Astăzi, 1 mai, Gheorghe Costinean din Carapciu își sărbătorește splendidul jubileu de 70 de ani
Pot să vă dezvălui că, pentru mine, autorul acestor modeste rânduri, materialul ce urmează este unul destul de personal, avându-l drept protagonist pe un om căruia-i port un semn de mare recunoștință și mult respect. Domnul Gheorghe Costinean îmi este naș de botez și pur-simplu o persoană la care țin mult, chiar dacă în ultimul timp ne vedem mai rar. În copilărie, nănașul Ghică, așa cum sunt obișnuit și-mi place să-i spun, mă vizita des, iar eu abia așteptam să vină și să mă întrebe ceva despre fotbal. Unui copil din generația mea altceva nici nu-i trebuia — lasă-l doar să povestească despre sportul-rege și mai mare bucurie nu-i vei aduce. Iar nănașul Ghică îmi oferea această satisfacție: știa cum să mă ia, ca să mă facă să mă simțesc fericit, să-mi pară că sunt important. Oare, mulți oameni reușesc să facă acest lucru?! Poate că da, poate că nu, cert este, însă, că pe mine Dumnezeu m-a învrednicit să am anume un asemenea naș cu multă bunăvoință.
Dar, Gheorghe Costinean este nu numai un naș bun pentru finii săi. În anii vieții sale, ajunsă acum la borna cu numărul 70, s-a remarcat ca un excelent profesionist, un gospodar iscusit și un om de omenie. Pe unde n-a fost — a sfințit locul și a lăsat o urmă bună.
Firul vieții domnului Costinean a început să deruleze fix cu 70 de ani în urmă într-o primă zi de florar. Anii de școală Dumnealui și i-a împărțit între Iordănești și Carapciu. În 1962, a pășit în clasa întâi a Școlii Nr. 2 din Iordănești, acolo unde urma să învețe timp de șase ani. Ulterior, din cauza numărului redus de elevi, a trecut Siretul, ca să mă exprim așa, fiind transferat la Școala Nr. 1 din aceeași localitate. După finalizarea celor opt clase la această instituție de învățământ, a studiat încă doi ani la actualul Liceu „Mihai Eminescu” din Carapciu, care pe atunci avea statutul de școală medie.
De acele vremuri de altădată, Gheorghe Costinean pomenește cu drag și nostalgie, chiar dacă nu erau chiar cele mai ușoare. Își aduce aminte, de pildă, cum, după terminarea clasei a opta, fiind obișnuit de mic și iubind munca, a plecat la câștig la Kiev, lucrând la amenajarea malurilor șoselei spre Cerkasî. N-a fost ceva tocmai simplu, vă dați seama, dar s-a descurcat și s-a întors cu ceva bănuți acasă. Mai târziu, de asemenea pe când era încă elev, a gustat și din pâinea muncitorească într-o deplasare la Odesa. Însă, școala n-a abandonat-o, chiar dacă, după cum însuși mărturisește, a mai lipsit de la lecții uneori. Astfel, în anul 1971, se încheia un capitol important din viața lui Gheorghe Costinean — cel școlăresc, dar venea altul, nu mai puțin interesant și însemnat — cel studențesc.
Anii de studenție ai domnului Costinean sunt legați de Institutul Agricol din Chișinău (astăzi — Universitatea Agrară de Stat din Moldova). Primind o trimitere de la colhozul din sat, tânărul Gheorghe Costinean a luat calea țării vecine, pentru a dobândi studii superioare. Demersul său, de a deveni student, a avut câștig de cauză, chiar dacă la admitere fusese nouă candidați pe un singur loc. A urmat o etapă frumoasă a vieții, încununată, la final, cu obținerea diplomei de specialist în domeniul agricol.
Bătea pe sfârșite anul 1976, iar proaspătul absolvent al prestigioasei instituții de învățământ superior din Republica Moldova era așteptat în locurile natale, pentru a împărtăși cunoștințele dobândite. A fost angajat la colhozul local, care reunea satele Carapciu și Iordănești. Aici și-a început cariera, aici și-a petrecut o mare parte a vieții profesionale. A lucrat în diferite posturi, cum ar fi cea de economist principal, contabil-șef, vicepreședinte al colhozului, specialist principal în chestiuni de cadre etc.
După cum povestește Gheorghe Costinean, acele timpuri s-au dovedit a fi extrem de fructuoase. Pe parcursul lor, datorită eforturilor comune a mai multor oameni pricepuți la muncă și buni gospodari în activitatea de zi cu zi, s-au realizat un șir de lucruri benefice pentru întreaga comunitate. Astfel, la Carapciu au fost construite o nouă clădire a școlii și grădinița, la Iordănești — căminul cultural, peste râul Siret a apărut o punte. De asemenea, colhozul dispunea de o secție de mezeluri, administra o cafenea, a construit trei magazine alimentare, pe care le-a transmis în gestionarea societății raionale de consum. Exista și un atelier, care producea încălțăminte și colabora cu fabrica din Odesa, efectuând toate operațiunile, în afară de ceea ce ține de tălpi. Ceva timp a funcționat și o secție de chipsuri, iar lista faptelor de folos săvârșite pe atunci poate continua.
— Însă, — dezvăluie G. Costinean, — în primul rând aș vrea să-i remarc pe oamenii cu care am avut ocazia să muncesc cot la cot în toți acești ani. Unul dintre ei ar fi Valeri Vorotneac, care a deținut o perioadă destul de lungă funcția de președinte de colhoz și s-a dovedit a fi un conducător foarte eficient, având un merit esențial în realizarea lucrurilor mai sus evocate. Multe am avut de învațăt și de la domnul Ilie Bojescu — un om corect, cinstit, principial, care a ocupat de-a lungul timpului mai multe posturi, implicit cele de contabil și economist. Nu vreau să-i uit nici pe Nicolae Lutic, Valentin Iacub, dar și mulți alți buni colegi de breaslă.
Odată cu destrămarea colhozului, Gheorghe Costinean și-a continuat activitatea profesională la firma agricolă „Siret”, la SRL „Siret Agro”, la întreprinderea privată „Victoria”. Și a făcut-o cum știe Dumnealui mai bine!
Acum, ajuns la vârsta venerabilului jubileu de 70 de ani, domnul Costinean se bucură din plin de prezența celor apropiați în viața sa, chiar dacă unii dintre cei dragi se află la mai mulți kilometri distanță de tăticul și bunicul iubit. Iar la ceas de sărbătoare, cu toții îl felicită cu multă căldură, urându-i să aibă parte numai de binecuvântări de la Dumnezeu Sfântul, de numeroase bucurii și împliniri, iar noi, la rândul nostru, ne alăturăm acestor gânduri frumoase și spunem cu onoare: „Întru mulți ani fericiți!”. Suntem convinși că așa vor proceda mulți dintre cei care-l cunosc pe Gheorghe Costinean!
Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
