Anul acesta, pentru prima dată în Ucraina, Ziua Limbii Române este marcată la nivel de stat la 31 august, împreună cu întreaga comunitate românească din lume. Comunitatea istorică românească din regiunea Cernăuți, reprezintă cel mai mare grup de români din Ucraina, având o prezentă străveche pe aceste meleaguri. În toate timpurile păstrarea limbii materne a fost și rămâne cea mai importantă sarcină pentru comunitate, care îi conturează viitorul. Așa consideră și respondenții, solicitați să răspundă la ancheta ziarului „Monitorul Bucovinean”.
Cristina PALADEAN,
șefa Catedrei de Filologie Română și Clasică a Universității Naționale „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți, doctor în științe filologice:
– Ziua Limbii Române este o mare sărbătoare pentru toată comunitatea românească, pentru toți acei ce vorbesc această limbă. Catedra noastră pregătește specialiști în filologia română, viitori profesori, menirea cărora este să trezească la copii și tineret interesul, respectul și dragostea față de graiul matern. În prezent școala superioară din Ucraina trece prin reforme și grele încercări, impuse de războiul la scară largă, de situația demografică. Acest lucru se face simțit și la catedra noastră, unde învață un număr mic de studenți. În anul întâi avem înmatriculați trei studenți. Numărul lor poate crește în rezultatul celei de-a doua sesiuni, care va avea loc în luna septembrie pentru a completa locurile rămase neocupate. Ne bucură faptul că la masterat vor fi 7-8 studenți. În 2024 la filologia română nu s-a înscris nici un candidat, deci, în prezent nu avem nici un student în anul trei. În anul patru sunt opt studenți. Din anul doi patru studenți învață și la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. După terminarea studiilor ei vor primi două diplome: una ucraineană la Universitatea din Cernăuți și alta europeană – la Universitatea din Suceava. Cred că de o asemenea posibilitate vor dori în anii următori să se folosească mai mulți absolvenți ai școlilor românești din regiune.
Ana PICIREANU,
profesoară de română la Gimnaziul nr.10 din Cernăuți:
– Școala românească din suburbia Roșa în curând va împlini 210 ani. Ea face parte din categoria celor mai vechi școli din regiunea Cernăuți. Pe parcursul acestei lungi perioade de timp limba română s-a simțit aici ca la ea acasă. Altfel printre absolvenții ei n-ar fi vreo șase scriitori, mulți filologi români, iar locuitorii din suburbie n-ar ținea atât de mult la cultura și tradițiile poporului lor.
În procesul de învățământ au intervenit unele situații create de războiul din țară. Au venit să învețe la școala noastră copii din unele familii strămutate din estul Ucrainei, unde se duc lupte. Evident că ei nu cunosc limba română, fiind nevoiți s-o învețe. Vara aceasta un grup de elevi de la Gimnaziul nostru s-au odihnit în taberele ARC din România, unde s-au împrietenit cu vârsteni de-ai lor din Italia, Portugalia, Bulgaria. Au învățat mai bine limba română.
Grație unui proiect susținut de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (coordonatoare de proiect Cristina Tărâțeanu, fiica regretatului poet și absolvent al școlii noastre Vasile Tărâțeanu) a fost procurată mobilă pentru cabinetele de limba și literatura română și informatică.
Prețuim acest ajutor acordat de România și nu este vorba atât de partea materială, cât și de cea spirituală.
Elena TOMA,
cadru didactic la Liceul Liderul „Ion Neculce” din Boian-Hlinița, conducătoarea corului de copii „Speranța” de la această instituție de învățământ și a școlii duminicale „Mugurii ortodoxiei” de la Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului din Boian:
– Să creez un cor de copii a fost un vis al meu, specialistă în domeniul culturii. L-am numit „Speranța”, fiindcă speranța trebuie să-l însoțească pe om chiar din copilărie. De cinci ani sunt dirijoarea corului bisericesc de la Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului din Boian. Unele femei mi-au spus că ar dori ca odraslele lor să cunoască credința noastră. Așa mi-a apărut ideea creării unei școli duminicale pe care am numit-o „Mugurii ortodoxiei”. Ea este frecventată de 40 de copii, unii dintre ei fiind și membri ai corului „Speranța”. Țin pentru ei lecții de religie în limba română. Copiii învață pricesne în limba română, rugăciuni în limba română. Părinții sunt foarte mulțumiți pentru o astfel de educație în spiritul creștin. Mulțumesc Domnului pentru că există la Boian școala duminicală pe lângă Mănăstire. Părintele Zaharia este foarte bucuros că îi adunăm pe copii și pe tineri în Casa Domnului.
Pavel PAULENCU,
parohul Bisericii Înălțarea Domnului din suburbia Horecea a Cernăuțiului:
– Mă mândresc cu faptul că mie, etnic român, cu studii făcute în România, mi s-a încredințat să slujesc în Biserica românească din Horecea. În acest locaș de închinare serviciul divin se face preponderent în limba română. Lângă bisericii s-a ridicat un cartier locativ mare și printre enoriași sunt și persoane care nu cunosc limba română, dar vin să se închine în fața altarului împreună cu românii din Horecea. Unii dintre ei mi-au spus că le place serviciul în limba română, căci este o limbă armonioasă și frumoasă. Mă bucură că sunt toleranță față de graiul nostru matern. Dar rugăciunile răsună și în limba slavonă. O fac pentru acești toleranți enoriași. În jurul acestei biserici am adunat oameni toleranți, care au dragoste unul față de altul, fiindcă toți suntem fii și fiice ai împărăției lui Dumnezeu.
Larisa DOGOLICI,
profesoară de română la Liceul „Ion Vatamanu” din Costiceni:
– La liceul care poartă numele eminentului poet Ion Vatamanu, un combatant al limbii române la Chișinău, dar și acasă – la Costiceni, graiul nostru matern stă în capul mesei. Avem o directoare foarte înțelegătoare – Nelea Muntean, care se interesează foarte mult și de activitatea extrașcolară. De regulă, ea se desfășoară în limba română. Este și meritul talentatei organizatoare Olga Captari că la liceul nostru este promovat totul ce ține de tezaurul spiritual al poporului: cântecul, dansul, cuvântul artistic, portul, obiceiurile și datinile strămoșești.
Pentru elevii și profesorii din Costiceni Ion Vatamanu a fost și rămâne un simbol al păstrării limbii noastre. Când era în viață, Ion Vatamanu ne vizita școala în fiecare an. După moartea lui îi invitam des pe poeții cernăuțeni Vasile Tărâțeanu, Simion Gociu, Mircea Lutic, Ilie Tudor Zegrea. Țin minte cum a recitat Ilie Tudor Zegrea poezia lui Ion Vatamanu „Cuvintele limbii mele”. Ea a răsunat ca un imn al limbii române.
Aș menționa și străduința învățătoarelor de clasele primare, care le insuflă elevilor dragostea față de graiul matern, față de frumusețea cuvântului scris prin lectura unor cărți alese pentru copii. Printre acestea cărți nu lipsesc cele semnate de renumiții scriitori Grigore Vieru și Spiridon Vangheli. Cărțile pentru aceste mici biblioteci ale învățătoarelor la clasele primare au fost procurate pe banii lor.
Înțelegem că pentru ca omul să-și iubească limba maternă, el trebuie din copilărie să simtă această necesitate.
Ionică SEMENIUC,
nonagenar din Hrușăuți, animator al vieții culturale a românilor din nordul Bucovinei:
– În pofida vârstei pe care o am, îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat zile multe și sănătate, particip la multe evenimente organizate de Comunitatea românească din ținut. Îmi place totul ce ține de spiritualitatea noastră românească. Am adunat obiecte de care se foloseau odinioară locuitorii Volocii și Hrușăuților. Am creat în casă bătrânească un adevărat muzeu. O parte din colecția mea am dăruit-o muzeului satului. Mă alin cu vorba noastră românească și mulți ani la rând ascult emisiunile la radio în limba română, chiar și cele ce răsună după miezul nopții. Limba maternă îmi întărește puterile.
Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
