–Doamnă Ludmila, începem această discuţie cu o felicitare. Recent aţi sărbătorit ziua de naştere. A fost o dată jubiliară şi cu acest prilej Vă adresăm cele mai sincere felicitări, urări de bine şi sănătate, de prosperare şi fericire. La mulţi ani şi cu realizări cât mai mari!
–Vă mulţumesc şi, în persoana Dumneavoastră, întregii prese de expresie românească din regiune, care nu uită că în suburbia Cernăuţiului – Roşa Stâncă – este o şcoală mică românească, frumoasă şi cu o istorie bogată. Până nu demult era cunoscută ca Şcoala medie incompletă nr.17, iar în prezent – Gimnaziul nr.2.
–Despre jubileul Dumneavoastră ne-au amintit colegii cu care activaţi umăr la umăr acum al unsprezecelea an.
–Sunt din Costiceni şi, ca mulţi absolvenţii ai Şcolii medii de acolo, am obţinut studii superioare în Moldova – la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău. La începutul carierei pedagogice regretam că n-am rămas în Moldova, dar acum sunt foarte mulţumită că am revenit la baştină. Am fost angajată ca profesoară de română şi ca metodistă la Marşinţi şi Noua Suliţă. Iar când am trecut cu traiul la Cernăuţi, am fost primită la Şcoala medie incompletă nr.13 din suburbia Horecea, unde era loc vacant de profesoară de limba şi literatura română. Apoi mi s-a propus postul de director al Şcolii medii incomplete nr.17 în altă suburbie a oraşului – Roşa Stâncă.
–În ce constă, în opinia Dumneavoastră, eficienţa muncii unui director de şcoală?
–În primul rând, ea depinde de activitatea întregului colectiv pedagogic. Un director de şcoală nu poate fi un conducător de succes, dacă nu are un colectiv pedagogic bine organizat, unit, care să-l susţină şi să-l ajute. Anume aşa este colectivul pedagogic de la Gimnaziul nr. 2. În genere, oriunde am lucrat, m-am simţit bine în rândurile cadrelor didactice.
–Stimată doamnă Ludmila, aveţi experienţa şcolilor din suburbie. Prin ce se deosebesc elevii de la aceste şcoli?
– Prin educaţie. Sunt cuminţi, ascultători, e uşor să lucrezi cu ei. În cazul dat este importantă educaţia în familie. Au părinţi înţelegători, care se interesează de şcoală, de succesele copiilor. Nu sunt indiferenţi. Spre deosebire de alte instituţii de învăţământ din oraş, care sunt frecventate şi de copii ai refugiaţilor, la Gimnaziul nostru sunt înscrişi numai copii ai locuitorilor din acest microraion, adică ai românilor din suburbia Roşa Stâncă. Deci, toţi cunosc limba de predare – cea română. Aceasta uşurează cu mult procesul educaţional. Elevii noştri dau dovadă de cunoştinţe trainice, oriunde îşi continuă studiile.
–Şcoala ucraineană trece prin perioada reformelor. Prin ce se deosebeşte procesul instructiv-educativ de astăzi de cel de până la reforme?
–Prin aplicarea tehnologiilor. Noile tehnologii în învăţământ sunt pe placul elevilor. Lecţia cum a fost aşa şi rămâne elementul de bază al procesului instructiv-educativ. Însă lecţia cu folosirea multimedia se deosebeşte de cea cu materiale ilustrative simple de cândva. Multă informaţie suplimentară elevul o are deja în telefonul mobil. Problema constă în folosirea eficientă a acesteia. Dacă anterior ne plângeam că în bibliotecile săteşti şi cele şcolare lipsea literatura artistică în limba română, cerută de programa şcolară, în prezent operele literare de referinţă pot fi citite în reţeaua Internet. Pur şi simplu, trebuie să-i deprindem pe elevi cu lectura.
–În zilele noastre mai toate şcolile cu limba română de predare din regiunea Cernăuţi se confruntă cu problema numărului elevilor. Cum este situaţia la Gimnaziul nr. 2 de la Roşa Stâncă?
–Aţi fost nu o dată la şcoala noastră şi ştiţi că clădirea şcolii nu este mare, ea este prevăzută pentru 114 elevi. Anul trecut am avut 105 elevi. În momentul de faţă sunt 103 elevi, dar sperăm că vor mai veni doi elevi. Ne-au asigurat părinţii lor. Condiţiile de învăţământ sunt bune, săptămâna viitoare aşteptăm comisa care examinează pregătirile pentru noul an de învăţământ. Clădirea şcolii a fost reparată capital în 2008, cu ocazia centenarului ei, iar vara aceasta au fost făcute reparaţii curente. Suntem pregătiţi pentru noul an de învăţământ. Dorinţa noastră, ca şi cea a tuturor pedagogilor, elevilor şi părinţilor lor din Ucraina este ca el să se desfăşoare în condiţii de pace.
–Să dea Domnul să fie aşa. Mult succes în continuare!
Interlocutor: Vasile CARLAŞCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
