Data de 5 februarie are o conotație cu adevărat fotbalistică. În această zi au văzut lumina zilei, printre alții, portughezul Cristiano Ronaldo, brazilianul Neymar, dar și cel care este considerat a fi, pe bună dreptate, cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor — legendarul Gheorghe Hagi.
Hagi este uriaș, chiar dacă nu-i mare de statură și poartă numărul 38 la picior. Imens îl face fabuloasa sa carieră de fotbalist, continuată pe parcurs în calitate de antrenor, patron de echipă de fotbal, descoperitor de talente și om de afaceri.
Gheorghe Hagi este iubit și admirat în România și peste hotarele ei. Mai ales, pentru stilul său de joc inconfundabil. A fost un mijlocaș de creație c-o inteligență de joc ieșită din comun. Execuțiile fenomenale, pasele fine și golurile de o frumusețe rarisimă, îndeosebi de la distanță — sunt cartea de vizită a extraordinarului „decar”. În România i se spune „regele”, la nivel mondial a fost supranumit „Maradona din Carpați”, iar fanii echipei turce „Galatasaray”, la care a evoluat timp de cinci ani, l-au poreclit „comandante”.
Când spui Hagi, spui România. Gică este un brand național și un promotor de țară valoros, cum puțin alții sunt. Dar și personal mie, un modest bucovinean din regiunea Cernăuți, Gheorghe Hagi îmi stârnește emoții de mare plăcere și prețuire profundă, chiar dacă sunt un fan înrăit al lui „Dinamo” București — marea rivală a „Stelei” (echipa la care s-a afirmat la începuturile carierei sale G. Hagi). Copilărind în anii ’90, atunci când „regele” era în perioadă de mare glorie, având ca principală ocupație fotbalul, dar și chemandu-mă Gheorghe, era inevitabil să nu mă „îndrăgostesc” de „Gicanu”. Iar acum, când idolul multora dintre noi împlinește 60 de ani, doresc să săvârșesc o scurtă incursiune prin viața fotbalistică, și nu numai, a marelui și incomparabilului Gheorghe Hagi.
O CARIERĂ FABULOASĂ CUPRINSĂ ÎN 20 DE CIFRE DE REFERINȚĂ
Gheorghe Hagi se află pe 1 prima poziție a marcatorilor din istoria echipei naționale a României (alături de Adrian Mutu), cu 35 de goluri înscrise. În total, a strâns 125 de prezențe pentru România, clasându-se al doilea la acest capitol, după Dorinel Munteanu.
Gică Hagi are 2 copii: o fată și un băiat, care „nu au sărit departe de trunchi”. Fiica lui, Kira, (în vârstă de 28 de ani) este actriță, în timp ce fiul Ianis (26 de ani) i-a călcat pe urme tatălui și s-a dedicat fotbalului, actualmente jucând pentru clubul scoțian „Rangers”. Apropo, G. Hagi și-a botezat copiii în cinstea părinților: Ianis vine de la Iancu, tătăl lui Gică Hagi, iar Kira — de la Chirița, mama „Regelui”.
Cu echipa națională a României, Gheorghe Hagi a evoluat la 3 campionate mondiale (1990, 1994, 1994), dar și la alte 3 turnee finale ale Campionatului European (1984, 1996, 2000).
„Maradona din Carpați” este românul care s-a apropiat cel mai mult de „Balonul de Aur” — cea mai prestigioasă distincție individuală din lumea fotbalului. În 1994, Hagi a ocupat locul 4 în clasamentul celor mai buni fotbaliști din lume, această performanță venind pe fondul memorabilului Campionat Mondial din 1994, când România a ajuns până în sferturi. La acest turneu, Gheorghe Hagi a marcat trei goluri şi a reușit patru pase decisive, fiind inclus în echipa ideală a competiției.
5 februarie 1965 este ziua de naștere a marelui Hagi. S-a născut Gică în familia unor aromâni, veniţi din Grecia în 1932, în localitatea Săcele din apropierea Constanței (la 35 km). Are două surori: Sultana și Elena, dar a avut și un frate, care s-a stins la scurt timp după naștere. „Am mai avut un frate, la mijloc, între cele două surori, tot Gheorghe îl chema. A murit… Era o superstiție, nu era bine să pui același nume unui alt copil. Dar așa a ales tata, nu i-a fost frică de această superstiție”, — mărturisea la un moment dat Gheorghe Hagi.
La 6 formații a activat, în calitate de antrenor, G. Hagi: echipa națională a României, „Bursaspor” și „Galatasaray”(în două rânduri) din Turcia, „Poli” (Timișoara), „Steaua” (București) și „Viitorul (actualul „Farul”) din Constanța.
7 este numărul de echipe la care a evoluat Gheorghe Hagi ca fotbalist, acestea fiind: „Farul”, „Sportul Studențesc” (București), „Steaua”, „Real” Madrid și „Barcelona” din Spania, „Brescia” (Italia) și „Galatasaray” (Turcia).
Pe când avea 8 ani (în vara anului 1973), micul Hagi se mută împreună cu familia la Constanţa, devenind elev al Şcolii Generale Nr. 23 din localitate şi jucând fotbal pe str. Artileriei sau pe terenul Şcolii Generale Nr. 11.
9 trofee individuale, ca fotbalist, a cucerit „Maradona din Carpați”. A fost desemnat de șapte ori fotbalistul român al anului (1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999, 2000) și și-a trecut în palmares titlul de golgheter al campionatului național în 1985 și 1986. Pe lângă aceasta, a fost ales de două ori cel mai bun antrenor român al anului.
10 este numărul de pe tricou, cu care a jucat în majoritatea cazurilor, și pe care l-a făcut celebru, Gheorghe Hagi, devenind, fără îndoială, unul dintre cei mai remarcabili purtători ai acestui număr din istoria fotbalului.
11 decembrie 1994 reprezintă o dată memorabilă din activitatea fotbalistului Gică Hagi. Aflându-se în tricoul „Barcelonei”, el a marcat un gol de la mijlocul terenului în confruntarea contra celor de la „Celta” Vigo. Era minutul 89, iar Hagi, prin execuția sa excepțională, a stabilit scorul final al întâlnirii — 4:2, în favoarea echipei sale.
De fapt, golurile de la mare distanță sunt o „marcă înregistrată” a „Gicanului”. Pe 12 ianuarie 1992, cu aproape doi ani înainte de reușita pentru „Barcelona”, el trimitea mingea în poartă, tot de la mijlocul terenului, într-un „Real” – „Osasuna” (5:2). „Este unul dintre golurile vieții mele”, — povestea „regele” despre această reușită mai târziu.
La vârsta de 13 ani G. Hagi a fost legitimat în mod oficial pentru o echipă de fotbal — la formația de juniori a „Farului”. De fapt, Gheorghe Hagi a început să joace fotbal în curte, cu o vezică de porc. Mai târziu, bunicul său i-a confecţionat o minge din păr de cal, apoi, la vârsta de şase ani, mama i-a dăruit o minge din cauciuc. În luna aprilie a anului 1975, Hagi a păşit pentru prima oară la porţile unui club de fotbal, „Farul” Constanţa, unde a fost luat în primire de Iosif Bukossi, primul lui antrenor. La vârsta de 11 ani, evolua în prima competiţie, „Cupa Speranţelor”, pentru ca în 1978 să fie legitimat oficial la clubul de pe Litoral. După doar doi ani, este selectat la echipa națională de juniori a României.
Talentul extraordinar al lui Gică Hagi a făcut ca „micul magician” să fie promovat la 14 ani la echipa Under-19 a „Farului”, unde se confrunta cu adversari de 18 ani, dar diferenţa de vârstă nu se vedea în joc. „Peste ani, Hagi m-a întrebat: «De ce m-aţi promovat la 14 ani la cei de 18?». «Pentru că nu mai aveai nimic de învăţat la cei de 14, atât erai de bun. Dacă rămâneai acolo, stagnai şi atunci normal că te-am dat mai sus, la cei de 18, ca să ai meciuri mai puternice şi să te ajute să progresezi», am răspuns eu”, — avea să dezvăluie peste ani Constantin Mareş, antrenorul acelei echipe.
În urmă cu 15 ani, pe 6 aprilie 2009, „Regele” a fondat Academia de Fotbal „Gheorghe Hagi”, care are ca obiectiv descoperirea și pregătirea tinerelor talente pentru fotbalul de performanță. Actualmente aproximativ 250 de sportivi, împărțiți pe 13 categorii de vârstă — de la 6 la 19 ani — se pregătesc în cadrul Academiei. De-a lungul timpului, mulți dintre fotbaliștii formați la Academia de Fotbal „Gheorghe Hagi” au ajuns la echipa națională. De fapt, la momentul de față, Academia reprezintă principala sursă de „alimentare” a fotbalului românesc.
În anul 2014, cotidianul francez „L’Equipe” a realizat un top al celor mai frumoase goluri marcate din istoria Campionatului Mondial. Iar reușita lui Gheorghe Hagi din meciul contra Columbiei, încheiată cu scorul de 3:1 în favoarea „Generației de Aur”, a ocupat onorabilul loc 16 în acest rating. În minutul 34 al partidei, când România conducea cu 1:0, a venit momentul de geniu al lui Hagi, care, primind o pasă în partea stângă de la Dorinel Munteanu, a trimis un șut imparabil sub transversala suadmericanilor, de la 35 de metri. Și acum columbienii îl consideră pe Hagi „călăul” lor, nu de alta, dar la acea ediție a mondialului, selecționata Columbiei era cotată printre principalele favorite la câștigarea trofeului.
La doar 17 ani, Gheorghe Hagi a debutat în „fotbalul mare”. Într-un meci SC „Bacău” – „Farul”, din etapa a şasea a sezonului 1982/1983 al Diviziei „A”, el evolua ca titular pentru formația constănțeană. Partida se disputa în data de 11 septembrie 1982, iar deja peste nici două luni Hagi marca și primul gol la nivel de liga întâi (chiar împotriva viitoarei sale echipe „Steaua”).
La vârsta de 18 ani, pe 10 august 1983, Hagi își începea aventura la echipa națională a României. A debutat într-o confruntare contra Norvegiei, în deplasarea de la Oslo. Peste un an și ceva (12 septembrie 1984), Gheorghe Hagi marca primul gol în tricoul „tricolorilor” — în preliminariile Campionatului Mondial contra Irlandei de Nord.
19 trofee, de-a lungul carierei fotbalistice, a cucerit marele Hagi: 3 campionate ale României, tot atâtea Cupe naționale, 4 campionate ale Turciei, 2 Cupe ale țării „semilună”, 2 Supercupe turce, 1 Cupă UEFA, 2 Supercupe ale Europei și 2 Supercupe ale Spaniei. De asemenea, are în palmares cinci trofee în postură de antrenor: două titluri, o Cupă și o Supercupa României, dar și o Cupă a Turciei.
La vârsta de 20 de ani, pe 16 octombrie 1985, Gheorghe Hagi purta pentru prima dată banderola de căpitan al echipei naționale a României. Asta se întâmpla într-o partidă contra Irlandei de Nord. Avea să fie un început rodnic, urmat în continuare de alte 64 de meciuri în calitate de căpitan al selecționatei țării. De fapt, începând cu anul 1990, „regele” a fost căpitanul echipei naționale în toate meciurile în care a jucat până la retragerea sa din 2001.
Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/











