„Nu caut să mă scuz pentru că am lipsit astăzi de la cele trei evenimente de suflet. Pentru cei care știu ce înseamnă ziarul tipărit, spun doar atât: azi a fost zi de ziar. Pentru ceilalți, care nu cunosc această trudă din culise, e ziua în care redactorul nu își părăsește biroul, aproape fără excepție. Însă acum, la acest sfârșit de zi de pomenire, după câteva telefoane și imagini zărite pe rețelele de socializare, gândul m-a cordit atât de tare, încât n-am putut să nu aștern pe hârtie aceste meditații izvorâte direct din suflet…”
Astăzi, sub bolta de istorie și suferință a nordului Bucovinei, românii au simțit cum bate, mai puternic ca oricând, inima marelui Voievod Ștefan. Deși despărțiți de Patria istorică, cu moșia ștefaniană dureros înjumătățită de vicisitudinile vremurilor, acești oameni cu o dragoste neclintită de neam și trecut l-au adus pe Ștefan Vodă direct în sufletele și în casele lor. Ei nu s-au mulțumit doar să-i păstreze chipul în cărți sau în legendele transmise cu sfințenie din gură în gură, ci i-au înălțat sfinte lăcașe de închinare, transformându-i numele în rugăciune și scut. Astfel, ziua de 15 iulie (stil vechi) a vibrat cu o aleasă și profundă evlavie în inimile enoriașilor din parohiile Ropcea, Crasna și Buda-Mahala, unde bisericile își poartă cu mândrie hramul ocrotitorului lor ceresc.
Legământul de credință și istorie i-a chemat pe credincioși în sfântul lăcaș de la Ropcea, păstorit cu multă înțelepciune de părintele prof. Constantin Șubran, unde astăzi a avut loc o slujbă arhierească oficiată de un sobor de preoți sub protia PS Episcop Nichita, dar și în noua biserică din cotul de sus al Crasnei, unde slujește cu aleasă dăruire părintele Ilie Gherman. În mijlocul comunității din Ropcea a fost prezentă Consulul General al României la Cernăuți, doamna Irina Loredana Stănculescu, în timp ce crăsnenii au fost onorați de prezența distinsă a consulului de carieră Cristian Dacica, venirea diplomaților români aducând bucurie și mângâiere atât preoților, cât și întregii suflări creștine.
Soborul preoțesc din ambele localități a refăcut, simbolic și spiritual, unitatea neamului românesc din nordul Bucovinei, din România și din Moldova, prin punțile de rugăciune aruncate peste hotare de Arhimandritul Nectarie (Gherman), originar din Crasna, stareț la Mănăstirea „Sfântul Cneaz Vladimir” din satul Horăști, raionul Ialoveni, situată în imediata apropiere a Chișinăului și de părintele Tudor Giosan din Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, sosit la Ropcea. Deși granițele nu mai sunt cele din timpul Marelui Ștefan, românii de pe această moșie străveche știu bine că mai au încă multe lucruri sfinte de păzit, de apărat și pentru care să lupte.
Această întoarcere vie în timp a fost desăvârșită prin glasurile luminate ale preoților Constantin Ciobotari din Bahrinești și Vasile Paulencu din Crasna, care au rostit cuvinte de învățătură la praznicele din Ropcea și din cotul de sus al Crasnei. Un moment cu totul înălțător și plin de miez a fost oferit de părintele Constantin Ciobotari, care a dăruit enoriașilor, dar mai ales tinerilor și copiilor prezenți, o veritabilă și profundă lecție de istorie a neamului, o mărturisire vibrantă despre rădăcini și demnitate cum cei mici nu au ocazia să audă deseori pe băncile școlii. Prin cuvintele sale pline de har, Ștefan Vodă a coborât din nou printre românii săi înstrăinați, aducând cu sine ecoul glorioasei sale epoci și ecoul acelei promisiuni sacre că va sări din mormânt la nevoie pentru a-și apăra neamul.
Atmosfera de adâncă evlavie și recunoștință a purtat rugăciunile credincioșilor și dincolo de zidurile bisericilor, până la Crucea de pe Deal de la Cosmin, străjuitoarea vestiților Codri ai Cosminului. În acest loc binecuvântat, unde la 26 octombrie 1497 oastea Moldovei repurta o victorie răsunătoare împotriva invadatorilor, comemorarea celor 522 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Ștefan cel Mare a căpătat dimensiunea unui arc peste veacuri. La acest moment de profundă trăire românească au fost prezenți și distinșii diplomați Irina Loredana Stănculescu și Cristian Toma Dacica, aducând încă o dată sprijinul și prețuirea Patriei istorice pentru românii de peste hotare. Slujba de pomenire de la înălțimea dealului s-a desfășurat sub protia protopopului de Hliboca, părintele Ioan Gorda, sub a cărui binecuvântare s-au unit în rugăciune preoți din regiune, alături de clerici sosiți din România, într-o comuniune ce a șters orice hotar pământesc. Sub oblăduirea părintelui Dumitru Tocari, care își revarsă neobosit dragostea și dăruirea pastorală peste aceste locuri încărcate de glorie, memoria Sfântului Voievod rămâne o făclie nestinsă. Părintele Dumitru Tocari, prin grija sa deosebită pentru cinstirea trecutului, a făcut ca foșnetul bătrânilor codri și rugăciunea de la Crucea Cosminului să sune ca un imn de laudă adus memoriei marelui Ștefan, demonstrând că atâta timp cât bucovinenii își plâng, își cântă și își cinstesc eroii, hotarele spiritului românesc rămân de nepătruns.
Nicolae ȘAPCĂ
Fotocredit: Maria Andrieș și „Zorile Bucovinei”
