Povestea medicului de familie Lilia Stadniichuk, care de peste zece ani are bucuria și responsabilitatea să le fie de folos oamenilor din localitatea natală și cele învecinate
În calendarul sărbătorilor profesionale – pe 19 mai, de fapt – în fiecare zi și deseori mai mult. Așa se prezintă realitatea când vine vorba despre breasla medicilor de familie. La nivel mondial oamenii care îmbrățișează această meserie sunt celebrați în miez de florar, dar, în esență, sărbătoarea lor profesională este în fiecare zi – în fiecare consultație, în fiecare sfat oferit cu răbdare și în fiecare moment în care un pacient își găsește sprijinul dincolo de ușa cabinetului. Deja de peste un deceniu într-această muncă nobilă își desfășoară activitatea cu dăruire și doamna doctor Lilia Stadniichuk, al cărei parcurs medical vi-l prezentăm în cele ce urmează.
„Dincolo de cunoștințe, contează calmul, empatia și capacitatea de a lua decizii asumate”
— Doamna Lilia, la începutul discuției noastre, vă rugăm, să ne povestiți de unde a pornit povestea Dumneavoastră în medicină?
— M-am născut în localitatea Hreațca, pe atunci raionul Herța, unde am copilărit și am urmat școala generală de 11 clase. Ulterior, am urmat 1 an de liceu (clasa 12) la Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni, la București. Din anul 2001 am studiat la Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova – Facultatea de Medicină Generală, pe care am absolvit-o în 2007. Revenind în Ucraina, mi-am echivalat diploma, am urmat 3 ani de studii ca medic intern, specializarea – „Medicina de familie”. În present, îmi desfășor activitatea în satul Hreațca, în cadrul Ambulatoriului de medicină de familie, unde lucrez alături de o echipă medicală dedicată, având ca obiectiv principal îngrijirea și monitorizarea sănătății pacienților.
— Totuți, ce v-a determinat să alegeți medicina? De ce ați decis să vă legați viața de „profesia halatelor albe”? Merge vorba, în cazul Dumneavoastră, de un vis din copilărie, prestigiul specialității, dorința de a ajuta oamenii, oportunitate de a câștiga bani sau altceva? Ori, poate, avem de-a face cu o combinație a tuturor acestor factori?
— Sinceră să fiu, nu pot exact să spun ce m-a determinat să aleg medicina. Nu știu dacă mi-am dorit dintotdeauna. Așa cred că a fost să fie. Am balansat inițial între medicină și profesor de limba franceză. Îmi plăcea ideea de halate albe. De muncă curată. Poate de aici vine inspirația. Fiecare copil își alege de mic meseriile preferate, văzând în familie sau, poate, din jocuri. Fiind copii, cu toții ne jucăm de-a medicii, vânzătorii, profesorii etc.
— Când ați debutat cu adevărat în postura de medic? Unde a avut loc, ca să ne exprimăm așa, botezul Dumneavoastră profesional?
Consider că, debutul meu real ca medic nu a fost neapărat în momentul obținerii diplomei, ci atunci când am avut pentru prima dată responsabilitatea directă față de un pacient. „Botezul” profesional a avut loc în perioada stagiilor clinice, în primele luni de activitate, când am fost pusă în situația de a lua o decizie și de a comunica cu pacientul, nu doar ca student, ci ca medic. A fost un moment în care am conștientizat, cu adevărat, responsabilitatea acestei profesii – faptul că, dincolo de cunoștințe, contează calmul, empatia și capacitatea de a lua decizii asumate.
„Colaborarea și sprijinul reciproc fac diferența”
— Cât de dificil a fost începutul de drum pentru Dumneavoastră, ca tânăr specialist? V-ați confruntat cu anumite obstacole sau provocări în primii ani? Cât de importantă a fost, atunci, susținerea colegilor și a celor din jur?
— Începutul de drum ca tânăr specialist a fost, fără îndoială, provocator. Trecerea de la statutul de rezident sau student la cel de medic cu responsabilitate directă vine cu un nivel diferit de presiune – atât profesională, cât și emoțională. Deciziile trebuie luate mai rapid, iar consecințele lor sunt mult mai concrete.
Sigur că, susținerea colegilor și a celor din jur este foarte importantă. Faptul că am avut oameni cu experiență alături, dispuși să ofere îndrumare, m-a ajutat să-mi capăt încrederea și să evoluez mai rapid. De asemenea, sprijinul celor apropiați a contat mult în menținerea echilibrului personal.
Consider că, medicina nu este un drum care se parcurge individual, ci unul în care colaborarea și sprijinul reciproc fac o diferență reală, mai ales la început.
— Cum a evoluat ulterior cariera Dumnevoastră? În ce instituții ați activat de-a lungul timpului?
— Cariera mea a evoluat treptat, pe măsura acumulării de experiență. După finalizarea studiilor, m-am reîntors în țară, unde am lucrat ca și asistentă medicală la Policlinica raională din Herța. Ulterior, am urmat cursurile de medic intern la Universitatea de Medicină din Cernăuți, unde am avut ocazia să lucrez într-un mediu solicitant, dar extrem de formativ.
De-a lungul timpului, am urmărit și urmăresc constant dezvoltarea profesională, participând la activități de formare și adaptându-mă la noile cerințe ale practicii medicale.
„Succesul medicului nu depinde doar de el, ci de funcționarea unei echipe unite”
— În prezent activați ca medic de familie la Ambulatoriul de medicină de familie din localitatea Hreațca. Câți pacienți deserviți, din ce localități provin ei, ce servicii oferiți, care sunt obiectivele primordiale pe care vi le trasați din calitatea pe care o aveți?
— Într-adevăr, din anul 2016 și până în prezent sunt medic de familie la Ambulatoriul din Hreațca. Deservesc în jur de 2000 de pacienți, începând de la cei micuți nou-născuți și până la o vârstă înaintată. Pacienții provin și din localitățile apropiate, nu numai Hreațca, cum ar fi Bairachі, Târnauca, Herța etc.
Medicul de familie joacă un rol esențial în sistemul sanitar, oferind o gamă largă de servicii medicale primare. Printre serviciile ce se oferă la noi în ambulatorie se numără: consultații medicale – pentru afecțiuni acute sau cronice; examen medical de bilanț pentru copii (0-18 ani); investigații paraclinice – analize de laborator: analiza de sânge, urină, glucoză; explorări funcționale: electrocardiograma (ECG); eliberarea de documente medicale: rețete compensate/gratuite, trimiteri către medici specialiști, concedii medicale, adeverințe medicale etc; vaccinări conform calendarului național.
— „Mâna dreaptă” a oricărui medic sunt asistenții medicali, la fel, probabil, este și în cazul Dumneavoastră. În acest context, povestiți-ne câte ceva despre specialiștii care vă ajută să aveți grijă de sănătatea pacienților în cadrul Ambulatoriul din Hreațca.
— Într-adevăr, asistenții medicali reprezintă un pilon esențial în activitatea fiecărui medic. La Ambulatoriul din Hreațca lucrez cu o echipă de profesioniști dedicați care contribuie în mod real la buna desfășurare a actului medical. Este vorba despre două doamne, Angela și Diana, asistentele mele medicale, cu experiență, bine pregătite, atente la detalii și implicate în relația cu pacienții, cât și în organizarea activității zilnice. De multe ori, ele sunt primele care interacționează cu pacientul, observă detalii importante și susțin fluxul de lucru, ceea ce face ca întreaga activitate să fie mai bine coordonată.
Sunt de părere că, succesul medicului nu depinde doar de el, ci de funcționarea unei echipe unite, în care fiecare membru are un rol clar și important în îngrijirea pacientului. Deci, vreau să le mulțumesc pentru profesionalismul de care dau dovadă zilnic și pentru că sunt mereu alături atât de mine cât și de pacienți.
„La finalul zilei știi că ai schimbat în bine viața pacientului”
— Cum ați menționat anterior, medicul de familie este doctorul celor mari și celor mici. Dar cât de diferită este abordarea în cazul pacienților maturi față de cea pe care o necesită copiii?
— În cazul pacienților adulți, abordarea este, în general, mai directă și se bazează pe dialog, pe capacitatea pacientului de a descrie simptomele, istoricul medical și de a participa activ la deciziile terapeutice. Comunicarea este mai structurată, iar responsabilitatea înțelegerii și respectării tratamentului este împărțită între medic și pacient.
În schimb, în cazul copiilor, abordarea este mult mai complexă și adaptată vârstei. Copilul nu poate întotdeauna să își exprime clar simptomele, motiv pentru care anamneza se bazează, în mare măsură, pe părinți, dar și pe observații clinice. În plus, este esențială crearea unei relații de încredere cu copilul, ca să nu aibă teamă de medic, de consultație. Diferența consider că este doar în comunicare, evaluare, însă obiectivul rămâne același: stabilirea unui diagnostic corect și oferirea tratamentului.
— De-a lungul timpului, ați avut cazuri care v-au marcat în mod deosebit și care v-au schimbat perspectiva asupra profesiei?
— Da, de-a lungul timpului am avut câteva cazuri care m-au marcat în mod deosebit și care mi-au influențat modul de a privi profesia medicală. Una dintre cele mai dificile și traumatizante experiențe profesionale consider decesul unui pacient, moartea subită, neașteptată, cum ar fi infarct miocardic sau aritmiile severe. Fiecare caz este special, este unic. Indiferent de diagnostic, de tratament, la finalul zilei știi că ai schimbat în bine viața pacientului.
— „Pâinea” medicului nu este nicidecum ușoară, pentru că medicina, evident, nu înseamnă doar halate albe frumoase, ci și durere, suferință, responsabilitate… Luând acestea în considerare, cum credeți, bazându-vă pe propria experiență, ce este cel mai complicat în meseria pe care o practicați, dar și ce vă stârnește cea mai mare bucurie? Ce înseamnă, pentru Dumneavoastră personal, să fiți medic de familie?
— Medicul de familie este cel care nu se gândește doar la semnalele și simptomele unei boli, ci încearcă să le așeze în contextul istoric al pacientului, se gândește la aspectul psihologic și social al acestuia. Profesia de medic este, într-adevăr, una complexă, care implică mult mai mult decât aspectul exterior al „halatului alb”.
„Medicul de familie nu tratează doar boli, ci și oameni”
— Cu toate bunele și relele, medicul, în special cel de familie, este, poate, cel mai apropiat specialist de ființa umană. De multe ori, în momente grele, el devine nu doar doctor, ci și un sprijin moral, un prieten de nădejde sau un povățuitor prețios. Cât de importantă este, în aceste condiții, construirea unei relații strânse cu pacienții? Ce rol joacă încrederea reciprocă?
— Medicul de familie nu tratează doar boli, ci și oameni, fiind adesea un confident și un sprijin pentru întreaga comunitate. Relația medic-pacient înseamnă comunicare, colaborare, încredere, empatie și înțelegere. O comunicare clară și deschisă între medic și pacient este esențială pentru a împărtăși informații importante, a clarifica întrebări și a înțelege perspectivele și așteptările fiecărei părți. Medicul trebuie să ofere explicații clare, să răspundă la întrebări și să asculte cu atenție nevoile și preocupările pacientului. De multe ori, medicul de familie devine un punct de sprijin constant pentru pacient, nu doar în probleme medicale, ci și în situații de viață dificile. Totuși, această apropiere trebuie să rămână întotdeauna în limitele profesionale, bazată pe respect, empatie și responsabilitate.
În opinia mea, fără încredere, actul medical este incomplet, iar relația medic-pacient își pierde una dintre cele mai importante dimensiuni.
— Cum ar trebui să fie, în opinia Dumneavoastră, medicul modern? Ce calități sunt esențiale pentru un bun profesionist în zilele noastre?
— Medicul modern, după părerea mea, trebuie să fie un bun medic, ceea ce implică cunoștințe solide, experiență, dar și o mulțime de alte abilități dobândite atât în timpul facultății, cât și în practica din spital sau chiar la locul de muncă. Nimeni nu se naște profesionist și multe dintre competențe se acumulează de-a lungul a mai multor ani.
O calitate importantă a medicilor este simțul responsabilității: un medic trebuie să facă lucrurile cum trebuie, să sacrifice propriul timp și propria familie uneori. Compasiunea și empatia sunt și ele primordiale – un doctor trebuie să fie bun, uman, tolerant, generos, sensibil. Aceste trăsături îl fac pe medic să-și ducă datoria atunci când este oboist. Bineînțeles, contează foarte mult și profesionalismul, adică cunoștințele bine întemeiate.
— Probabil, doctorul rămâne doctor și dincolo de ușa cabinetului: acasă, în weekend, în timpul liber – trebuie să fie mereu pregătit să „îmbrace halatul alb” atunci când situația o cere…
— Profesia medicală implică, într-adevăr, un grad ridicat de responsabilitate care nu se oprește complet odată cu terminarea programului de lucru. Există situații în care medicul trebuie să fie disponibil sau să reacționeze prompt, mai ales în cazuri urgente. Totuși, este important de menționat că programul de lucru al unui medic are, în mod normal, limite clare. Nu este real și nici sănătos ca medicul să fie permanent „în serviciu”.
„Vă încurajez să nu uitați de controalele de rutină, să aveți o alimentație echilibrată și să faceți mișcare în fiecare zi”
— Serviciul ca serviciu, dar chiar și un medic are nevoie de pauză și de relaxare. Ce vă ajută să vă „reîncărcați bateriile”?
— Pentru a putea oferi în continuare un act medical de calitate, consider că este esențial să existe momente de pauză și de deconectare. În cazul meu, „reîncărcarea bateriilor” vine din activități simple, dar eficiente: timpul petrecut cu familia și prietenii apropiați, activitățile în aer liber și momentele de liniște care îmi permit să mă detașez de ritmul intens al profesiei.
Cred că este important ca un medic să-și păstreze clar separată viața profesională de cea personală, pentru a preveni epuizarea.
— În fiecare an, mulți tineri cu ochii plini de entuziasm își încep studiile în instituțiile de învățământ medical, visând să se realizeze în acest domeniu deloc simplu. Ce sfaturi le-ați oferi, din postura unui specialist deja cu experiență? La ce ar trebui să fie pregătiți?
— Tinerilor care își încep studiile în medicină le-aș spune, în primul rând, că au ales un drum frumos, dar într-adevăr solicitant, care necesită răbdare, perseverență și multă muncă. Este important să fie pregătiți pentru un volum mare de informații, pentru ani de studiu intens și pentru situații în care vor fi puși în fața unor provocări atât intelectuale cât și emoționale. Medicina nu se învață doar din cărți, ci și din experiență, din contactul direct cu pacienții și din greșeli asumate și corectate. De asemenea, este foarte important să învețe să lucreze în echipă și să respecte atât colegii, cât și pacienții. Le doresc mult succes!
— În încheiere, oferiți-le cititorilor noștri un sfat profesional: cum ne putem proteja sănătatea? Cât de des ar trebui să mergem la medic și la ce specialiști, în primul rând?
— Sfatul meu principal este ca fiecare persoană să acorde atenție prevenției, nu doar tratamentului, atunci când apar problemele de sănătate. Un stil de viață echilibrat – alimentație corectă, activitate fizică regulată, somn suficient și evitarea exceselor (tutun, alcool) – rămâne baza unei sănătăți bune.
În ceea ce privește controalele medicale, este recomandat ca fiecare persoană să meargă periodic la medicul de familie, chiar și în absența simptomelor, pentru evaluări generale și monitorizarea factorilor de risc. De asemenea, analizele de rutină, cum ar fi analiza de sânge, urină, efectuate anual sunt foarte utile pentru depistarea timpurie a unor probleme. În funcție de vârstă și de istoricul medical, pot fi necesare și consulturi la alți specialiști — de exemplu, cardiolog, endocrinolog sau ginecolog/urolog etc.
Dragi pacienți, sănătatea este cea mai de preț comoară. Vă încurajez să nu uitați de controalele de rutină, să aveți o alimentație echilibrată și să faceți mișcare în fiecare zi. Sunt mereu aici pentru a vă ghida pașii spre un stil de viață mai bun și mai fericit.
Interviu de Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
