează cu regularitate, rezultatul va fi, de obicei, mult mai bun.
De aceea, explic întotdeauna: fizioterapeutul nu poate „recupera” omul în locul lui. Noi îl putem ghida corect, îl putem învăța, ajuta și putem monitoriza procesul, însă participarea activă a pacientului însuși reprezintă o parte uriașă a succesului.
— Deseori, noi înșine suntem dușmanii propriei sănătăți. Ca terapeut fizic, ce obicei (sau câteva) le-ați interzice tuturor pacienților dumneavoastră, dacă ați avea o asemenea putere?
— Dacă aș putea interzice un singur obicei, aș interzice ignorarea constantă a semnalelor propriului organism. În special expresii de genul: „o să treacă de la sine”, „mai suport puțin”, „trebuie doar să mă dezmorțesc” sau, dimpotrivă, „mai bine nu mă mișc deloc, pentru că mă doare”.
De asemenea, nu le-aș recomanda oamenilor să ducă un stil de viață complet sedentar. Corpul nostru este creat pentru mișcare. Nu este obligatoriu să petrecem zilnic o oră în sala de sport. Uneori este mult mai important, pur și simplu, să ne ridicăm din pat, să mergem, să schimbăm poziția corpului și să facem exerciții fizice simple.
„Cred că, profesia de fizioterapeut are perspective bune”
— Cum considerați, care este momentul cel mai important în activitatea fizioterapeuților? Ce calități ar trebui, în opinia dumneavoastră, să aibă un bun specialist în acest domeniu? Ce ar trebui să știe și să poată face, în primul rând?
— Pentru mine, un bun fizioterapeut nu este doar o persoană cu diplomă și cu multe cunoștințe. Sunt foarte importante atenția, responsabilitatea, empatia, capacitatea de a asculta pacientul și de a avea o abordare individuală pentru fiecare persoană.
Trebuie să înțelegi bine anatomia, fiziologia, biomecanica, principiile antrenamentului și ale recuperării, dar este la fel de important să poți explica omului, în cuvinte simple, ce i se întâmplă și ce poate face el însuși pentru recuperarea sa.
Și, în opinia mea, un specialist bun nu încetează niciodată să învețe.
— Personal, ce vă place cel mai mult la această profesie? Ce vă inspiră în procesul de muncă?
— Cel mai mult mă inspiră rezultatul. Atunci când vezi că o persoană care, nu demult, avea dureri sau anumite limitări devine treptat mai activă, mai puternică și mai sigură în propriile mișcări — acest lucru motivează foarte mult.
Îmi place însuși procesul: să găsesc cauza problemei, să stabilesc un obiectiv, să aleg exercițiile potrivite și să parcurg împreună cu omul drumul până la rezultat.
Ador să lucrez cu oamenii. Fiecare are propria poveste, propriile temeri, posibilități și obiective, de aceea, practic, nu există cazuri identice.
— Dar cât de solicitată este în prezent această profesie pe piața muncii? Poate fi numită populară? Ce le-ați spune celor care abia se gândesc să pornească pe acest drum — merită să devii fizioterapeut?
— Cred că, profesia de fizioterapeut are perspective bune și a devenit deosebit de solicitată după începutul războiului la scară largă. Centrele de reabilitare și spitalele au nevoie de specialiști calificați din cauza numărului mare de persoane care se recuperează după traume, intervenții chirurgicale și stări grave.
În plus, oamenii sunt tot mai interesați de sănătate, activitate fizică și calitatea vieții, înțelegând că este important nu doar să scape de durere, ci și să-și restabilească mișcarea și să prevină reapariția problemei.
Dacă vă interesează anatomia, mișcarea și sportul, vă place să lucrați cu oamenii și sunteți gata să învățați permanent — această direcție merită cu siguranță atenție.
„Combinarea terapiei fizice cu fitnessul îmi oferă posibilitatea de a fi un specialist mai versatil”
— Practic, lucrați la intersecția a două profesii — de fizioterapeut și antrenor de fitness. De ce ați decis să activați ca antrenoare de fitness, având deja experiența de fizioterapeut? Cum se completează aceste două direcții în cazul dumneavoastră? Ce au ele în comun? Cum vă ajută cunoștințele dintr-un domeniu să vă descurcați în celălalt?
— Sincer vorbind, am ajuns în fitness puțin pe neașteptate. După naștere, am urmat un program de recuperare la prietena mea, care lucra în domeniul fitnessului. În paralel, deja studiam și lucram în domeniul reabilitării. Această recuperare mi-a fost benefică nu doar din punct de vedere fizic — am acumulat multă experiență practică, am început să înțeleg mai bine lucrul cu corpul și, cel mai important, mi-am dat seama că îmi place cu adevărat.
Când am început deja să lucrez în domeniul reabilitării, prietena mea mi-a propus să încerc să lucrez ca antrenoare de fitness. Ea vedea în mine un specialist care are studii medicale și, în același timp, înțelege bine sportul și efortul fizic. Într-adevăr, în prezent sunt destul de mulți antrenori de fitness, în timp ce specialiștii cu studii medicale care lucrează în domeniul fitnessului sunt mult mai puțini. Pentru un antrenor, acesta este un mare avantaj, deoarece studiile medicale oferă o înțelegere mai profundă a anatomiei, fiziologiei și funcționării organismului uman. Acest lucru permite nu doar să arăți exercițiile, ci și să înțelegi cum să alegi corect efortul și cum să-l adaptezi pentru o anumită persoană.
Desigur, la început am ezitat. În acel moment lucram deja la spital, aveam un copil mic și, în paralel, mă ocupam de încă o activitate — făceam torturi bento. Cu alte cuvinte, la un moment dat, am ajuns să am trei locuri de muncă.
Dar destul de repede mi-am dat seama că este foarte dificil să le fac pe toate la nivelul necesar. Așa că a trebuit să fac o alegere. Și am decis să mă concentrez pe ceea ce corespunde cel mai mult studiilor și cunoștințelor mele și, totodată, pe ceea ce îmi place cu adevărat — să combin terapia fizică și fitnessul.
După aceea, am început să urmez suplimentar diferite cursuri și programe de certificare în domeniul fitnessului. Aceste cunoștințe s-au dovedit utile nu doar în activitatea de antrenor, ci și în terapia fizică — în special în ceea ce privește dozarea efortului, alegerea și adaptarea exercițiilor.
În calitate de antrenoare de fitness, lucrez atât cu grupuri, cât și individual. Susțin programe de fitness de grup și antrenamente personale. De asemenea, lucrez cu eliberarea miofascială, susțin ședințe de stretching și antrenamente cu ajutorul TRX.
În lucrul cu clienții, pentru mine este important nu doar să desfășor un antrenament, ci să țin cont de starea fizică a persoanei, de nivelul ei de pregătire și de particularitățile individuale. De exemplu, o persoană poate veni la un grup de fitness, dar să aibă dureri lombare sau anumite limitări fizice. Nu poate întotdeauna să execute din prima toate exercițiile și să lucreze la același nivel cu ceilalți participanți.
De aceea, în astfel de cazuri, încep prin a lucra individual cu persoana: aleg și adaptez exercițiile, cresc treptat nivelul de efort și ajut persoana să-și pregătească organismul pentru antrenamente complete. Abia după aceea poate să se alăture grupului și să lucreze treptat la același nivel cu ceilalți.
Tocmai de aceea consider că îmbinarea terapiei fizice cu fitnessul îmi oferă posibilitatea de a fi un specialist mai versatil. Indiferent unde lucrez — la spital, cu o persoană care are probleme de sănătate, sau în sala de fitness, cu o persoană sănătoasă care dorește să-și dezvolte corpul — îmi folosesc cunoștințele în mod complex.
Pentru mine, aceste două direcții nu se contrazic. Dimpotrivă, se completează reciproc și îmi permit să înțeleg mai bine omul și să lucrez cu el în diferite etape — de la recuperare până la activitate fizică deplină.
Sunt două direcții apropiate. Terapia fizică m-a învățat să înțeleg mai bine corpul, să evaluez mișcările și să aleg în siguranță nivelul de efort. Fitnessul mi-a oferit experiență practică în lucrul cu motivația, pregătirea fizică și obiectivele oamenilor. Împreună, aceste cunoștințe mă ajută să privesc antrenamentele nu doar din perspectiva rezultatului, ci și a siguranței și a particularităților individuale. Este important să înțelegi de ce are nevoie omul de un anumit exercițiu și cum îl va apropia acesta de obiectivul său.
— La final, vrem să auzim un sfat profesional: câteva recomandări de la fizioterapeutul și antrenoarea de fitness Anastasia Șandru.
— Nu așteptați până când corpul începe să semnaleze serios existența unei probleme. Mișcați-vă în fiecare zi: mergeți pe jos, faceți exerciții de dimineață, consolidați-vă musculatura, lucrați asupra mobilității și alegeți o activitate care vă place.
Nu vă comparați cu alții — fiecare are propriul nivel de pregătire și propriul ritm de progres. Dacă aveți deja dureri, o traumă sau o limitare a mobilității, nu vă tratați singuri după sfaturi de pe internet, ci adresați-vă unui specialist.
Grija pentru sănătate este un obicei de zi cu zi, nu ceva de care trebuie să ne amintim doar după apariția problemelor.
Interviu de Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
