Protagonistei relatării noastră de astăzi uniforma medicală îi stă foarte bine. Și pe corp, și-n suflet. De fapt, Maria Amariuța visa la medicină încă din copilărie. S-a născut tânăra și locuiește în satul Prisăcăreni. A terminat Școala Generală de gradele I-III din Hliboca (actualmente Gimnaziu) în anul 2015 și-a decis să se facă doctoriță. A studiat la Universitatea Bucovineană de Stat de Medicină, pe care a absolvit-o în anul 2021. Ca domeniu de activitate și-a ales una dintre cele mai puțin ușoare specialități ale medicinei — neurochirurgia. Rezidențiatul l-a efectuat în Kiev — la Universitatea Națională de Ocrotire a Sănătății „Platon Șupik”. În acest an a primit certificatul de medic neurochirurg, iar nu demult a început să lucreze la Spitalul de Ajutor Medical de Urgență din Cernăuți.
Cu prilejul Zilei tineretului, marcată la 12 august, am rugat-o pe Maria Amariuța să povestească pentru „Monitotul bucovinean” povestea sa „medicală”. Domnișoara doctoriță a căzut de acord cu propunerea lansată de noi, astfel că în cele ce urmează puteți citi un interviu despre calea tinerilor în medicină: de ce aleg această sferă, cum muncesc, ce greutăți întâmpină, ce le stârnește cea mai mare bucurie în profesie etc.
„O VORBĂ BUNĂ ESTE ÎNTOTDEAUNA BINEVENITĂ”
— Domnișoara Maria, recent V-ați început activitatea în calitate de neurochirurg la Spitalul de Ajutor Medical de Urgență din Cernăuți. Spuneți-ne, vă rog, cât de repede ați reușit să vă familiarizați cu procesul de muncă. Cum ați fost întâmpinată de către colegi?
— Foarte repede m-am obișnuit, deoarece deja aveam în spate trei ani de experiență ca medic rezident. Astfel că înțeleg foarte bine cum stau treburile la acest spital. Am un colectiv bun și, cred că, acesta a fost una dintre cauze datorită căreia am rămas să lucrez anume aici.
— Totuși, de ce tineretul din zilele de astăzi alege „profesia halatelor albe”? Este un vis din copilărie, un lucru de prestigiu, o oportunitate de a face bani sau altceva – cum a fost în cazul Dumneavoastră?
— Fiecare are motivul său și toate pricinile au dreptul la viață. În ceea ce mă privește pe mine, a fost mai mult un vis din copilărie de studia toate tainele creierului uman: a afla cât multe despre el, a-l vedea cu proprii ochi.
— Dar cum se simte tineretul actual în medicină? Vă este confortabil în postură de medic? Se poate zice că în fața tinerilor specialiști-doctori toate ușile sunt deschise, pentru ca ei să-și realizeze propriile planuri și ambiții?
—N-o să afirm în numele tuturor, dar pe acest drum nu-i chiar totul foarte „dulce”. Unor pacienți și medici mai experimentați le este destul de greu să înțeleagă că noi nu mai suntem rezidenți, ci deja medici „cu acte-n regulă”. Câteodată această atitudine nu se schimbă și te „apasă” destul de puternic. Dar, până la urmă, este un lucru firesc, căci și cei din jurul nostru trebuie să se împace cu acest gând, chiar dacă o fac ceva mai greu. Pot spune că, încă, nu mi-am îndeplinit toate planurile în totalitate, dar cred în cuvintele: „Bateți și vi se va deschide”.
— Cât de dificil îi este unui tânăr specialist la începutul drumului său în medicină? Ce greutăți pot apărea? Cât de important este la start de carieră să simți susținerea celor ce te înconjoară?
—Nu-i chiar greu să începi, cât să te dezvolți în continuare și să mergi înainte spre propriile ținte. Sunt de părere că, orișicine dă de anumite obstacole. Dacă ar fi să luăm în considerare specialitățile chirurgicale, în special le este dificil femeilor. Majoritatea colegilor mai că nu le văd pe reprezentantele sexului frumos în rol de chirurg, considerând că ele trebuie să aleagă specialități mult mai „feminine”. Dar și mai neplăcut este că, doamnele care activează în alte direcții medicale te pot jigni și mai mult din cauza alegerii făcute. Din păcate, m-am întâlnit destul de des cu asemenea misoginie.
Se întâmplă că, uneori, pacienții nu doresc să fie consultați de către un medic tânăr, gândindu-se că este tânăr și nu știe nimic. Dar, la drept vorbind, este o părere subiectivă. Medicii din tânăra generație citesc mult, se străduiesc să facă schimb de experiență, întreprind stagii de pregătire profesională în străinătate, însă, totuși, ești considerat „insuficient de bătrân”, pentru a fi un doctor bun.
Susținerea este extrem de importantă, în cazul nostru. Îmi doresc foarte mult ca oamenii din preajma noastră, a medicilor tineri, să ne încurajeze. Credeți-ne, și așa, mai mereu există destule cauze pentru a fi cu moralul la pământ. De aceea, o vorbă bună este întotdeauna binevenită.
— Ce așteptări ați avut înainte de a începe activitatea și în ce măsură ele s-au concretizat?
—Posibil să pară straniu, dar n-am avut niciun fel de așteptări. Știam în ce condiții urmează să lucrez.
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII MEDIC NEUROCHIRURG ȘI SĂ „LUCREZI” CU CREIERUL OMULUI
— De ce anume neurochirurgia? Cu ce V-a ademenit?
—M-a pasionat dintotdeauna creierul uman. Aveam un fel de dorință interioară de a afla cât mai multe despre particularitățile lui. Iar a avea posibilitate de a executa intervenții chirurgicale pe creier, pentru mine, reprezintă un sentiment incredibil. Înțelegi că este un lucru dificil și important, dar simți o reală plăcere datorită acestei munci.
— Noi, oamenii de rând, poate că, suntem ceva mai puțin informați despre activitatea medicilor neurochirurgi. Povestiți-ne, cu ce se ocupă ei?
—În câteva cuvinte, cu diagnosticarea și tratarea chirurgicală a afecțiunilor sistemului nervos central și periferic.
— Cum arată o zi obișnuită de muncă a unui neurochirurg?
— Cam vreo 14-20 de apeluri de la secția de primiri urgențe. În permanență analizezi doleanțele pacienților, rezultatele examinării lor, necesitățile pe care le au. Unii bolnavi au nevoie de ajutor urgent. Mai sunt și persoane care se adresează la medic conform planului stabilit. Câteodată nici n-ai timp să iei masa…
— Probabil că, dintre toate profesiile cea de medic este una dintre cele mai apropiate de sufletul omului. Adesea, mai ales în momentele critice, doctorul este și prieten, și povățuitor, susținând bolnavii nu numai prin prisma meseriei, dar și printr-un cuvânt bun, care are, de asemenea, o mare valoare. În acest context, mărturisiți-ne cât de important este să legi o relație stânsă cu pacienții? Ce rol joacă încrederea unul față de altul? Apropo, vă mai aduceți aminte de primul Dumneavoastră pacient?
—Această legătură trebuie să se bazeze pe respect și încredere reciprocă. Pacientul are dreptul să știe totul despre starea sa și să nu ascundă de medic durerile pe care le are, oricare ar fi ele. Căci, totul este important. N-aș recomanda de se apropiat extrem de tare cu pacienții, căci și subordonarea are o însemnătate mare. Pentru medic este important să-i lămurească pacientului totul în detalii și să repete momentele care nu-i sunt pe înțeles.
Cu privire la primul pacient, îmi amintesc vag. Țin minte, însă, că eram în anul trei de facultate și făceam practică la secția de chirurgie. Pacient mi-a fost un paramedic din Rovno, care veniseră în ospeție în orașul nostru. Atunci, pentru prima dată, am cusut o rană a mâinii.
„BUCURIA CEA MAI MARE ESTE SĂ FAC O OPERAȚIE ȘI SĂ-MI VĂD, MAI APOI, PACIENTUL ÎNTR-O DISPOZIȚIE BUNĂ”
— Cred că, medicul rămâne medic și-n afara cabinetului de lucru. Și-acasă, și-n zilele libere — trebuie să fie gata oricând „să îmbrace halatul”, dacă așa cere situația. Chiar așa este?
— În cazul specialității mele, așa și este. Avem de gardă doar un singur medic, de aceea, când noaptea târziu Ambulanța aduce bolnavi cu hematoame, cineva dintre ceilalți doctori trebuie să vină, până când altul, în acest timp, pregătește sala de operații.
— C-o veni vorba despre halatul alb, pentru Dumneavoastră, ce înseamnă să-l purtați?
— Pe surt,reprezintă o responsabilitate pentru viața altor oameni.
— Dar ce vă stârnește cea mai mare bucurie în meseria Dumneavoastră?
— Personal, bucuria cea mai mare este să fac o operație și să-mi văd, mai apoi, pacientul într-o dispoziție bună. Aceasta îți oferă o încărcătură morală pentru a munci în continuare și a performa.
— Cum trebuie să fie, după părerea Dumneavoastră, medicul modern? Ce calități trebuie să posede?
— Medicul din zilele noastre trebuie să fie flexibil și curajos. Să nu aibă frică să-și traseze noi scopuri. Un rol primordial îl are empatia. Recomand să fie dezvoltată această trăsătură, căci, în așa fel, medicul aflat la început de carieră va putea fi pe aceeași lungime de undă cu pacientul.
„NU GREȘEȘTE NUMAI ACEL CE NU FACE NIMIC”
— De curând, un nou contingent de fete și băieți „cu foc în ochi” și dorință de carte vor începe să studieze medicina. Nu demult și Dumneavoastră ați fost în rândurile studenților-mediciniști, deci, probabil că, experiența pe care o aveți în acest sens le poate fi de folos celor care au intenția de a deveni medici. Ce le-ați dori sau recomanda acestora din urmă?
—Vreau ca studenții de la medicină să creadă în propriile forțe. Să nu atragă atenție la anturaj și critici. Trebuie de înțeles, nu greșește numai acel ce nu face nimic. Pe timpul anilor de studenție, deseori, chiar este bine să faci greșeli, să tragi concluziile cuvenite și să mergi mai departe. Uneori, a face un pas în spate, de asemenea, reprezintă o decizie bună. Și mai doresc ca ei să fie mai puțin stricți cu sine însuși. Îmi aduc aminte, cum învățăm până la ora patru dimineața un anumit material, pe care l-am uitat demult, însă probleme de sănătate mi-au rămas de atunci. Așadar, studenții-mediciniști trebuie să se respecte pe sine și să-și prețuiască timpul.
— Lucrul cu lucrul, dar chiar și medicul trebuie să uite măcar un pic de preocupările profesionale. Cum vă „reîncărcați bateriile”? Poate aveți anumite pasiuni interesante?..
—Pe mine mă ajută cititul și călătoriile. Ele îmi permit să „uit” pe un timp de sarcinile de muncă și să mă odihnesc. Chiar și o simplă excursie la pădure după ciuperci te poate face să te relaxezi.
— Iar în final, ași vrea să le dați cititorilor noștri un sfat profesional: cum să ne păstrăm sănătatea, domnișoară doctoriță?
— Îmi doresc ca cititorii să țină minte de controalele medicale de profilaxie. Reprezintă un lucru extrem de important! Credeți-mă, este mai bine să preîntâmpini boala, decât s-o tratezi în viitor. Și, desigur, nu uitați de odihnă, mâncare sănătoasă și sport. Știu, pare ceva foarte simplu, dar anume aceste chestiuni sunt esențiale pentru sănătatea noastră.
Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
