(23 aprilie – Ziua Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor)
Sunt un om al cărții. Din clipa în care am deslușit tainele alfabetului în clasa întâi și până astăzi, am rămas profund îndrăgostită de carte. Mi-a plăcut și îmi place să citesc; am parcurs o mulțime de volume de-a lungul vieții și mă mândresc cu acest tezaur interior. Cartea înseamnă înțelepciune, cunoaștere și un bogat bagaj lexical. Citind, înveți să te exprimi corect, să mânuiești limba cu măiestrie și să porți un dialog elevat cu oricine, pe orice temă. Biblioteca a devenit, încă din fragedă copilărie, unul dintre cele mai dragi edificii sufletești, un loc unde revin mereu cu nespusă plăcere.
Sunt un om al cărții. Dincolo de pasiunea pentru lectură, am adunat cărți pe tot parcursul vieții, clădindu-mi astfel o impresionantă bibliotecă personală. Pe unele le-am cumpărat, pe altele le-am comandat, iar pe multe le-am primit în dar de la autori, în cadrul numeroaselor lansări și prezentări editoriale la care am participat. Rafturile mele găzduiesc tematici dintre cele mai diverse: cărți pentru copii — achiziționate încă de când eram mică, dar și la maturitate — basme, literatură clasică universală și română, literatură contemporană, scrieri ale autorilor bucovineni din toate timpurile, volume cu tematică creștină, romane polițiste (care mi-au plăcut dintotdeauna), literatură fantastică și beletristică.
Sunt un om al cărții. Anume cartea m-a ajutat să devin omul de astăzi. În copilăria mea, se foloseau adesea expresii care acum par uitate: „Uite, cutare a învățat carte”. Ni se dădeau mereu pilde: „Vezi tânărul acela? A învățat multă carte și a ajuns medic, profesor sau inginer…” ori „O vezi pe doamna aceea? A învățat carte și privește ce a realizat în viață!”. Acestea erau, de fapt, lecții de viață oferite de părinți. Noi, copiii de atunci, ne uitam cu admirație la acei oameni care ne serveau drept modele, visând să ajungem și noi, la rândul nostru, oameni „cu multă carte”. Apoi au urmat dascălii din școală, acei oameni minunați care ne-au insuflat cunoștințe și ne-au învățat să iubim, să înțelegem și să prețuim cuvântul scris.
Sunt un om al cărții. Pentru că am învățat și mi-a fost drag să învăț. Am fost o elevă silitoare, continuându-mi studiile la Universitatea din Cernăuți, în cadrul Facultății de limbi străine. De peste patru decenii, altoiesc dragostea de carte, de frumos, de adevăr și de valorile neamului în sufletele discipolilor mei de la liceul din satul Cupca. Alături de colegii mei, îi îndemn pe elevii de astăzi să citească și să înțeleagă valoarea unei cărți, chiar dacă trăim în epoca telefoanelor și a rețelelor de socializare. Deși acestea sunt necesare în modernitate și nu le putem neglija utilitatea, nimic nu poate înlocui profunzimea unei lecturi adevărate.
Sunt un om al cărții. Din dragostea pentru lectură și din dorința de a împărtăși cunoștințele acumulate, am început, acum aproape 50 de ani, să scriu la ziare. Primul meu articol a văzut lumina tiparului în toamna anului 1976, în ziarul „Zorile Bucovinei”. Eram elevă în clasa a IX-a la școala medie din satul meu natal, Pătrăuții de Jos, de pe Valea Siretului. Grație regretatului meu mentor, ziaristul și poetul Vasile Hlopin (cunoscut sub pseudonimul literar Vasile Izvoran-Cernăuțeanu), acel debut a fost unul de bun augur. De atunci și până astăzi, am semnat multe articole în multe publicații, prioritate având mereu ziarele și revistele noastre bucovinene, scrise în limba maternă.
Sunt un om al cărții. După ani de activitate publicistică în care am scris despre oameni și evenimente, am decis să adun aceste scrieri între copertele unor volume. Din iubire pentru cuvântul tipărit, am publicat circa 30 de cărți, am îngrijit edițiile altor 20 de volume aparținând unor autori care, din păcate, nu mai sunt printre noi. Mă refer aici la Vasile Izvoran-Cernăuțeanu, cu volumul „Toamna crizantemelor albe”, dar și la regretata folcloristă din Cupca, Magdalena Morar, cu lucrarea „Viața trece, amintirile rămân…”.
Sunt un om al cărții. De peste trei decenii și jumătate, coordonez Cenaclul literar „Lămâița” din cadrul liceului din Cupca. Discipolii mei publică în diverse reviste pentru copii și adulți. Cu câțiva ani în urmă, am îngrijit volumul „Muguri pe ramul creației”, o antologie de peste 320 de pagini ce cuprinde creațiile foștilor mei elevi. Ulterior, am publicat și broșura „Începătorii”, dedicată poeziilor elevilor îndrăgostiți de frumos din satul meu natal, Pătrăuții de Jos. Anii trec, generațiile se schimbă, dar ceea ce s-a scris și s-a publicat va rămâne pentru posteritate.
Sunt un om al cărții. Particip constant la zeci de prezentări, lansări de carte, conferințe și simpozioane unde se donează volume și se dezbate importanța aparițiilor editoriale. Alături de cărți, merită atenția noastră și almanahurile, revistele sau calendarele culturale. Le colecționez cu drag pentru biblioteca mea, dar și pentru Biblioteca „Ilie Popescu” — inaugurată anul trecut în noul Muzeu al satului Pătrăuții de Jos, pentru biblioteca liceului din Cupca și pentru muzeul acestuia, precum și pentru colecțiile personale ale iubitorilor de frumos.
Sunt un om al cărții. Ziua de 23 aprilie nu este doar Ziua Cărții, ci și a dreptului de autor. De aceea, în aceste zile de Prier, doresc să-mi felicit toți colegii de condei: poeți, prozatori, publiciști și jurnaliști. Transmit gânduri bune autorilor de manuale, dicționare, monografii și traduceri. Această zi aparține tuturor celor care mânuiesc penelul. Vă doresc tuturor succes, inspirație și o pană mereu vie!
Eleonora SCHIPOR
