Zilele trecute, urmărind o înregistrare video de la proaspătul desfășurat Festival de colinde, care a avut loc la Crasna în perioada de Crăciun, am rămas pur și simplu copleșit. Toate evoluțiile fusese minunate, ori la Crasna obiceiurile străbune de iarnă sunt o „marcă înregistrată” a localității de la poalele Carpaților, despre care se știe și prin Bucovina, și-n alte puncte geografice mai mult sau mai puțin apropiate. Dar, o voce m-a impresionat în mod deosebit. Un glas divin, parcă desprins de pe buzele unui înger. Cânta cu atâta căldură, măiestrie și râvnă „Vino Iisuse în inima mea”, încât m-a făcut și pe mine să simt o emoție extrem de puternică, dar plăcută. Chiar dacă mă aflam în fața unui ecran de telefon, m-au cuprins fiorii, în sensul bun al acestei expresii.
Cu ajutorul unui prieten din rețelele de socializare, Ilie Motrescu, am reușit să dau de această fată cu un talent ieșit din comun de a-I aduce slavă lui Dumnezeu prin cântare. A fost de acord să stea puțin de vorbă cu „Monitorul bucovinean” și să-și spună povestea. Astfel că, această relatare i-o dedicăm ei, pentru că merită! Pentru că ține la valorile neamului! Pentru că poartă în inimă multă credință și știe să-I mulțumească Domnului pentru darul cu care a învrednicit-o! Iar acesta este cu adevărat unul foarte prețios.
O cheamă pe pritagonista povestirii mele Achilina Mitric. Este crasneancă din rădăcini. Și-și păstrează originile cu sfințenie. La naștere a primit un nume foarte frumos, dar mai rar întâlnit în părțile noastre. Părinții au botezat-o în cinstea uneia dintre bunici.
De fapt, numele de Achilina este unul de referință în credința noastră ortodoxă, fiind strâns legat de Sfânta Muceniță Achilina, pomenită la data de 25 iunie pe stil vechi. Născută la Biblos, în Palestina, la sfârșitul secolului al treilea, Achilina a mărturisit cu mult curaj numele lui Hristos încă din fragedă copilărie. Statornică în credință și refuzând să se lepede de Mântuitorul, ea a fost supusă unor chinuri teribile pe timpul împăratului Dioclețian, fiind bătută cu vergi şi străpunsă prin urechi cu ţepuşe de fier înroşite în foc. În urma acestor suferinţe, îşi dă sufletul în mâinile Domnului, iar trupul său este aruncat în groapa de gunoaie din afară cetății, spre a fi mâncat de animale. Noaptea, un înger a lui Dumnezeu a ridicat-o din moarte. În ziua următoare, la porunca guvernatorului Ulosian, călăii i-au tăiat capul Sfintei Achilina. Se întâmpla asta în anul 303 după Hristos, același an în care s-a sfârșit și viața pământească a Sfântului Gheorghe.
Poate că am deviat puțin de la tema principală a narațiunii, dar mi se pare că pentru fiecare creștin este foarte important să cunoască istoria numelui primit la botez. Trebuie să-l purtăm cu multă demnitate, acesta însemnând atât o legătura familială, atunci când suntem numiți în cinstea cuiva dintre cei apropiați, așa cum este și cazul Achilinei, dar și un legământ spiritual cu Sfântul păzitor care ne veghează de Sus și ne îndrumă pașii. Iar domnișoara Mitric duce cu mare drag și cu multă onoare „greutatatea” numelui de care s-a învrednicit. Precum ocrotitoarea sa, tânăra din Crasna are o dragoste deosebită față de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Iubește biserica și lucrurile sfinte. A ales să cânte în corul bisericesc și să-L ridice în slăvi pe Dumnezeu, pe Preacurata Măicuță a Sa și lucrările Lui minunate, încă de la o vârstă destul de timpurie.
— Acum am 17 ani, iar la cor cânt de vreo cinci ani. Fac acest lucru la Biserica „Sfântul Vasile” din Crasna, — povestește tânăra din Crasna.
Și, dacă în cazul numelui a fost „de vină” bunica, când vine vorba despre prezența în cor, aici este „mâna” bunicului, Achilina urmându-i exemplul de a se dedica cântării bisericești.
Muzica a apărut în viața crasnencei încă prin anii de școală. Dar tânăra mărturisește că pentru ea cântatul nu reprezintă ceva profesional. Este doar o pasiune, dar una foarte dragă sufletului. O plăcere care îi oferă posibilitatea să înalțe rugăciuni și cântări de laudă Domnului.
— Atunci când îl cânt pe Dumnezeu, simțesc bucurie și liniște sufletească, — dezvăluie Achilina Mitric.
Eu, la rândul meu, cred că este ceva deosebit de frumos să poți face parte dintr-un cor bisericesc. O adevărată binecuvântare Cerească, o onoare, dar și o responsabilitate imensă. Și nu oricui îi este dat să facă acest lucru. Iar când mai vine vorba și despre o persoană tânără, care se alipește de Biserică și tot ce înseamnă Casa Domnului foarte devreme, nu poți să nu te bucuri că în Bucovina noastră există așa tineri luminoși cu suflete bogate. Da, ar fi putut cânta la discotecă, dar cântă în biserică!
Cu siguranță, un asemenea copil minunat putea crește doar într-o familie de adevărați creștini cu frică și cinste față de Dumnezeu.
— Pot spune că am o familie minunată. Locuiesc împreună cu părinții. Suntem patru copii, iar eu sunt sora cea mai mare și am trei frați mai mici, — spune cu mândrie despre familia sa fata.
În afară de activitatea în corul bisericesc, Achilina mai practică și meseria de frizeriță, aducând prin munca sa bucurie celor care apelează la serviciile ei. Și uite-așa le face pe plac oamenilor prin tot ceea ce realizează, dar și lui Hristos Sfântul. Nu este nici o exagerare, nici o încercare de a înfrumuseța lucrurile, este doar o constatare a harului cu care a înzestrat-o Dumnezeu pe Achilina Mitric din Crasna. O tânăra cu glas de înger, nume de Sfântă Muceniță, dar și cu mâini iscusite, de care are neapărată nevoie o coafeză.
Să te ajute Domnul, Achilino, să faci și în continuare lucruri frumoase!
Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
Foto din arhiva personală a Achilinei Mitric
Captură video Liceul „Alexandru Ilschi” din Crasna
