24 de povestiri din anul 2024 — despre oameni, de la care avem ce învăța, evenimente ce ne-au marcat viața, bucurii, care ne-au umplut sufletele de fericire și semne de întrebare, sperăm, doar temporare
Pășind în noul an, al 2025-lea de la nașterea lui Hristos, este bine să nu-l dăm uitării nici pe cel precedent, care peste câteva ore va deveni deja, în mod oficial, istorie. Astfel că, și eu am decis să fac o mică incursiune prin cele publicate în 2024 și să prezint succint — în 24 de poze și mici descrieri ale lor, un panoramic al anului ce trece. Din start, remarc că, nu este un bilanț general al lui 2024, ci doar o recapitulare parțială a celor povestite în paginile „Monitorului bucovinean” de către un modest ziarist, pe care-l cheamă Gheorghe Semeniuc. Adică o viziune proprie și nimic mai mult.
1. Una dintre preocupările jurnalistice noastre principale au reprezentat-o chestiunile legate de învățământul în limba maternă, pe care atât de mult ne dorim să-l păstrăm și să beneficiem de el în continuare. Iar anul trecut, profesorii și discipolii lor, au făcut față cu brio, din nou, la nivel de regiune și țară. Așa că, nu ne-am mirat, dar ne-am entuziasmat mult, atunci când, pe la mijlocul verii, am aflat că, trei absolvenți de la instituțiile de învățământ cu predare în limba română din regiunea Cernăuți au obținut punctaje maxime (200) la Testarea Națională Multimaterie. Este vorba despre tinerii românași Sebastian Burla (Liceul Nr.1 din Ciudei), Maria-Elena Bruja (Liceul „Alexandru Ilschi” din Crasna) și Ion Grinceșin (Liceul Nr. 6 „Alexandru cel Bun” din Cernăuți). Adică, mințile luminate ale Bucovinei.
2. Și uite-așa, încă o dată, am ajuns la concluzia că, învățând în limba maternă, poți ajunge departe. Este un adevăr, pe care ni l-au demonstrat, printre alții, și elevii de la școlile cu predare în limba română din Bucovina, premianți ai olimpiadelor regionale la diferite materii de studiu. Astfel, am relatat despre bucuria de a fi olimpic la română și de a studia limba mamei, dar ne-au impresionat și succesele românașilor noștri la celelalte obiecte.
Per total, școlarii bucovineni de la instituțiile cu predare în limba maternă au cucerit în jur de 30 de locuri premiante, exceptând olimpiada la limba și literatura română. În speță, s-au remarcat reprezentanții Liceelor din Voloca, „Mihai Eminescu” din Carapciu, Suceveni, Dranița, „Gheorghe Asachi” din Herța, Nr.1 din Ciudei, „Alexandru Ilschi” din Crasna, „Alexandru cel Bun” din Cernăuți, Costiceni, Horbova, Nr. 1 din Pătrăuții de Jos, Nr. 2 din Cupca, Buda Mare, Igești, Hreațca, Nr. 1 din Pătrăuții de Sus, Ostrița, Mămăliga, Molnița, Gimnaziilor din Becești, Nr. 10 din Cernăuți și Școlii din Nesvoia.
În imagine o avem pe liceeana din Voloca Ana Lazarovici, care, la nivel de regiune, a obținut nu mai puțin de șase! poziții premiante: locul întâi la limba și literatura română, locul doi — la limba și literatura ucraineană, locurile trei — la geografie, biologie, istorie și jurisprudență. Dar, totodată, și-a întregit colecția și c-o reușită de talie panucraineană, cucerind locul doi la etapa națională a olimpiadei de română.
3. Și performanțele românașilor noștri la alte concursuri sau competiții au impresionat. Iată doar câteva nume care s-au evidențiat și despre care am povestit: Cezara Ceucă din Buda Mare (în imagine) și Marius Iluțan din Suceveni — la concursul literar-artistic „Dor de Eminescu”, Marta Topala din Bahrinești — la concursul regional al interpreților poeziilor lui Vasile Vascan, Denisa Pițul din Oprișeni — la întrecerea tinerilor designeri din Bucovina, Vlăduț Gafu din Godinești — la concursul de creație „Lumea împotriva violenței”, vioriștii Ilinca Bandura și Iaroslav Vlad din Ciudei — la concursul „Cel mai bun interpret”, desfășurat la Suceava, precum și mulți-mulți alții, pe care, din păcate, din motive obiective de lipsă de spațiu ne-ar fi greu să-i amintim. Dar, oricum, am scris despre ei de-a lungul anului ziaristic 2024.
4. Nici dascălii noștri școlari n-au rămas mai prejos. Cu toții merită cuvinte de apreciere și recunoștință profundă pentru munca depusă, pentru dedicația și neoboseala, de care dau dovadă. Iar la concursul „Profesorul anului 2024” cu succes ne-au reprezentat Maria Gavrilenco, profesoară de fizică la Liceul din Igești, Ana Vovc, profesoară de artă plastică a Școlii din satul Nesvoia și Veronica Dimitrișena, care predă limba și literatura ucraineană la Liceul din Dranița.
5. De profesie — profesori și în suflet — la fel. Asta putem afirma, fără îndoială, despre pedagogii bucovineni, care au grijă de învățământul în limba română. În anul ce proaspăt a trecut, „Monitorul bucovinean” a prezentat, printre altele, povestea pedagogică a directoarei Liceului Nr.1 din Pătrăuții de Jos, Mihaela Zmoșu, și a relatat depre mândria de a fi profesor de biologie a Oltei Crețu, de la Liceul din Tereblecea.
6. N-am uitat nici de pedagogii plecați dintre noi. Liceul „Mihai Eminescu” din Carapciu a avut, și are, mulți dascăli de excepție. Unul dintre acei care a lăsat o urmă prețioasă în istoria instituției de învățământ este domnul Gheorghe Sauciuc. Originar din satul Budineț, Dumnealui i-a fost sortit să-și lege cea mai mare parte a vieții de Carapciu, în special de liceul din localitate. S-a dedicat din plin muncii de pedagog, activând ani de-a rândul ca profesor de educație fizică, iar mai apoi și în calitate de director-adjunct. A fost un om în adevăratul sens al cuvântului, un îndrumător priceput pentru mulți — cu suflet mare, plin de blândețe și bunătate. Din păcate, a părăsit mult prea devreme această lume. Inima sa a încetat să mai bată la sfârșitul lui martie 2022, la vârsta de 62 de ani… Dar, profesorul mult iubit nu este dat uitării la Carapciu. În amintirea lui a fost înființată o competiție de volei, născută din dragostea și din respectul față de Gheorghe Sauciuc. Anul trecut turneul a ajuns la cea de-a doua ediție a sa.
7. Pe cei care păstrează cu sfințenie și promovează cu vrednicie folclorul și tradițiile nemuritoare ale poporului român, de asemenea, i-am avut în prim-plan. Printre povestirile dezvăluite se numără și cea a „Fetelor din Sinăuți” — un colectiv talentat, născut dintr-o dragoste curată față de muzică, și datina străbună. „Cântă și ne încântă”, — titram noi în materialul despre „Fetele din Sinăuți”.
8. O serie de articole din 2024 au fost dedicate păstrătorilor de tradiții din Crasna. Ele i-au avut drept protagoniști, în particular, pe Achilina Mitric (în imagine) — o tânăra cu glas de înger și nume de sfântă muceniță, care-L slăvește pe Dumnezeu cu mult drag în corul bisericesc; dar și pe frații Ilie și Magdalina Motrescu, care creează cu plăcere și păstrează viu străvechiul meșteșug românesc de confecționare a portului popular.
9. În anul 2024, din paginile „Monitorului bucovinean” ați putut afla și poveștile a trei bucovinence cu nume de floare. Profesoarele Liliana Gudan și Lăcrimioara Romaniuc, din Dranița, respectiv Privorochia, precum și Viorica Ioneț, o doamnă originară din satul Iordănești, care activează în domeniul afacerilor, au devenit eroinele articolului „Le cheamă, precum florile și-și serbează onomastica în Duminica de Florii”.
10. Am împărtășit cu mare drag și poveștile slujitorilor Bisericii. Astfel, în relatarea intitulată „De la Suceveni, la capătul pământului” am scris despre chemarea părintelui Vasile Savciuc, un sucevenean ajuns să-I slujească lui Hristos pe tărâmurile îndepărtate ale Spaniei și Portugaliei.
11. Din mila Domnului, anul trecut a fost unul bogat în evenimente spirituale de mare valoare, despre care am reușit să relatăm și noi. De exemplu, ne-am referit la mărețul eveniment (din imagine), care a avut loc în plină vară la Dimca, acolo unde creștinii din localitate, în frunte cu preotul paroh Vasile Cazacu, au lansat o invitație pentru a vedea cum arată Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel în urma unei serii de lucrări ample de reparație, executate cu ajutorul Bunului Dumnezeu și a oamenilor de bună credință.
12. De asemenea, am constat cu bucurie, de fapt nu pentru prima oară, că omul sfințește locul. Acesta a fost gândul primordial al materialului, prilejuit de zidirea unei noi capelițe în valea Siretului, sfințirea căreia a avut loc în ultima duminică de octombrie. Specificul acestei capele îl constituie faptul că, ea este executată, în mare parte, din sticlă. Ctitori principali sunt gospodarii suceveneni Gheorghe Popescu și Ilie Burla, împreună cu familiile lor, dar și alte persoane vrednice, care și-au adus contribuția la înălțare. Iar aceasta ne demonstrează, încă o dată, că dreapta credință va dăinui mereu în aceste locuri pitorești.
13. Să nu-i uităm nici pe harnicii noștri agricultori, care continuă să lucreze cu sârguință din zorii zorilor și până-n noapte târzie, înregistrând rezultate frumoase. De notat că, în Bucovina se dezvoltă atât direcțiile agricole obișnuite, cât și unele ceva mai originale. Pepenele verde sau harbuzul, cum i se spune mai des în zona noastră, este o prezență rară pe „scena” agricolă a Bucovinei. Însă, există, totuși, oameni care au decis să cultive acest fruct și, se pare că, n-au dat greș. Cel puțin asta arată experiența lui Gheorghe Iurcu din Boian. Bărbatul a început să cultive pepeni verzi în urmă cu trei ani, iar acum se poate mândri c-o recoltă de aproximativ 100 tone pe sezon de pe o suprafață de două hectare. Astfel că, Bucovina savurează gustul delicios al harbujilor „Made in Boian”.
14. Ne fac viața mai dulce, prin activitatea lor, și apicultorii. În acest domeniu găsim oameni pasionați și dedicați lucrului pe care-l fac. Așa este și familia Vorobeț din satul Volcineții Vechi, care laolaltă, umăr la umăr, se preocupă de propria prisacă, muncind cu bunăvoință și străduință. Despre treburile albinarilor am vorbit și noi în 2024.
15. Rămând la sfera agricolă, trebuie să spunem câteva cuvinte și despre producția de mere, acolo unde regiunea Cernăuți este lideră. În anul 2024 merele din Bucovina au „călătorit” mai că prin toată lumea. Iar geografia este destul de largă — merele bucovinene se exportă în majoritatea țărilor europene, dar, totodată, sunt consumate cu plăcere în Oman, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Sri Lanka, Malaezia etc.
16. N-am fi putut să nu reflectăm nici chestiunile ce privesc medicina, dar și munca devotată a oamenilor din domeniu. Iar problemele vederii actualmente, în era de „dominație” a tehnologiilor performante, probabil că, sunt mai acute ca niciodată. Așadar, cred că, de bun augur a fost articolul „Ochii la control!”, în care doctorița Policlinicii din Hliboca, Iana Pavliuc, a povestit cititorilor noștri despre importanța sănătății ochilor și particularitățile meseriei de oftalmolog.
17. Pe parcursul anului precedent, am scris despre profesioniștii de azi, dar și despre tinerii care sunt specialiști în devenire. Maria Amariuța, originară din satul Prisăcăreni, visa la medicină încă din copilărie. A studiat la Universitatea Bucovineană de Stat de Medicină, pe care a absolvit-o în anul 2021. Ca domeniu de activitate și-a ales una dintre cel mai puțin ușoare specialități — neurochirurgia. Rezidențiatul l-a efectuat în Kiev, iar anul trecut a primit certificatul de medic neurochirurg, începând să lucreze la Spitalul de Ajutor Medical de Urgență din Cernăuți.
Am încheiat anul, de asemenea, cu o povestire despre o tânără, determinată să aibă o carieră de succes în medicină. Astfel, în ultima ediție a „Monitorului bucovinean” din 2024 ați putut citi despre Ana-Maria Hryb, care își împarte viața între Cluj și Culiceni. Viitoarea farmacistă studiază la Universitatea „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din România, iar acasă, la Culiceni, este întâmpinată cu mare căldură de către cei dragi, care se mândresc cu reușitele ei.
18. Și nu doar tinerii, ce vor să îmbrățișeze o profesie în domeniul sanitar, au fost în centrul atenției noastre. Avem și alte exemple frumoase. De pildă, Federica Topala din satul Bahrinești (în imagine), râvnește să se facă dirijoare și face primii pași pentru a-și împlini visul. La rândul său, Ecaterina Motrescu, care vine de la poalele Carpaților Crasnei, este dornică și ea să se afirme în lumea muzicii. Tânăra năzuiește să-și croiască un drum în viață prin voce și pian.
19. Meseria de jurnalist îți aduce o oportunitate fantastică — de a consemna faptele frumoase ale unor oamenii cu suflet mare și de a le transmite mai departe către cititori. O asemenea fericită posibilitate am avut și noi în 2024, povestind despre gesturile impresionante ale românilor din Bucovina. În acest sens, merită amintit splendidul exemplu de bunăvoință oferit de voloceanul Alexandru Dan, în vârstă de doar 15 ani, care, în timpul vacanței de vară, a pus umărul, din proprie inițiativă, la lichidarea urmărilor atacului cu rachete asupra Spitalului de Copii „Ohmatdit” din Kiev. Cum se zice: „Bine faci, bine găsești!”.
20. Oamenii cu povești inedite de viață, au fost și ei în vizorul „Monitorului”. 2024 a fost un an bisect, deci, ne-am propus să vă relatăm despre o persoană născută la 29 februarie. S-a dovedit a fi o inițiativă destul de complicată de realizat, dar, nu ne-am dat bătuți și, într-un final, am descoperit-o pe Alexandra Traciuc, o bucovineancă de-a noastră, originară din Petriceanca, dar care locuiește actualmente în Franța. La 29 februarie 2024, ea și-a aniversat frumoasa vârstă de douăzeci de ani, iar pentru ziarul nostru a dezvăluit, din propria experiență, cum este să te naști într-o zi care vine, practic, o dată la patru ani. Fie vorba, din câte ne arată statistica, în întreaga lume asemenea oameni sunt doar patru milioane — adică 0,05%, dac-ar fi să luăm în considerare că nu demult populația planetei a depășit cifra de 8 miliarde.
21. În RETROspectiva anului 2024 nu putea lipsi nici povestea unui mare pătimaș al tehnicii RETRO, care este Alexandru Glevco, profesor de fizică la Liceul din Molodia și, de asemenea, conducător al cercului de radiotehnică, care funcționează în aceeași localitate. Domnul profesor este un fan înflăcărat a totul ceea ce are legătură cu tehnica. Mai nou, favoritul său este un automobil marca „SMZ”, fabricat în anul 1976, pe care Alexandru l-a achiziționat cu câțiva ani în urmă și l-a restaurat pe propriul plac. „Asta da raritate!”, — am subliniat noi în materialul consacrat acestui automobil neobișnuit și entuziastului său proprietar.
22. Că tot veni vorba de mijloace de transport, în 2024 am abordat destul de cuprinzător subiectul conexiunii feroviare a Cernăuților cu Suceava. În câteva rânduri am vorbit despre această inițiativă, care face parte dintr-un plan mai amplu, realizarea căruia ar permite conectarea a câtorva orașe din România, Ucraina, Republica Moldova și Polonia. Pe această cale, putem remarca că, legătura feroviară „Cernăuți – Suceava” chiar reprezintă o chestiune de mare interes, fapt demonstrat și prin aceea că, din observațiile noastre, publicațiile „Monitorului bucovinean”, referitoare la această tematică, au strâns unele dintre cele mai multe vizualizări pe site-ul ziarului și pe rețele noastre de socializare. Dar, momentan, semnele de întrebare, pe care ni le-am pus la momentul publicării, rămân actuale — „Oare când aceasta poate deveni realitate?”.
23. În 2024, pe paginile „Monitorului”, ne-am întrebat și dacă „Va renaște, oare, satul Fântâna Albă?”. Dar, și această întrebare, deocamdată, își păstrează actualitatea și incertitudinea. Astfel, localitatea, în apropierea căreia se află poiana Varnița, unde zac osemintele miilor de români, care au fost uciși de călăii sovietici la 1 aprilie 1941, s-ar putea să aibă în viitor o soartă tristă, ba chiar există şi riscul ca ea să dispără de pe hartă. Perioada de glorie a satului, aflat la marginea țării, a trecut deja. Astăzi la Fântâna Albă nu există nici măcar un magazin alimentar. Conform datelor pentru sfârșitul anului 2019, aici au mai rămas nu mai mult de şaptezeci de locuitori permanenţi. Actualmente, probabil că, sunt și mai puțini. În plus, locuitorii Fântânii Albe sunt în majoritate de vârstă înaintată.
24. Ne-am îngrijorat și de problemele bătrânului Siret, cotele căruia au atins vara trecută cifre minime. De fapt, cine locuiește în apropierea râului poate vedea cu ochii proprii cât de „mic” a devenit Siretul. Pe alocuri îl cam poți trece din săritură, cum se spune.
„Așa puțină apă n-a mai fost demult…”, — am fost nevoiți să observăm într-unul dintre articolele noastre. Specialiștii au explicat acest fenomen negativ prin lipsa de precipitații, fapt care s-a reflectat, totodată, și asupra fântinilor, care, cu fiecare zi, seacă tot mai mult. Și nu degeaba se zice că apa este mai prețioasă decât aurul. Fără aur vom trăi noi cumva, însă fără apă — nu prea…
DAR, SPERĂM CĂ, TOATE GRIJILE ȘI NEVOILE VOR RĂMÂNE ÎN ANUL TRECUT, IAR CEL NOU VA FI MAI BUN, MAI PROSPER ȘI, ÎNTÂI DE TOATE, PAȘNIC. AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU!
