Nici în prezent, peste sute de ani, nu cred că „există alta şi mai frumoasă, şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor”, fapt la care ne-a atras atenția încă marele cronicar al Țării Moldovei Miron Costin. Și chiar în prezent, în secolul digitalizării și a intelectului artificial, cartea rămâne principala sursă de cultivare a omului intelectual. Știu că unora le-ar veni poate și să râdă la aceste cuvinte, însă degeaba, că nu sunt convingători. Și despre aceasta am vorbit și am scris nu o singură dată și nu numai eu. Nu pot să zic că tabletele și telefoanele nu ar trebui să existe. Este o dezvoltare a societății și progresului științific. Atâta doar că ar fi minunat ca acest progres să fie dirijat în albia folositoare pentru dezvoltarea omului ca atare și nu numai pentru îmbogățirea marilor magnați digitali și întunecarea minților omenești și mai ales copilărești cu fapte și lucruri de doi bani care umplu zilnic rețelele de socializare. Mai mult decât atât, aș spune că și astăzi încă editarea cărții rămâne deosebit de prestigioasă și stima față de scriitorul care își prezintă o carte este alta decât acei care publică toate „minunile lumii” pe o pagină socială cu o sută de greșeli de toate genurile.
Și dacă tot despre carte și citit vorbim, țin să vă povestesc despre o invitație pe care am primit-o zilele trecute și mi s-a părut deosebit de interesantă. Ca răspuns la ea, împreună cu scriitoarea Maria Toacă și poetul Vasile Bâcu, am plecat marți la Liceul nr.1 din Pătrăuții de Sus, pentru a marca „Ziua internațională a cititului împreună”. Întâmpinați de directoarea instituției Ina Bahnean, am fost conduși într-o sală de clasă frumos amenajată și în care cu adevărat eram așteptați atât de câteva cadre didactice, cât și de copilașii îmbrăcați în hăinuțe de sărbătoare care cu siguranță s-au pregătit de eveniment. Și pentru a câta oară m-am convins câtă nedreptate ne facem noi singuri uitând de unele școli situate geografic mai la margine de țară, dar în inimioarele cărora pulsează un sânge mai fierbinte de român adevărat știind perfect cum să-și iubească limba mamei și cum cu aleasă stimă să se comporte față de vecin. Și tot aici este cazul să spun că doamna directoare Ina Bahnean, care ni s-a prezentat etnică ucraineană, profesoară de ucraineană, ne-a vorbit într-o română exemplară chiar pentru mulți români de-ai noștri, iar colegii ei ne-au povestit cât efort depune directoarea împreună cu colectivul pentru păstrarea și dezvoltarea mai întâi de toate a limbii materne a copilașilor din instituție.
Copii împreună cu doamna lor profesoară Maria Opaeț au citit rând pe rând fragmente din povestea lui Ion Creangă „Fata babei și fata moșneagului”, așa frumos și natural, care mai bine care mai pe silabe, dar cu dragoste și cu gândul că oricum binele va birui asupra răului, aceasta fiind și una din principalele scopuri ale lecției.
Doamna Maria Toacă a venit cu mai multe cărți pentru biblioteca școlii, însă „împreună cu școlarii” a citit un fragment de text despre Mihai Eminescu, despre care elevii cunosc multe lucruri interesante, poezii, iar elevul Gheorghe Bruja care a ocupat locul întâi la concursul recitalului eminescian de anul acesta, ne-a declamat „Rugăciunea” de Marele Poet.
Domnul Vasile Bâcu le-a povestit copiilor despre „universitatea cititului pe care a absolvit-o fiind elev”, iar aceasta însemnând citirea tuturor cărților din biblioteca școlii și a satului. Apoi i-a delectat pe prezenți cu o poezie pe care a scris-o fiind încă școlar.
M-am bucurat mult că am mai găsit prin rezervele redacției un număr de reviste „Recreația mare” din care le-am vorbit copiilor despre „bucoveștile” maestrului Petre Crăciun, citindu-le și un fragment din „bucovestea” „Țara inimilor calde”, unde tot binele biruiește răul, lăsându-i să ajungă singuri la final.
Ne-am bucurat foarte mult și de întâlnirea cu copilașii și profesorii de la Liceul din Igești, aici fiind așteptați de directoarea Olga Ionașcu. Chiar dacă erau cam obosiți din cauza așteptării, cei din clasa a 3-a împreună cu energica învățătoare Maria Grozavu au citit și au cântat împreună cu noi versuri eminesciene. Și pentru această școală doamna Maria Toacă a venit cu cărți. Poetul Vasile Bâcu le-a povestit cazuri mai hazlii din copilăria sa, apoi a compus împreună eu ei versuri. I-am intrigat și eu cu o altă „bucoveste” a maestrului Petre Crăciun, citindu-le despre „îngâmfata literă „A” care a pățit-o până la urmă pentru că se ținea cu nasul prea pe sus.
A fost o zi minunată. Și asemenea întâlniri fac bine tuturor părților, iar pe lângă munca profesorilor care zilnic de fapt fac „cititul împreună”, să mai persevereze și părinții rupându-le odraslelor din „tik-tokuri” cu siguranță vor deveni oameni de toată lauda, care pe lângă toate problemele vieții vor găsi și niscaiva timp pentru „a zăbovi cu cetitul cărților”.
Nicolae ȘAPCĂ
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
