Nu aș vrea să cred că există vre-un român conștient pe fața pământului care să nu cunoască acest cântec patriotic măcar cât de cât. Ar putea foarte mulți să nu știe că versurile lui îi aparțin „Regelui poeziei” Vasile Alecsandri, nu mai zic de cunoașterea evenimentului unul dintre simbolurile căruia este această „Horă a unirii”, publicată pentru prima dată în revista „Steaua Dunării” la 1856, cu vreo trei ani înainte de înfăptuirea Unirii Principatelor sub Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859. „Hora Unirii” a fost primul Imn de stat al României și chiar dacă au trecut 165 de ani de atunci, am impresia că acesta a fost cel mai popular și mai bine ținut minte de popor în toate timpurile. Acesta a fost Imnul Țării care a izvorât mai întâi de toate din inima de român adevărat, dându-și mâna frate cu frate, iar „Bardul de la Mircești” a prorocit prin el înfăptuirea vrerii poporului. „Hora Unirii” s-a păstrat în conștiința românului și unde nu ar fi plecat în lume, deseori folosește expresii din acest text devenite celebre, mai ales „unde-i unul nu-i putere /La nevoi și la durere,/ Unde-s doi puterea crește/ Și dușmanul nu sporește”…
Românul a cântat această horă în vremuri și în teritorii de unde riscai să fii ridicat și să fii deportat prin țările urșilor albi, dacă e să vorbim, de exemplu, de plaiurile pe care le mai populăm și astăzi – nordul Bucovinei. Chiar dacă la acea vreme a Unirii Principatelor meleagurile cernăuțene se aflau sub ocupație austro-ungară, unirea sub Cuza Vodă a avut un impact puternic și asupra românilor de aici, iar „Hora Unirii” nu le-a ieșit din cap și din suflet nici în vremurile comuniste și nici în zilele noastre. Astfel, renumita „Malancă” din localitatea Crasna, regiunea Cernăuți, situată geografic doar la câțiva kilometri de Sfânta Mănăstire Putna, învecinată cu localitatea Vicov, colindă în ziua Sfântului Vasile toate casele gospodarilor, începându-și prezentarea cu „Hora regilor” alcătuită din „regi și regine” îmbrăcați în haine naționale, cu panglici tricolore, care se prind în horă cântând „Hai să dăm mână cu mână, /cei cu inima română, /să-nvârtim hora frățească /pe câmpia românească!”. Lucru de mirare pentru multă lume pentru acest curaj, însă așa s-a cântat în vremea comunismului și așa se cântă în prezent, cu toate riscurile posibile ale acelor vremuri roșii. Și tot așa de peste un veac și jumătate…
De mai mulți ani Ziua Unirii Principatelor Române, eveniment istoric de mare anvergură pentru poporul român, se află printre cele mai importante activități organizate pe parcursul anului de Asociația „Prietenii Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța” cu sediul la Dorohoi și președinte al căreia este prof. dr. în istorie Vasile Adăscăliței. Și tot de atâția ani de la aceste evenimente nu lipsesc delegațiile din regiunea Cernăuți, care răspund invitației prietenilor.
Nu am lipsit nici anul acesta. Împreună cu ziarista și scriitoarea Maria Toacă, președinta Societății „Doamnele române”, jurnalista și cantautoarea Carolina Jitaru, poeții Gheorghe Ungurean și Gheorghe Bodnariuc, vicepreședinte și respectiv secretar ai Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, activiștii Mihail Gherman și Ilie Bezușco, tinerii de la primăria orașului Herța Minu Pavalachi și Alexandru Platonov, Elena și Serghei Poclitar, fondatorii Societății „Boianul Bucovinei”, am ajuns sâmbăta trecută la Dorohoi unde s-au ținut și de data aceasta activități prilejuite de aniversarea Unirii Principatelor Române.
După o slujbă de pomenire a Voievodului Alexandru Ioan Cuza la Catedrala din oraș, delegațiile au fost primite de primarul municipiului Dorohoi ing. Dorin Alexandrescu, care de fiecare dată ne salută cu drag în sala de ședințe a Consiliului local, de la balconul căreia odinioară își trimitea către dorohoieni nemuritoarea sa muzică compozitorul George Enescu, – povestește prof. Vasile Adăscăliței.
La Colegiul Național „Grigore Ghica Voievod” am avut parte de relatări excepționale din trecutul eroic al poporului și importanța istorică a Unirii Principatelor. Cu discursurile lor ne-au delectat profesorii universitari de la Suceava – dr. Ștefan Purici, prorectorul Universității „Ștefan cel Mare” și dr. Florin Pintescu, decanul facultății de Istorie și Geografie. Cu vibrație sufletească despre unele aspecte ale trecutelor vremuri a vorbit principalul organizator dr. Vasile Adăscăliței, alături de care a fost primarul Dorin Alexandrescu și protopopul de Dorohoi pr. Ionuț Apetrei. Părintele Teodor Ciurariu, un bun prieten al românilor cernăuțeni ne-a împărțit cărți. Au fost interpretate cântece patriotice de formațiuni profesioniste și studențești, scriitorii și-au citit pasaje din operele lor.
Nu mă pun eu în gură cu acei care acestei Uniri i-au zis „Mică”. Înțeleg bine că au făcut-o comparativ cu cea „Mare”, de la 1 decembrie 1918. Însă mă neliniștește o întrebare pe care mi-o pun de câțiva ani: ar fi avut loc Marea Unire dacă nu avea loc așa numita Mica Unire? Cât de „mare” sau „mică” a fost unirea principatelor sub Mihai Viteazul la 27 mai 1600? Nu știu răspunsul. Atâta doar, bănuiesc că în istoria poporului român uniri mici nu au fost.
Nicolae Șapcă
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
