Întâlnirea membrilor Societății Culturale „Nectarie” din Vama din 30 aprilie 2026 a fost încărcată de emoții, de bucuria revenirii unor colegi care au lipsit un timp, de bucuria venirii primăverii (chiar dacă mai rece ca de obicei). În deschiderea întâlnirii, președintele executiv, prozatorul Marian Călinescu, psiholog dr., ne-a surprins venind însoțit nu doar de Andreea Călinescu, cea care ne păstrează toate amintirile acestor întâlniri, ci și de robotul Alpha Mini, care a comentat, în felul său, ideile exprimate de colegi.
Interesant și pertinent abordat a fost de către Marian Călinescu rolul literaturii în zilele noastre, rolul autorului care folosește cuvântul, prin fragmentul intitulat „Manifest”, care face parte dintr-o scriere mai cuprinzătoare. „Când lumea înnebunește, literatura are datoria morală să o vindece. Arta, în general, are puterea de a crea punți acolo unde ura și războiul au tăiat crevase adânci. (…) Literatura zilelor noastre, rănită profund în confruntarea inegală dintre imagine și cuvânt, se agață cu disperare, răscolește teme interzise, se baricadează în școală și pierde zilnic teren în mult prea grăbita societate de consum. Literatura nu va dispărea; chiar dacă ar fi să moară, ea va reînvia într-o altă formă, mai suplă, mai adaptată, mai penetrantă. Geniul autorului va găsi calea spre inima cititorului, iar autorii mari vor fi aceia în care, oricât de ciudată ar fi transformarea exterioară a omului tehnologizat și informatizat, va mai pâlpâi o flacără de dragoste”.
Vorbitorul a atacat și alte subiecte sensibile, cum ar fi deprimarea generației de azi, mirajul unei îmbogățiri facile, răbdarea de care trebuie să dea dovadă autorul pentru a găsi cuvântul care „seamănă viață și speranță”, care va reda bucuria de a trăi. Evident, cu toții am fost de acord cu aceste opinii; sunt aspecte pe care le observăm și cu care ne confruntăm. Ne-a înviorat ascultarea imnului societății, pe versurile poetului Sorin Cotlarciuc, președintele societății, directorul revistei „Surâsul Bucovinei”, care subliniază mândria de a fi vămean și specificul activității membrilor societății.
Ioan Abutnăriței a reamintit despre masacrul românilor de la Fântâna Albă, din 1 aprilie 1941, de această dată subliniind cum s-a format această localitate, despre faptul că aici se găsește centrul ecumenic al rușilor lipoveni (și o catedrală impozantă) și despre unii jurnaliști care au scris despre eveniment în cunoștință de cauză, din documente și mărturiile unor supraviețuitori. El însuși membru al UZPR, filiala Iași, vorbitorul a apreciat informațiile lui Ion Dominte, publicate în revista „Bucovina”, finanțată de frații Hurmuzachi; ale ucraineanului Mikola Rubaneț, care a atras atenția asupra exagerării inițiale a numărului de morți; ale lui Petro Kirstiuk, autorul volumului „Ghiocei însângerați”; ale scriitorului Dumitru Covalciuc, care a publicat articole în almanahul cultural-literar „Țara Fagilor” și care, în calitate de președinte al Societății „Arboroasa” din Cernăuți, a inițiat marcarea, printr-o cruce, a primei gropi comune a românilor împușcați de grănicerii sovietici.
Am prezentat câteva versuri dedicate unei colege deosebite și talentate, Limona Rusu, a cărei recentă plecare definitivă dintre noi ne-a întristat pe toți, și am propus un moment de reculegere, spre pioasă aducere aminte. Cantautor talentat, prof. Vasile Axintioi ne-a schimbat dispoziția prin interpretarea unei frumoase melodii de dragoste.
Severin Axentoi ne-a reamintit de regretatul nostru președinte, Ioan Mugurel Sasu, prin expunerea documentelor ce atestă calitatea de „Cetățean de onoare” (post-mortem) și a prezentat un emoționant poem dedicat părinților săi, înmormântați lângă celebra bisericuță de lemn din sat. Ne-a creat bună dispoziție cu două epigrame referitoare la situații pe care le trăim în prezent. Felicia Axentoi, de a cărei revenire ne-am bucurat, a citit poeme de tip haiku, organizate în cinci linii sensibile.
Au fost apreciate cele două sonete ale poetului Valerian Bedrule. Revenit după o oarecare absență, poetul a demonstrat pasiunea pentru sonet în multiplele sale forme pe care le stăpânește; un sonet, „Un fel de zburător al sec. XXI”, fiind scris în manieră shakespeariană („M-am dezbrăcat de toată înserarea” sună un vers) și altul în manieră petrarchiană, amintind și de Baudelaire („Tu, albatros cu glas tăcut în mare”).
Poeta Gabriela Braha consideră că cei născuți în aprilie sunt oameni talentați și amintește de Leonardo da Vinci, Magda Isanos, Miguel de Cervantes ș.a. Dedică versuri Limonei Rusu: „Plânge tot cerul / Brazii se leagănă a jale” și prezintă alt text personal, în care descoperim o interogare a sinelui. Cu gândul la Limona, Monica Buhac îi dedică textul „Pentru ea e sfârșitul lumii” și ne delectează cu „Raiul din curtea mea”, un text în care armonia de verde se îmbină cu albinele, fluturii, florile, copacii, cântecul păsărilor, creând o atmosferă de primăvară mult așteptată.
Cu poeme scurte și încărcate de sensuri: „Eu și poeziile”, „Ca niște bucăți de pâine”, „Să nu mă pierd”, ne surprinde plăcut poetul George Sauciuc. „Toată lumea cântă și dansează” e un vers incitant din melodia veselă cu care revine prof. Axintioi. În locul nostru a dansat roboțelul Alpha Mini care, întrebat fiind adesea ce părere are despre cele auzite, a dat răspunsuri prin mișcări sugestive. Spre exemplu: „E bun internetul?”, roboțelul fiind de părere că mai bine facem sport.
„Dezlănțuire” și-a intitulat poetul Ovidiu Donisă textul în care s-a referit la toate aspectele urâte ale prezentului, mai ales la prea multa ură, care ne va determina „să ne urâm pe noi”. A demonstrat și înclinația spre epigramă prin textele: „Regele nebun”, „Îngâmfarea”, „Dilemă”, „Confirmare”, „Ripostă”, „Așa întrebare-așa răspuns”, „Neînțelegere”. Mariana Rușcăreanu, membră a cenaclului „Țara de Sus” din Câmpulung, vămeancă de origine, a citit două poezii ale Limonei Rusu: „Șapte inimi” și „Iarnă secată de povești”.
Bucuros de primăvară, de trezirea la viață a naturii, de revenirea unor colegi la activitatea societății, Costel Simirea ne-a mărturisit, prin creația proprie „Tendințe sfătoase”, că doar „noi împletim doruri și încropim căpătâiul amintirilor ce mor”, pe un fundal sonor plăcut, ca de obicei. Prof. Radu Stancu, cititor împătimit, a vorbit despre romanul dedicat Elisabetei de Habsburg-Sissi, care „a spart tiparele regale”, și despre cartea dedicată fiului acesteia, prințul Rudolf, a cărui moarte este suspectă. Din propria carte de călătorii, a prezentat un fragment despre Viena, considerând că ceea ce personalizează această capitală este muzica, o opinie perfect valabilă.
Președintele executiv a invitat pe cei care n-au trimis materiale pentru revista „Surâsul Bucovinei”, al cărei redactor-șef este, să devină colaboratori și a anunțat că la următoarea întâlnire vor fi prezenți și membrii cenaclului „Țara de Sus”, ca răspuns la ședința comună precedentă. O parte dintre membrii societății „Nectarie” au răspuns altei invitații, a colegului nostru Cornel Constantin Simionescu, care i-a primit acasă cu ospitalitate și le-a oferit surpriza de a constata că gazda, bun versificator de poezie patriotică și religioasă, pe care o declamă cu multă afecțiune, este și un bun solist.
A fost o întâlnire deosebită, o promisiune pentru altele la fel de reușite.
Paraschiva ABUTNĂRIȚEI
