Dumitru Covalciuc nu a fost doar un cercetător cu privirea aplecată peste manuscrise îngălbenite, ci un adevărat arheolog al sufletului bucovinean. Într-o epocă în care colindul, bocetul și legenda riscau să fie îngropate sub straturi groase de tăcere și ideologie, el a coborât în vatra satului ca într-un sanctuar. Colindând ulițele din Oprișenii natali, dar și satele de pe văile Siretului și Prutului, a ascultat bătrânii cu acea evlavie pe care o ai doar în fața textelor sacre. Pentru el, un cântec de cătănie sau o snoavă nu erau simple curiozități etnografice, ci fire de aur care legau prezentul de memoria neatinsă a strămoșilor.
De la volumele de folclor pe care le-a lăsat moștenire și până la monografiile sale de mai târziu, respiră prin dragostea față de cuvântul viu, rostit curat, în grai străbun. Documentele vremii și mărturiile celor care i-au urmărit activitatea confirmă o rigoare științifică dublată de o sensibilitate poetică: Dumitru Covalciuc nu doar culegea folclorul, ci îl ferea de degradare, redându-i strălucirea originală și așezându-l la loc de cinste în panteonul culturii naționale. A fost, fără îndoială, unul dintre cei mai importanți și neobosiți folcloriști ai nordului bucovinean, un salvator de frumos într-un veac care uita să mai privească spre rădăcini.
Această aplecare spre tezaurul oral s-a împletit firesc cu rigoarea istoricului care a scos la lumină pagini dureroase din destinul comunității sale. Monografiile sale dedicate Oprișenilor și studii fundamentale precum cel despre membrii Consiliului Național Român din 1918, nu sunt doar înșiruiri de date reci, ci veritabile acte de dreptate istorică, scrise cu o acuratețe documentară de nezdruncinat. Dumitru Covalciuc a înțeles că un neam nu poate supraviețui fără istoria sa scrisă corect și fără cântecul său purtat din generație în generație. De aceea, opera sa rămâne ca un hrisov de noblețe, iar el — un cărturar complet, care a știut să asculte deopotrivă freamătul arhivelor și bătăile inimii poporului său.
Într-o zi însorită și frumoasă de 24 mai 2026, curtea Liceului din Oprișeni a redevenit vatra vie a culturii românești, găzduind cea de-a II-a ediție a Festivalului dedicat memoriei marelui cărturar al locului. Reunit sub genericul împletit din cele două mari dimensiuni ale operei sale — „Dumitru Covalciuc — enciclopedia vie a Bucovinei” și „Călătorie de vis prin Țara Fagilor a lui Dumitru Covalciuc” —, evenimentul a strâns laolaltă săteni, dascăli, scriitori și tineri veniți să cinstească un destin dedicat neamului său. Inițiat și organizat cu statornicie de Liceul din localitatea de baștină a scriitorului (prin directorul Nicolai Bodnariuc) în strânsă colaborare cu Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu” (președinte Vasile Bâcu), Muzeul „Maximilian Hacman” din Oprișeni și primăria CT Hliboca, Festivalul și-a îndeplinit misiunea sacră: aceea de a purta opera și activitatea vestitului oprișănean mai departe, către noile generații.
Sărbătoarea a fost deschisă emoționant de doamna Ana Bodiul, director-adjunct al instituției-gazdă, de Nicolae Șapcă, vicepreședinte al SCLRB „Mihai Eminescu” și Președinte al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, alături de șeful secției de învățământ al CT Hliboca, Petro Ostafiiciuk și starostele satului Nicolai Popovici.
Într-un gest plin de pioșenie și recunoștință, elevii au depus flori la bustul lui Dumitru Covalciuc din curtea școlii, iar mai târziu, un grup de oaspeți ai festivalului s-a îndreptat spre mormântul din localitate, acolo unde marele patriot își doarme somnul de veci înfășurat în tricolor. Astfel, trecutul și prezentul s-au întâlnit în fața memoriei unui om care a refuzat să lase istoria Bucovinei pradă uitării.
Scena festivalului a vibrat de tinerețe și cuvânt rostit cu meșteșug. Într-un regal al recitării artistice, elevii au prezentat discursuri profunde despre viața, activitatea de ziarist și rigoarea de istoric a lui Dumitru Covalciuc, dând glas și unor versuri mai puțin cunoscute publicului larg. Un moment deosebit de mișcător l-a oferit grupul de elevi de la Liceul „Alexandru cel Bun” din Cernăuți. Îndrumați de domnul director prof. Ion Ignat, adjuncta prof. Ancuța Bâcu, pedagogii Iana Boiciuc și Valentina Cravciuc, aceștia au vorbit cu maturitate despre importanța tezaurului lăsat de scriitor, interpretând melodii populare — unele dintre ele culese chiar de neobositul folclorist și recitând o piesă rară din tinerețea poetului —sensibila poezie „Rugă pentru mama”.
Cântecul și jocul popular au întregit această sărbătoare a sufletului românesc datorită colectivelor folclorice de excepție. Alături de gazdele din Oprișeni și de liceenii de la „Alexandru cel Bun”, Liceul din Iordănești și-a prezentat ansamblul folcloric „Perla Siretului”, însoțit aici de domnul director prof. Vasile Ioneț, directorul-adjunct prof. Marina Șapcă și prof. coregraf Zoia Liutic. Iordăneștencele au adus pe scena tânărului Festival cântece populare de o rară frumusețe, care au fost aplaudate din inimă de sala arhiplină.
O notă de profundă autenticitate au adus-o copiii din satul natal al cărturarului, micii purtători de folclor de la Liceul din Oprișeni, adevărați urmași de suflet ai lui Dumitru Covalciuc. Crescuți la umbra aceleiași vetre din care scriitorul și-a sorbit cândva inspirația, acești copii au readus la viață texte folclorice și fragmente de proză cu o naturalețe și o dragoste care dovedesc că gena culegătorului de tezaur nu s-a pierdut. Prin glasurile lor curate, legendele și snoavele bătrânești adunate cândva din ulițele satului au răsunat din nou acasă, dând mărturie că flacăra identitară aprinsă de marele oprișănean este dusă mai departe cu mândrie și sfințenie chiar de către fiii pământului său. Printre zecile de elevi locali care și-au demonstrat talentul, iar învățătoarele — dibăcia pedagogică, a fost și micuța Sofica Romaniuc, care deja a urcat pe cea mai înaltă treaptă a unor Festivaluri de prestigiu pentru categoria ei de vârstă desfășurate în România.
La finalul acestui maraton de har și românism, efortul și talentul tuturor participanților au fost răsplătite cu Diplome de participare înmânate de Ana Bodiul, Nicolae Șapcă și Petro Ostafiiciuc, care i-au felicitat pe organizatori, dar și le-au mulțumit pentru această a II-a ediție a Festivalului, care promite să devină unul de prestigiu. Pe lângă recunoașterea oficială, tinerii au primit în dar și câte un set de reviste „Septentrion literar”, ca un îndemn de a rămâne mereu aproape de revistele de cultură ale comunității.
Evenimentul s-a bucurat de sprijinul partenerului informațional „Monitorul Bucovinean”, ale cărui surse de comunicare sunt menite să ducă ecoul acestei zile minunate dincolo de hotarele regiunii Cernăuți.
A fost un festival care demonstrează că Dumitru Covalciuc nu a plecat definitiv; el continuă să trăiască prin glasul curat al copiilor care îi recită versurile și prin cântecele pe care le-a salvat din negura timpului.
Nicolae ȘAPCĂ
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
