În tăcerea adâncă a codrilor Bucovinei, acolo unde Siretul își poartă apele cu o greutate parcă nefirească, ecoul pașilor celor peste 3.000 de români de acum 85 de ani încă mai vibrează în pământul jilav. Astăzi, când calendarul ne oprește în fața bornei dureroase a opt decenii și jumătate de la masacrul de la Fântâna Albă, nu comemorăm doar un eveniment istoric, ci plângem o rană deschisă a ființei noastre naționale.
Tragedia care s-a dezlănțuit în poiana Varnița rămâne una dintre cele mai negre pagini de cruzime ale secolului XX. Mitralierele ascunse în desișul pădurii au secerat fără milă acest convoi al disperării, transformând cântecele religioase în strigăte de agonie. Cei care nu au căzut sub ploaia de gloanțe au fost urmăriți de cavaleria necruțătoare, vânați prin pădure și loviți cu săbiile, într-o dezlănțuire de ură care sfidează orice logică umană. Mai dureros decât moartea însăși a fost ceea ce a urmat: martori ai vremii povestesc despre gropile comune săpate în grabă, unde răniții au fost aruncați laolaltă cu cei morți, pământul mișcându-se zile în șir deasupra celor care încă mai suflau sub povara țărânei.
La 85 de ani de la acele clipe de groază, avem datoria sfântă de a-i pomeni pe cei care s-au sacrificat pentru libertate. Sângele vărsat pe acele poteci nu s-a uscat niciodată cu adevărat; el a hrănit rădăcinile demnității noastre. Astăzi, ne aplecăm frunțile nu doar pentru a deplânge victimele, ci pentru a celebra curajul lor imens. Ei au demonstrat că identitatea națională nu este o noțiune abstractă, ci o valoare pentru care merită să mergi până la capăt, chiar și în fața morții sigure.
Comemorarea acestei aniversări este un act de restaurare morală. Fiecare nume recuperat din negura timpului, fiecare lumânare aprinsă și fiecare cuvânt rostit despre acest masacru reprezintă o piatră așezată la temelia adevărului. Nu putem privi spre viitor fără a ne asuma trecutul, cu toate rănile sale sângerânde. Fântâna Albă rămâne pentru noi toți un simbol al rezistenței prin credință și un avertisment mut despre prețul libertății. Să păstrăm vie amintirea acestor mii de români care au ales să moară liberi decât să trăiască în genunchi, sub un regim care le nega limba, neamul și Dumnezeul.
Azi la Memorialul de la Fântâna Albă au avut loc slujbe de pomenire a martirilor împușcați. Protopopii de Hliboca și Storojineț, respectiv pr. mtr. Ioan Gorda și pr. mtr. Vasile Covalciuc, cu un sobor de preoți din zonă și din România, au oficiat slujba de pomenire. Către cei prezenți s-au adresat doamna Irina-Loredana Stănculescu, Consul General al României la Cernăuți, prof. dr. Vasile Adăscăliței de la Dorohoi, lideri ai comunității românești Vasile Bâcu, Aurica Bojescu ș.a. A fost prezentă o delegație din partea Comisiei pentru românii de pretutindeni din Parlamentul României în frunte cu vicepreședintele Senatului Laurențiu Plăeșu.
Un eveniment comemorativ a organizat și primăria CT Camenca, primar Vasile Zahariuc, la care au participat șeful Administrației regionale militare Cernăuți Ruslan Osipenko, președintele interimar al Consiliului regional Mîkola Guitor, alți reprezentanți ai conducerii regionale și multă lume din satele învecinate.
Nicolae ȘAPCĂ
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
Foto de autor
