Cristian Chivu este omul momentului în fotbalul mondial. Cu trei etape înainte de final, echipa condusă de antrenorul român, „Inter” Milano, a devenit campioană a Italiei, luând un avans irecuperabil de 12 puncte față de cea mai apropiată urmăritoare, în persoana lui „Napoli”.
Astfel, Cristian Chivu (45 de ani) ajunge să fie primul antrenor român care câștigă unul dintre Top-5 campionate ale lumii (Italia, Anglia, Spania, Germania, Franța), reușind să o facă chiar din primul sezon pe banca lui „Inter” — formația sa de suflet pentru care a scris istorie și ca jucător: a evoluat aici timp de șapte ani, cucerind numeroase trofee, inclusiv trei titluri de campion în Serie A (așa se numește întrecerea internă din Italia) și o Ligă a Campionilor.
A vărsat și sânge pentru „negru azurii”, la propriu, suferind o accidentare teribilă în 2010, atunci când s-au ciocnit violent cap în cap cu un adversar într-un duel aerian. După revenirea pe teren, a fost nevoit să joace până la sfârșitul carierei de fotbalist cu o cască de protecție, fiind alintat de suporteri „caschetto”.
După ce și-a agățat ghetele în cui, în 2014, având în palmares echipe precum CSM „Reșița”, „Universitatea” Craiova, „Ajax” Amsterdam, AS „Roma” și „Inter” Milano, s-a apucat de antrenorat. A urmat pașii firești, clădindu-și cu răbdare o traiectorie ascendentă ce l-a dus, în cele din urmă, în prim-planul fotbalului italian și celui mondial. A început prin a conduce diferite grupe de juniori ale lui „Inter”, iar în fotbalul mare a debutat în a doua parte a sezonului trecut, salvând „Parma” de la retrogradare din prima ligă a Italiei.
În vara lui 2025, a venit marea provocare a antrenorului Cristian Chivu, acesta fiind instalat la cârma echipei de seniori a lui „Inter” Milano. Decizia boșilor milanezi de-al numi pe Chivu în această funcție importantă a stârnit multe controverse, dar, în cele din urmă, s-a dovedit a fi de bun augur. Elevii românului au câștigat la pas Scudetto — titlul de campioni în Italia, iar pe 13 mai au șansa de a realiza eventul în acest sezon, urmând să întâlnească „Lazio” Roma în finala Cupei.
Deocamdată, însă, „allenatore” Chivu (antrenor, în limba italiană) este doar al doilea om care reușește să câștige titlul cu „Inter” Milano atât ca jucător, cât și ca tehnician, după Armando Castellazzi (în 1930, respectiv 1938). Iar dacă luăm în considerare întreaga Italie, pe lângă Cristian Chivu, începând cu perioada postbelică, această dublă pentru o singură echipă au mai realizat-o numai cinci persoane, cu toții — nume legendare: Carlo Parola („Juventus” Torino), Nils Liedholm (AC „Milan”), Fabio Capello (AC „Milan”), Carlo Ancelotti (AC „Milan”) și Antonio Conte („Juventus” Torino).
Dincolo de trofee, însă, n-ai cum să nu remarci pasiunea lui Cristian Chivu pentru „Inter” și pentru fotbal per total. Cum trăiește antrenorul român fiecare partidă la marginea terenului, cât se consumă și cum își încurajează elevii — este ceva cu totul special. Asta, de fapt, i-a făcut pe mulți să fie fani ai „Interului”. Recunosc că și eu, care în copilărie susțineam marea rivală a „interiștilor” — AC „Milan”, am început să simpatizez cu „Inter” — „Interul” românului Cristian Chivu. Și deseori mă gândesc, ce-ar fi dacă toți dintre noi ne-am iubi meseria și ne-am dedica ei, precum o face Cristi Chivu — omul-răbdare care s-a transformat în omul-performanță, obținând, poate, cel mai mare succes al unui antrenor român din toate timpurile și predând pe drum o lecție de seriozitate, perseverență, onestitate și muncă reală.
Românul, însă, rămâne același profesionist cu bun-simț, pentru care este apreciat în lumea fotbalului — același Cristian Chivu care nu uită de unde a plecat, chiar dacă astăzi este o figură emblematică pentru întreaga suflare fotbalistică a planetei. Ne stă dovadă și discursul de după câștigarea titlului de campion. Unul — de o modestie cum rar întâlnești.
„Acești băieți și-au suflecat mânecile și au avut un sezon grozav, iar aceasta este o piatră de hotar importantă în istoria clubului. Meritul le revine lor, au fost minunați. Am avut obligația să încercăm să fim competitivi. Din fericire, am reușit, continuând ceea ce făcusem de la început și acceptând câteva înfrângeri.
Meritul meu? Sunt atipic, pentru că a trebuit să vorbesc cu mine însumi despre o chestiune de viață și de moarte, și atunci mi-am pierdut ego-ul. Încerc să înțeleg momentele și să nu fac aceleași greșeli pe care le-am făcut ca jucător. Am decis să antrenez în felul meu, să fiu empatic și să nu-mi fac griji pentru consens. Mă gândesc mereu la cei care mă iubesc și să dau totul.
Știu ce înseamnă să fii antrenor. Poate într-o lună, dacă lucrurile nu merg bine, voi fi pus la îndoială. Accept asta cu un zâmbet. Vorbesc și despre staff-ul meu, care merită mulțumiri. Am vrut mereu să fim proactivi, apoi am făcut schimbări în funcție de adversar. Trebuie să te adaptezi și să înțelegi momentele jocului. Ne-am descurcat bine, și pentru că predecesorii mei au făcut o treabă excelentă și trebuie să le acordăm și lor credit. Pentru mine, totul a fost mai ușor. Adversarii mei sunt antrenori grozavi care au făcut istorie, trebuie doar să învăț de la ei”, — a declarat antrenorul român din postura de proaspăt câștigător al unuia dintre cele mai puternice campionate din lume.
Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
