Cu 83 de ani în urmă a avut loc unul dintre cele mai tragice evenimente din istoria neamului românesc din nordul Bucovinei, care a intrat în conștiința populară ca „masacrul de la Fântâna Albă” și așa se va transmite din generație în generație. Pentru a dăinui, un popor nu trebuie să-și uite istoria, trebuie să-și cinstească predecesorii. Crima din 1 aprilie 1941 a fost săvârșită de regimul totalitar bolșevic față de cetățeni români pașnici din mai multe localități din Valea Siretului în pădurea Varnița de lângă satul Fântâna Albă, la câțiva kilometri de frontiera sovieto-română stabilită după 28 iunie 1940. Au fost ultimii kilometri care-i despărțea de lumea liberă, de patria istorică spre care s-au pornit cu icoane și cu prapuri bisericești pe a scăpa de regimul odios.
Acel regim, care a săvârșit această crimă, a ținut-o în taină timp de aproape jumătate de secol. După ce despre masacrul de la Fântâna Albă a început să se vorbească deschis, în locul unde a fost vărsat sânge omenesc au fost ridicate câteva cruci și în fiecare an, la 1 aprilie, aici au loc mitinguri de doliu și parastase întru cinstirea memoriei victimelor nevinovate ale regimului totalitar.
Anul acesta, la Complexul comemorativ din pădurea Varnița s-a adunat multă lume. Mitingul de doliu și parastasul au fost organizate de conducerea Comunității Teritoriale Camenca (primar Vasili Zahariuc) în coordonare cu Consulatul General al României la Cernăuți și cu autoritățile regionale. În deschiderea evenimentului, primarul de Camenca, Vasili Zahariuc, a declarat că nu se știe nici până acum numărul victimelor masacrului de la Fântâna Albă, dar este cunoscut faptul că ideile regimului totalitar de atunci sunt vii și astăzi în Rusia, ea săvârșind acum crime de război în estul și sudul Ucrainei, un adevărat genocid.
Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, a amintit că în România ziua de 1 aprilie a fost declarată ca Zi naţională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi în întreaga Basarabie. La miting au luat cuvântul Aliona Atamaniuk, primul adjunct al șefului Administrației Militare Regionale Cernăuți, senatorul românilor de pretutindeni, Mihai Dohotar. Deși prezent pentru prima dată în acest loc sfânt pentru întreaga suflare românească, domnul senator a vorbit despre tragedia de la Fântâna Albă ca un adevărat istoric. Primarul Comunei Dumbrăveni, județul Suceava, Ion Pavel, a declarat că „a venit de acasă acasă”. A relatat cu emoții cum locuitorii din comuna sa i-au primit și i-au ajutat pe refugiații ucraineni. Durerea și eroismul poporului ucrainean sunt înțelese în România, care susține calea democratică și europeană a Ucrainei. Aici, la Varnița, primarul de Dumbrăveni, i-a înmânat cea mai înaltă distincție a Comunei tânărului Iacob Daniel, voluntar, care de nenumărate ori a fost în Ucraina, însoțind ajutorul umanitar. Totodată, Ion Pavel a anunțat că a convenit cu primarii comunităților teritoriale Camenca și Voloca, Vasili Zahariuc, și Valentin Glopina, să încheie acorduri de parteneriat. Este un gest frumos, frățesc.
Deputatul Consiliului Regional Cernăuți, Nicolai Carliiciuc, care nu o dată a participat la comemorarea victimelor masacrului de la Fântâna Albă, a accentuat: „M-am născut în Camenca, în cătunul Fundoaia. Fiind copil, am umblat prin aceste locuri după ciuperci sau păscând vacile. Deseori vedeam la crucile singuratice din lemn flori. În fiecare an, la 1 aprilie mama mea aprindea o lumânare întru pomenirea acestor jertfe. Ea mi-a povestit că atunci, la începutul lui aprilie 1941, intrând în grajd după fân, a auzit gemete de durere. Acolo, în fân, zăcea un bărbat rănit. L-au îngrijit în taină și după două săptămâni, în zorii zilei l-au dus la casa lui… Noi, ucrainenii, împărtășim această durere a românilor”. Regimul totalitar a adus suferințe întregii populații din ținutul nostru.
La mitingul de doliu au mai luat cuvântul secretara Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, Aurica Bojescu, deputatul Consiliului Regional, Ion Muntean.
Parastasul a fost oficiat mai întâi de un sobor de preoți din mai multe localități românești din regiune, în frunte cu protopopii Ioan Gorda (Hliboca), Vasile Covalciuc (Storojineț) și Dumitru Pavel (Herța). Apoi a răsunat rugăciunea în limba ucraineană înălțată de preoții care reprezintă Biserica Ortodoxă din Ucraina. Semnificativ este faptul că atunci când soborul de preoți români au îngenunchiat și au citit rugăciunea pentru pace în Ucraina, la fel au procedat și preoții ucraineni. Or, pacea este un mare dar dat omenirii de către Dumnezeu. După încheierea rugăciunii pentru pace, preoții români au cântat „Când era să moară Ștefan”, susținuți de cei prezenți. Cuvintele acestui cântec le-at trezit emoții deosebite bunilor români Ionică Semeniuc din Voloca, cel care n-a lipsit niciodată de la aceste parastase, a dorit foarte mult să ajungă aici și la vârsta sa de 90 de ani, și Ilie Bezușco din Oprișeni, cel care a ridicat la poarta casei sale bustul lui Ștefan cel Mare. De data aceasta domnul Ilie a venit la Varnița împreună cu nepotul său David. Martirii neamului trebuie pomeniți din generație în generație, din veac în veac.
Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
Foto de Nicolae Hauca și Vasile Carlașciuc
