Amintirile care luminează sufletul
La 4 noiembrie, poetul-textier Vasile Vascan, membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina și Lucrător emerit al culturii, ar fi împlinit 85 de ani. Chiar în ziua lui de naștere, la Liceul nr.6 „Alexandru cel Bun” cu limba română de predare din Cernăuți, în prezența nepoatei sale, Katerina Vudvud, a avut loc lansarea cărții de memorii „Amintirea ca o scânteie a sufletului”, dedicată memoriei luminoase a lui Vasile Vascan. Ea a văzut lumina tiparului la Editura „Rodovid” din Cernăuți și confirmă memoria veșnic vie a poetului și cetățeanului Vasile Vascan, care a lăsat o amprentă deosebită în inimile multor oameni, exprimată prin cuvintele sincere și calde din partea colegilor, prietenilor, rudelor și confraților de condei.
„Vasile Vascan a aparținut acelei generații de intelectuali ucraineni din Bucovina a cărei activitate a cuprins mai multe epoci istorice. Biografia sa profesională este legată de pedagogie, jurnalism, serviciu public și viața culturală. Cu toate acestea, dincolo de diversitatea funcțiilor, responsabilităților și intereselor publice, se distinge ceea ce a constituit esența interioară a personalității sale – nevoia de creație, dorința de a înțelege lumea prin cuvântul poetic”, a scris în prefața cărții președintele Organizației Regionale Cernăuți a Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, profesorul Volodymyr Antofiiciuk.
Un semn profund de omagiu adus lui Vasele Vascan și creației sale au fost discursurile comemorative susținute de Ivan Derda, Volodymyr Antofiiciuk, Tamara Mincenko, Maria Nicorici, Oleksandr Ohrinovski, Stepan Melnik, Vasile Bâcu. Elevii, sub îndrumarea directorului Liceului nr. 6, Ion Ignat, au recitat din creația poetică a lui Vasile Vascan. Au răsunat compoziții pe versurile poetului-textier „Întoarce-te, cazace”, „Ocrotitoarele căminului familial”, „Au zburat porumbeii albi”, „Ucraina mea”, „Drumul tău” și altele, interpretate de Grupul vocal amator popular „Kozațka bereghinia”, Ivan Derda și Ruslan Nazaryșyn. Evenimentul a fost moderat de Myhailo Ursul și Teteana Fonariuk.
…Născut la Coteleu, unde într-o mahala se vorbește ucrainește, iar în alta – românește, pedagogul, activistul public, poetul Vasile Vascan a activat în spiritul acestei interferențe lingvistice, culturale și spirituale. În cohorta „liricilor” a trecut din cea a „fizicienilor”. E greu să crezi că poetul Vasile Vascan a absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Universității cernăuțene. Pentru admiratorii talentului său ascund acest lucru metaforele folosite de poet și melodicitatea versului său, apreciată de cunoscuți compozitori ucraineni. Ei l-au considerat pe Vasile Vascan un veritabil poet-textier, versurile căruia se dau ușor puse pe note.
De pe tărâmul pedagogic, unde a trudit la școala din satul natal, Vasile Vascan a trecut la munca administrativă în centrul raional Noua Suliță. Posturile de funcționar nu i-au dereglat strunele harpei sale lirice. El a devenit prietenul familiei Rotaru din Marșinți, iar cu ocazia unui jubileu onorabil al legendarei cântărețe, Sofia Rotaru, Artistă a Poporului din fosta URSS, Ucraina și Moldova, Vasile Vascan a editat cartea de versuri și proză „Buchet pentru Sofia” despre această familie. L-a susținut și pe compozitorul Stepan Sabadaș, originar din Vancineț – un sătuc lângă Vancicăuți. Vasile Vascan spunea că această localitate, aflată la marginea drumului principal ce duce spre Moldova, a fost întemeiată de gospodari din Coteleul lui natal. Pe când era la conducerea raionului Noua Suliță, Vasile Vascan i-a organizat lui Stepan Sabadaș o seară de creație. Firește, la acel concert a răsunat și celebrul cântec „Maricika”, compus de Stepan Sabadaș pe versurile lui Myhailo Tkaci, o altă personalitate notorie din regiunea Cernăuți în capitala Ucrainei.
Pe Vasile Vascan îl legau strânse relații de prietenie și cu poetul-textier Myhailo Tkaci. Pe când era șef al Administrației Raionale de Stat Noua Suliță, Vasile Vascan a asigurat editarea plachetei de versuri a lui Myhailo Tkaci – „În prag de iarnă” – la tipografia din Noua Suliță. Se cere remarcat faptul că în primii ani ai Ucrainei Independente, Myhailo Tkaci a condus Societatea „Ucraina – România”, iar după exemplul lui, Vasile Vascan a creat la Cernăuți Societatea „Ucraina-Moldova”. A fost o nouă deschidere de la Cernăuți spre Chișinău. Între scriitorii de limba română din Bucovina și cei din Moldova au existat permanent relații de prietenie și creație. Noua societate și-a pus drept scop consolidarea și intensificarea relațiilor între oamenii de cultură ucraineni și conaționalii lor din Moldova. Astfel, la Chișinău Vasile Vascan l-a cunoscut pe academicianul Constantin Popovici, eminescolog, cercetător de succes al relațiilor literare, istorice și culturale ucraineano-moldovenești. Este ucraineanul născut în Romancăuți, fostul raion Secureni, care s-a afirmat pe ogorul literelor române la Chișinău. De fapt, academicianul Constantin Popovici a fost acel care a salutat debutul editorial al lui Vasile Vascan. Poetul cernăuțean, la rândul lui l-a numit pe Constantin Popovici „nănașul său literar” și l-a însoțit în timpul vizitelor sale în regiunea Cernăuți. A susținut ideea creării Muzeului „Constantin Popovici” în satul său de baștină – Romancăuți.
Când sosea de la Kiev la Cernăuți poetul Myhailo Tkaci, el îl căuta neapărat pe Vasile Vascan. Aveau ce discuta și ce pune la cale cei doi poeți-textieri. Myhailo Tkaci era originar din Lukacianî, sat din fostul raion Chelmenți, la hotar cu Moldova. Deci, limba română îi era aproape. A avut și traduceri din poezia română, inclusiv din creația lui Eminescu. I-a urmat exemplul și Vasile Vascan. El a tradus unele poezii din creația lui Ion Chilaru, prieten și coleg de generație, precum și placheta de versuri de debut a lui Vasile Bâcu – „Motiv de toamnă”. De asemenea, a propus versiunile sale în ucraineană ale unor poezii de Mihai Eminescu, poetul național al românilor, a unor creații de Ion Vatamanu, vestit poet la Chișinău, originar din Costiceni.
Poezia lui Vasile Vascan este lirico-patriotică. Ultima sa plachetă de versuri – „Sclipirea de stea a slavei Ucrainei” – a văzut lumina tiparului în 2024, după plecarea la cele veșnice a poetului. Majoritatea poeziilor incluse în ea sunt consacrate unor personalități bucovinene și ucrainene marcante, apropiate spiritual autorului. Fiecare dintre aceste personalități au aprins câte o rază în sclipirea de slavă a Patriei-mame. Unii și-au pus chiar viața pe acest altar. Sunt apărătorii de astăzi ai Ucrainei. A Ucrainei prospere și înfloritoare, ca acea alee de cireși, creată sub îndrumarea lui Vasile Vascan la intrare în Coteleu.
I-a fost viața ca o mărturisire literară…
Săptămâna trecută a fost petrecut pe ultimul său drum pământesc poetul cernăuțean Valerii Țybulenko. El a trăit modest, dar însușind farmecul cuvântului artistic. La începutul acestui veac, poezia lui Valerii Tybulenko a fost descoperită de un mare maestru al expresiei poetice, scriitorul român din Cernăuți, Mircea Lutic.
Într-o zi m-a sunat Mircea Lutic și mi-a pus o întrebare neașteptată: „Ai citit ceva de Valerii Tybulenko?”. Am recunoscut că nu am citit nimic de acest autor, fără să întreb cine este el. „E un poet minunat, mi-a spus cu entuziasm Maestrul, neapărat am să traduc în limba română mai multe poezii de ale sale”. Mircea Lutic, cel care a tradus cu atâta măiestrie din clasicii literaturii ucrainene și universale, a găsit de cuviință să prezinte cititorului român realizările poetice ale acestui autor puțin cunoscut. În curând, un ciclu de versuri de Valerii Țybulenko în traducerea lui Mircea Lutic a fost publicat în „Libertatea Cuvântului”. Apoi i-am invitat pe ambii poeți la o emisiune literară la postul de radio Ucraina Internațional. Valerii Țybulenko și-a exprimat recunoștința față de marcantul poet și traducător român Mircea Lutic. Poate exemplul lui Mircea Lutic i-a servit drept imbold să se orienteze spre literatura română și l-a încurajat să-și încerce capacitățile pe tărâmul traducerii. Astfel, în anul 2020, la Editura „Druk Art” din Cernăuți a văzut lumina tiparului culegerea „Antologie de traduceri din poezia românească” de Valerii Țybulenko. Volumul include traduceri în limba rusă din creația poetică a 29 de autori români – clasici și contemporani. Doi dintre ei sunt bucovinenii Vasile Bâcu și Nicolae Șapcă. Susținut de prietenii săi români din Cernăuți, cu un an înainte de apariția antologiei vizate, Valerii Țybulenko a participat la festivaluri literare din România. Petru traducerile sale a fost declarat laureat al Premiului Național Literar „Tudor Arghezi” și al premiului Festivalului Literar Național „George Coșbuc”. Primind acest premiu, Valerii Țybulenko a declarat: „Traducerile poetice pentru mine, în general și în particular, sunt asemănătoare cu crearea unei rugăciuni despre nemurirea autorului textului original în alt mediu lingvistic, bunăoară, rus, care numără un sfert de miliard de cititori”.
Valerii Țybulenko a fost un bun prieten al comunității românești din regiune. Nu cu mult înainte de moartea sa (la vârsta de 70 de ani), Valerii Țybulenko a trecut pe la Palatul Național al Românilor din Cernăuți.
În poezia „Privirea mea”, cu motto din creația lui Eminescu, Valerii Țybulenko afirmă: „Eu nu voi fi înainte/ de-a înțelege că nu mai sunt/ și nu voi fi niciodată!/ Eu, repetând miliarde de destine/ mă voi întoarce în pământ – la începuturile mele.// Și numai acolo/ în singurătate/ voi înțelege deodată/ rezonanța și deșertăciunea/ a ceea ce cândva am primit har/ și am trăit având un destin nebanal…”.
Poetul Valerii Țybulenko a ajuns în „ultimul său port”, la țărmul spre care fiecare ajunge „din americile sale” prin furtunile vieții. Iar sufletul său, veșnic îndrăgostit, se înalță spre ceruri. Cale lină și veșnică pomenire!
Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
