„Citește! Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator nesfârșit de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filozofia vieții.” (Mihai Eminescu)
Cartea bună și lectura sunt fundamentale pentru dezvoltarea copiilor. Observăm acest lucru ori de câte ori discutăm pe o temă oarecare cu un copil care citește: cât de liber se simte, din punct de vedere psihologic și intelectual, în lumea care îl înconjoară. Cât de ușor găsește răspunsuri la întrebări, cum îi lucrează imaginația și cum se descurcă în diferite împrejurări, având cunoștințe mai profunde datorită înțelepciunii și științelor așternute cu drag de autori în pagini de cărți și reviste.
Ar fi mult mai ușor dacă am avea la dispoziție, în bibliotecile noastre, mai multă literatură în limba română — limba maternă a tuturor locuitorilor satului nostru și a majorității celor din comunitate. Este o problemă mare. De multe ori, copiii vizitează biblioteca și prima întrebare este: „Dar cărți în limba română aveți?”. Ne simțim cumva vinovați când suntem nevoiți să răspundem, iar și iar: „Nu, copii, nu avem cărți la alegere, ci doar câteva exemplare”. În astfel de cazuri ne ajută mult revistele „Recreația mare” și „Prichindeii din Cernăuți”. Sunt publicații minunate atât sub aspectul conținutului, cât și al calității tiparului — desene colorate care atrag atenția, informații actuale și interesante, povești, ghicitori și multe altele.
Cândva, în bibliotecile din Bucovina existau multe cărți în așa-numita „limbă moldovenească”. Am avut posibilitatea să citim poeziile lui Arcadie Suceveanu, Grigore Vieru sau Nicolae Dabija. Câte ore amuzante am petrecut citind „Căciula lui Guguță” de Spiridon Vangheli, „Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă, opera nemuritoare a lui Eminescu și Alecsandri, basmele populare și traducerile din literatura universală pentru copii! Nu este vorba de nostalgie, ci de o constatare a faptului împlinit. Ce mult ne-am dori să regăsim astăzi în fondurile bibliotecilor cărțile acestor autori, dar și ale multor altor contemporani!
La drept vorbind, astăzi le pot propune copiilor spre lectură „Luceafărul” de Eminescu sau cărțile lui Arcadie Suceveanu și Nicolae Șapcă. Avem o carte de fabule, s-a mai păstrat volumul „Ambasadorul luminii” de Simion Gociu și o antologie pentru copii tipărită la Cernăuți. Mai avem câteva cărți ale scriitorului Iulian Filip, pe care l-am întâlnit în România, în timpul unei conferințe. Când i-am spus că sunt șefa bibliotecii, mi-a dăruit fără ezitare câteva cărți de format mic, care încap în palmă și atrag imediat atenția micilor cititori.
Pentru a le trezi pasiunea pentru citit, este important ca lectura să fie prezentată ca o activitate plăcută, nu ca o obligație. Cum contribuim noi, bibliotecarii, la nașterea și dezvoltarea dragostei de carte? Alegem lucrări potrivite vârstei și citim împreună, creând un mediu cald și relaxant. Când discutăm cu copiii despre o carte, este esențial să le arătăm că și noi am citit-o, că îi cunoaștem conținutul și putem trage concluzii — oferindu-le, astfel, un exemplu. În aceste cazuri, discuțiile au un efect deosebit. Organizăm concursuri de desene cu eroii preferați sau concursuri de ghicitori, discutăm despre faptele bune sau rele ale personajelor din poveștile pe care le ascultăm și noi, uneori mai pasionați ca în copilărie! În bibliotecă am așezat un coșuleț în care pun de fiecare dată o carte nouă, acoperită cu un șervețel pe care scrie „Surpriză pentru cel mai bun cititor”. Am observat că multor tineri cititori le place să aleagă volume noi, pe care nu le-a mai răsfoit nimeni. Astfel îi motivăm și le trezim interesul.
De asemenea, îi informăm pe elevi despre canalul de YouTube al scriitorului Petre Crăciun, pe care îl urmăresc și eu cu interes. Nu aș spune că suntem complet lipsiți de informații sau de posibilitatea de a citi în limba maternă, nicidecum. Știm că pe rețelele de socializare găsim astăzi aproape totul: proză, poezie și opere clasice. Totuși, este firesc să ne dorim mai multe cărți tipărite, despre care știm bine că aduc beneficii superioare pentru dezvoltarea intelectuală și memorare, oferind plăcerea de a pune un semn la pagina care ne interesează pentru a o redeschide oricând.
Ne dorim să avem parte de cât mai multă lectură în limba română și de mulți cititori care să frecventeze biblioteca pentru a răsfoi, iar și iar, paginile cărților — comorile noastre intelectuale.
Rodica ZEGREA,
șefa bibliotecii satului Prisăcăreni
Imagine ilustrativă
