– Stimate Silvestru, am făcut cunoștință cu doi ani în urmă, la premiera spectacolului „Pețirea la Goncearivți”, pus în scenă de Teatrul Popular „Miorița” din Horbova. Ți s-a încredințat unul dintre rolurile principale. Fiind născut în județul Suceava, România, te-ai căsătorit la Horbova. Cum te-au primit localnicii?
– Foarte bine. A fost o surpriză pentru mine. La Horbova este o comunitate de români foarte integrată. Prima dată am vizitat acest sat în perioada sărbătorilor de iarnă. Aveam 17 ani. Eu am rămas încântat de ceea ce am văzut aici: colindele, jocul căiuților, malanca. Nu m-am așteptat ca la Horbova, sat din Ucraina, populat de români, să fie păstrate atât de bine cultura și tradițiile populare. Îi sunt recunoscător destinului că mi-am găsit aleasa inimii – Nadia Prescure – tocmai la Horbova. Ne-am căsătorit și am hotărât să ne stabilim aici cu traiul. În România am avut perspective, puteam să plec peste hotare, dar mie îmi place o viață liniștită, la țară. Avem casa noastră, doi copii – fiica are patru anișori, fiul – doi. Am găsit aici și o ocupație pentru suflet.
– Ai în vedere participarea la activitatea Teatrului „Miorița”?
– Aceasta în primul rând. Prima mea ieșire pe scenă a fost în spectacolul, după cum ați menționat mai sus, „Pețirea la Goncearivți”. Atunci, în cadrul Festivalului „Primăvara teatrală”, Teatrul din Horbova și-a apărat titlul de „Colectiv popular”. El a fost remarcat, iar mie mi s-a acordat premiul „Cel mai bun debutant”. Acum pregătim un nou spectacol, a cărui premieră va avea loc la primăvară.
– În România ați participat la spectacole?
– Da, la Liceul din Suceava. Acolo am format o echipă teatrală. Ne-a îndrumat Valentina Filip. Așa că atunci când mi s-a propus să mă alătur colectivului de actori al Teatrului Popular din Horbova, deja aveam o oarecare experiență teatrală. Am o atracție deosebită față de Horbova. Vreau să-i răsplătesc frumos pe oamenii de aici, care m-au primit atât de bine. Mă bucur că printre ei am mulți cumetri. Trăind în Ucraina, simt necesitatea de a învăța limba de stat. Iau lecții individuale de ucraineană la un profesor.
– Recent ne-am întâlnit la Mănăstirea Putna, unde a fost oficiat un parastas întru cinstirea memoriei românilor căzuți pe fronturile războiului ruso-ucrainean. Împreună cu soția, Nadia Prescure, ați venit cu ansamblul de copii „Armonii Horbovene”…
– E un ansamblu creat de noi.
– Adică l-ați scos în lume, după cum se spune…
– Am debutat anul acesta la Festivalul „Doina primăverii” de la Horbova. Dar am reușit să-i ducem pe copii și în alte localități din România – la Hudești, Botoșani.
– E un început promițător…
– A fost un vis al Nadiei să aibă un astfel de colectiv. Ea și-a făcut studiile la Liceul de Artă „Ciprian Porumbescu” din România. A încurajat-o și preotul Bisericii din sat, Marian Golovaci. Cânta cu unii copii la sărbătorile de Crăciun și de Paști. În februarie anul curent, am hotărât să organizăm un cor de copii. Nadia s-a apucat să dea lecții de canto. Ea se ocupă cu fiecare copil individual – câte o oră – în decursul săptămânii. La început erau 10 copii, acum sunt 45. În ansamblu sunt și copii de 4 ani. E clar că ei nu frecventează deocamdată lecțiile de canto. Datorită acestor lecții, copiii își însușesc tehnica vocală. Progresul lor îl observă și părinții, ei sunt foarte mulțumiți.
– Cum vă apreciază munca lucrătorii culturii din Horbova?
– Ne ajută cu sfaturi și directorul Casei de Cultură, Toader Lișman, și conducătoarea artistică, Maria Buzduga. Ne susțin. În incinta Casei de Cultură am arendat o cameră pentru ansamblul nostru. Un ajutor foarte mare primim din partea Societății Culturale „Valea Prutului”, condusă de Sergiu Barbuță. La câteva zile după parastasul de la Putna am participat, împreună cu Societatea „Junimea Bucovinei”, la evenimentul de la Stejarul lui Ștefan cel Mare din Codrii Cosminului. Cultura îi unește pe oameni.
– Am înțeles că în activitatea ansamblului vocal „Armonii Horbovene” te preocupi de problemele organizatorice.
– E adevărat. Înainte de crearea acestui colectiv aveam un câștig bun în România. Văzând că orele de canto și repetițiile cer mult timp și soția este foarte ocupată, mi-am asumat treburile casnice, am grijă de copiii noștri, deci îi creez Nadiei condiții pentru activitatea sa. Răspund de organizarea deplasărilor noastre, de problemele transportului, cazării etc. Avem planuri serioase și punem accentul pe calitatea interpretării, altfel nu vom obține performanțe.
– Deci, vă dorim armonie în familie și în activitatea culturală.
– Vă mulțumesc din suflet.
Interlocutor: Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
