10.3 C
Chernivtsi
marți, noiembrie 17, 2026

STĂNEȘTI — CERNĂUȚI — TÂRGU JIU. Trei repere geografice pe traseul studențesc al Andreinei Jireada

Trebuie citit

La 17 noiembrie este marcată Ziua Internațională a Studenților

Această poveste își are originile în pitorescul sat bucovinean, Stănești, unde tânăra protagonistă a relatării noastre s-a născut, a crescut, a învățat la liceul din localitate și a făcut primii pași în viața de adult. Ulterior, firul evenimentelor a continuat la Universitatea Națională „Iuri Fedkovici” din Cernăuți — la Facultatea de Cultură Fizică, Sport și Reabilitare. Aici, Andreina Jireada este deja în al treilea an de studii, la Catedra de Teorie și Metodică a Culturii Fizice, unde urmează specialitatea „Învățământ mediu (Cultură fizică)”.

Însă, de curând, viața studențească a fetei este legată de încă o instituție educațională — de această dată, de peste hotare. După ce a trecut cu succes de selecția organizată în cadrul programului de mobilitate academică „Erasmus+”, bucovineanca noastră acumulează în prezent o valoroasă experiență educațională internațională la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu.

Despre parcursul său studențesc din Ucraina și România, Andreina ne povestește mai multe într-un interviu exclusiv acordat publicației „Monitorul Bucovinean”.

„Să fii student în 2026 este, în același timp, interesant și deloc ușor”

— Andreina, studenția ta poartă o amprentă sportivă. De ce ai ales, la vremea respectivă, tocmai acest domeniu de studiu? Ce te-a atras la el?

— Am ales acest domeniu deoarece mi-au plăcut întotdeauna educația fizică, sportul și modul de viață activ. Îmi place faptul că această specialitate îmbină dezvoltarea fizică, autodisciplina, perseverența și lucrul cu oamenii. În mod special, mă atrage posibilitatea de a transmite, pe viitor, cunoștințele mele și altora.

— Acum, fiind în anul trei de facultate, ești mulțumită de felul în care se desfășoară anii tăi de studenție? Nu regreți alegerea făcută?

— Sunt absolut mulțumită de alegerea mea și nu regret deloc că am optat tocmai pentru acest domeniu. Dimpotrivă, sunt mândră de mine pentru această decizie, deoarece anii de studenție mi-au oferit mult mai mult decât simple cunoștințe și studii. Este vorba despre noi contacte, oportunități interesante, dezvoltare personală, experiențe noi și, cel mai important, înțelegerea propriilor dorințe și a ceea ce îmi doresc de la viață. În tot acest timp, am devenit mai încrezătoare în mine, am învățat să-mi asum responsabilități, să nu mă tem de schimbări și să ies din zona de confort.

— Cum este să fii student în 2026? Cu ce dificultăți se confruntă studenții actuali? Și, dimpotrivă, ce face atât de frumoasă viața studențească din ziua de azi?

— În opinia mea, să fii student în 2026 este, în același timp, interesant și deloc ușor. Studenții din zilele noastre se confruntă cu numeroase provocări: necesitatea de a îmbina studiile cu viața personală, volumul mare de sarcini, schimbările permanente și incertitudinea. Acest lucru se resimte, în mod deosebit, în condițiile în care trăiește astăzi țara noastră. Totodată, anii de studenție reprezintă o perioadă aparte a vieții, în care ți se deschid numeroase oportunități. Sunt noi cunoștințe, prieteni, călătorii, evenimente studențești, participări la diverse proiecte și posibilitatea de a-ți pune în practică propriile idei.

— Știm că, pe lângă studii, ești foarte activă și în viața publică, îndeplinind, printre altele, funcția de șefă a Departamentului de informare din cadrul Parlamentului studențesc al Facultății de Cultură Fizică, Sport și Reabilitare. Povestește-ne puțin și despre această latură a activității tale.

— Într-adevăr, la un moment dat, am îndeplinit funcția de șefă a Departamentului de informare din cadrul Parlamentului studențesc al Facultății de Cultură Fizică, Sport și Reabilitare. În prezent, nu mai exercit aceste atribuții, deoarece am devenit participantă la programul internațional de mobilitate academică „Erasmus+” și studiez în România. Fiind plecată peste hotare, îmi este dificil să coordonez pe deplin activitatea Departamentului de informare. De aceea, am decis să mă concentrez asupra studiilor și să valorific oportunitățile pe care mi le oferă schimbul academic internațional.

„Mi-am dorit foarte mult să profit de această oportunitate”

— Actualmente, te afli în România, la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, în cadrul programului „Erasmus+”. Cum ai reușit să ajungeți acolo? Cât timp va dura perioada ta de studii în România?

— Oportunitatea de a participa la programul „Erasmus+” a apărut în primăvară, aproximativ în luna mai, datorită Departamentului de Relații Internaționale al Universității Naționale „Iuri Fedkovici” din Cernăuți, unde studiez. Când am aflat despre această posibilitate, am decis să-mi încerc șansele și să nu ratez ocazia. Mai întâi, am susținut un examen pentru confirmarea nivelului necesar de cunoaștere a limbii române, după care a început procesul de pregătire și depunere a dosarului cu documentele necesare. A fost nevoie de timp, responsabilitate și răbdare, însă mi-am dorit foarte mult să profit de această oportunitate. În cele din urmă, am reușit să trec de selecția pentru programul de mobilitate academică „Erasmus+”.

Profitând de această ocazie, doresc să mulțumesc facultății mele de suflet — de Cultură Fizică, Sport și Reabilitare, în special decanului Iurii Moseiciuk și șefului Catedrei de Teorie și Metodică a Culturii Fizice, Ivan Vascan, pentru sprijin, înțelegere și pentru oportunitățile pe care le oferă studenților.

În prezent, studiez la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu. Mobilitatea mea academică se derulează în perioada 1 octombrie 2026 – 21 februarie 2027. Pentru mine, aceasta nu înseamnă doar studii peste hotare, ci și posibilitatea de a acumula experiențe noi, de a cunoaște un alt sistem educațional și de a mă pune la încercare într-un mediu diferit.

— Cum arată o zi obișnuită din viața ta de studentă în România, atât în ceea ce privește studiile, cât și activitățile din afara universității?

— Ziua mea de studentă în România este puțin diferită de cea cu care eram obișnuită în Ucraina. Începe cu pregătirea pentru cursuri, după care mă îndrept spre universitate. Procesul de învățământ cuprinde atât cursuri teoretice, cât și activități practice, legate de specialitatea mea. Îmi place să observ cum este organizat învățământul într-o altă țară, să compar metodele profesorilor și să preiau din experiența lor.

În afara orelor de curs, o bună parte din timp este ocupată de activitățile obișnuite de zi cu zi: cumpărături, pregătirea mâncării, menținerea ordinii în cameră și organizarea propriului program. Pentru că viața peste hotare nu înseamnă doar studii și călătorii, ci și multă independență și responsabilitate față de propria persoană.

De asemenea, încerc să-mi găsesc timp pentru plimbări prin oraș, pentru a descoperi cultura locală și pentru socializare. Consider că este important să nu mă limitez doar la universitate, ci să valorific această oportunitate cât mai mult posibil.

„Orașul Târgu Jiu are o atmosferă aparte”

— Ce impresii ți-ai format, în general, despre șederea și studierea în România? Ce ai remarca în mod deosebit la sistemul românesc de învățământ superior? În ce măsură diferă acesta de cel ucrainean? Cu ce experiență te vei întoarce acasă?

— Impresiile mele despre șederea în România sunt diverse. Este o experiență interesantă, care mi-a permis să privesc studiile și viața studențească dintr-o altă perspectivă. Desigur, sunt lucruri cu care a trebuit să mă obișnuiesc, deoarece fiecare țară are particularitățile, tradițiile și propriile modalități de organizare a procesului educațional.

În ceea ce privește sistemul de învățământ superior, aș remarca, în primul rând, diferențele legate de organizarea studiilor, orar, structura disciplinelor și interacțiunea dintre studenți și profesori. Îmi place să observ aceste deosebiri, deoarece astfel am posibilitatea nu doar să compar cele două sisteme, ci și să înțeleg ce lucruri utile ar putea prelua unul de la celălalt. Deosebit de valoroase pentru mine sunt comunicarea internațională, posibilitatea de a lucra într-un mediu studențesc multinațional și de a-mi perfecționa competențele lingvistice.

— A fost dificil să te adaptezi la procesul de învățământ de la universitatea din România? Ai reușit să te integrezi repede în colectiv? Cum ai stabilit comunicarea cu studenții și profesorii români? Apropo, în afară de tine, mai sunt în prezent și alți studenți bucovineni care beneficiază de această experiență la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu?

— Nu pot spune că adaptarea a fost chiar ușoară, deoarece mutarea într-o altă țară, o nouă universitate, un altfel de limbaj și un mediu necunoscut necesită întotdeauna o anumită perioadă de acomodare. La început, a trebuit să mă obișnuiesc cu organizarea procesului de învățământ, orarul, cerințele profesorilor și viața de zi cu zi. Însă, treptat, am început să mă simt tot mai încrezătoare. În dialogul cu profesorii, încerc să fiu deschisă, să nu-mi fie rușine să pun întrebări și să cer lămuriri atunci când ceva nu-mi este clar. Mă bucură faptul că profesorii sunt, în general, binevoitori și dispuși să ajute.

În afară de mine, la universitate mai studiază o studentă din Bucovina — reprezentantă a Facultății de Pedagogie, Psihologie și Asistență Socială, originară din satul Dimca. Mă bucur că avem posibilitatea de a ne reprezenta universitatea și meleagurile bucovinene peste hotare, dar și de a ne sprijini reciproc, departe de casă.

— Împărtășește-ne câteva impresii și despre orașul în care studiezi în prezent. Cât de confortabil este el pentru trai, cum îi primește pe străini și ce fel de oameni locuiesc aici?

— Târgu Jiu este un oraș destul de primitor și liniștit, care are o atmosferă aparte. Se deosebește de marile orașe prin ritmul său mai așezat. Aici nu există aceeași agitație și același ritm alert al vieții, astfel că, treptat, ajungi să te obișnuiești cu mediul local.

Îmi place faptul că orașul are o arhitectură interesantă, străzi frumoase și o istorie proprie. Este deosebit de plăcut să descopăr locuri noi, să mă plimb prin oraș și să cunosc cultura românească.

În ceea ce privește oamenii, experiențele mele de comunicare sunt diverse, deoarece fiecare persoană are propriul caracter și propriile viziuni. Totuși, am întâlnit numeroși oameni binevoitori, iar în mod deosebit aș remarca atitudinea profesorilor, care îi ajută pe studenții străini să se adapteze.

În general, Târgu Jiu a devenit pentru mine un loc în care învăț nu doar conform programei universitare, ci și să fiu independentă, răbdătoare și deschisă către ceva nou. Șederea aici mă ajută să înțeleg mai bine o altă cultură, să-mi prețuiesc casa și, în același timp, să nu-mi fie teamă să ies din zona de confort.

„Consider că activitatea fizică trebuie să aducă plăcere, nu să fie doar o obligație”

— Studiile cu studiile, dar uneori este nevoie și de puțină pauză. Ce alte pasiuni mai ai, în afară de cele legate de viitoarea ta profesie?

— În timpul liber, îmi place să alerg. Este o activitate care îmi aduce plăcere, mă ajută să mă detașez de grijile cotidiene, să-mi reîncarc bateriile și să rămân singură cu propriile gânduri.

Încă de la începutul studiilor universitare, frecventez cursurile de atletism. Totuși, pentru mine, aceasta este, înainte de toate, o pasiune personală, nu o aspirație către medalii sportive sau participări la competiții. Nu mi-am propus niciodată să particip la concursuri sau să obțin anumite performanțe sportive. Practic acest sport în primul rând pentru mine, pentru că îmi place. Consider că activitatea fizică trebuie să aducă plăcere, nu să fie doar o obligație.

— Apropo, ce planuri ai pentru perioada de după încheierea studiilor universitare? Ce visuri te cuprind în privința viitorului profesional?

— Sincer vorbind, deocamdată nu am un plan bine conturat în ceea ce privește felul în care va arăta viața mea profesională după absolvirea universității. Desigur, mi-aș dori să lucrez în domeniul pentru care mă pregătesc, să mă realizez profesional și să aplic cunoștințele pe care le acumulez în timpul studiilor. În același timp, nu-mi place să fac planuri prea îndepărtate, deoarece viața ne oferă adesea oportunități la care nici măcar nu ne-am fi gândit, iar timpul va arăta încotro mă va purta acest drum.

— Și, în încheiere. Pregătindu-mă pentru acest interviu, am aflat că ai absolvit cursurile Școlii Regionale de Arbitri de Fotbal și ai obținut un certificat corespunzător. Cred că, este un lucru destul de rar întâlnit în cazul unei fete. Ce anume ți-a atras atenția pentru arbitraj? Nutrești anumite intenții în această direcție? De-o vorbă, ai avut deja ocazia să oficializezi un meci de fotbal în calitate de arbitru?

— Da, într-adevăr, am urmat cursurile Școlii Regionale de Arbitri de Fotbal și am obținut certificatul corespunzător. M-a interesat această oportunitate, în primul rând, din dorința de a-mi lărgi cunoștințele în domeniul sportului, de a înțelege mai bine regulile jocului și de a afla mai multe despre activitatea unui arbitru de fotbal. Am privit aceste cursuri ca pe o posibilitate de dezvoltare personală și profesională, deoarece consider că un viitor specialist în educație fizică trebuie să învețe permanent, să fie interesat de diverse ramuri ale sportului și să-și lărgească orizonturile. În ceea ce privește arbitrajul propriu-zis, după absolvirea cursurilor nu am continuat pe acest drum și, deocamdată, nu am încercat să-mi exercit rolul de arbitru la meciurile de fotbal.

Gheorghe SEMENIUC

„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/

- Reklama -spot_img

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Reklama -spot_img

Ultimul articol