–Domnișoară Snijana, anul acesta ai primit diploma de licență (bacalaureat) în cultură fizică și sport la Universitatea din Cernăuți. Totodată ai obținut și titlul de maestru în sport, iar în 2022 ai devenit campioană mondială la pankration – performanță la care visează fiecare sportiv. Pankration-ul este o disciplină sportivă mai puțin populară în rândurile fetelor. De unde ai pornit pentru a ajunge pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la competițiile mondiale?
–Sunt din Târnauca, sat de lângă Herța. Fiind elevă la Școala din Târnauca, îl aveam ca profesor de educație fizică pe Andrei Apetri. El a creat un club sportiv de pankration și grappling la Herța și le-a propus doritorilor să se înscrie în acest club. Printre aceștia am fost și eu. Țin minte că primul meu antrenament a avut loc la 28 februarie, iar la 13 martie eu am împlinit 13 ani. Trei ani am umblat de la Târnauca la Herța, la antrenamente. Când eram în clasa a opta am trecut cu traiul la Herța și îmi era mult mai ușor în privința sportului.
–Explică-le cititorilor noștri specificul disciplinelor sportive pe care le practici.
–Sunt sporturi de luptă. Pankration-ul este o combinație de lupte și box. Grappling-ul este luptă corp la corp cu tehnici folosite în Grecia antică. Dacă pankration-ul, care înseamnă „toată puterea”, este un sport foarte dur, grappling-ul se bazează pe tehnici de apucare și control fizic al adversarului, fără aplicarea loviturilor.
–Prin urmare, sunt sporturi pe care le preferă mai mult bărbații…
–Dar și fetele, care vor să fie puternice, rezistente. Sunt foarte recunoscătoare clubului din Herța, unde am făcut primii pași în sport, apoi am trecut să mă antrenez la Cernăuți, unde am parteneri mult mai serioși. Este un nivel mai înalt. Aceasta a coincis cu anii mei de studenție. La vârsta de optsprezece ani am participat la Campionatul european, care s-a desfășurat în România. M-am clasat pe locul trei, considerând aceasta o mare victorie pentru mine. În 2022 am devenit campioană mondială la pankration. În anul următor, la competițiile mondiale din Polonia m-am accidentat și am părăsit campionatul cu mare durere în suflet. Am fost operată, am urmat cursul de reabilitare și m-au susținut foarte mult colegii pentru a reveni în sport.
–Pankration-ul este un sport periculos, nimeni nu este scutit de traume sportive. Dar, după părerea ta, ce poate fi cel mai greu în viața omului?
–M-am gândit asupra acestui lucru după ce m-am accidentat la competițiile din Polonia. Mi se pare că cel mai greu pentru un om este atunci, când el vrea să facă ceva și simte neputința totală. O stare fizică și psihologică asemănătoare am încercat în perioada reabilitării. Doream cât mai repede să mă tratez și să ies din nou pe arenă cu dorința fermă de a câștiga lupta. În această privință mi-a prins bine crossFit-ul.
–Este o altă disciplină sportivă care te pasionează?
–Se poate spune și așa. CrossFit înseamnă „antrenament variat”. El prezintă un sistem de antrenament intens, bazat pe exerciții funcționale și mișcări variate, ceea ce duce la îmbunătățirea mai multor calități fizice simultan. Este vorba de forță, rezistență, viteză, coordonarea mișcărilor și flexibilitate. Mai toți sportivii care practică pankration-ul și grappling-ul recurg la acest fel de antrenament. De altfel, sunt și competiții sportive și la CrossFit. Am participat și eu la astfel de competiții, care au avut loc în România. Am concurat 18 fete din 5 țări și eu m-am clasat pe locul întâi. CrossFit-ul poate fi adaptat pentru diferite niveluri de fitness. Afirm aceasta în calitate de antrenoare.
–Adică sunteți sportivă activă și, în același timp, antrenoare la fitness.
–Fitness-ul este mai mult un stil de viață, un stil de viață activ cu practicarea sportului. Se combină exercițiile fizice, alimentația sănătoasă, odihna și activitatea mentală.
–Exact așa spuneau și anticii: minte sănătoasă – în corp sănătos.
–E deviza sportului. Aveam 17 ani când antrenorul nostru, Andrei Apetri, îmi încredința uneori să conduc antrenamentele. Și aceasta mi-a prins bine în anii de studenție, când trebuia să am și un câștig. Am devenit antrenoare de sală la fitness. Cred că este o experiență minunată, înainte de a deveni antrenoare profesionistă. Iar acum gândurile mele sunt îndreptate spre viitoarele competiții.
–Și care este orarul pentru următoarele luni ale maestrului sportului la pankration și membrei selecționatei Ucrainei la această disciplină, Snijana Morari?
–Mă pregătesc pentru Campionatul Ucrainei la pankration, care va avea loc la Cernăuți, în luna septembrie. Contez pe un rezultat maxim – acasă și pereții te ajută – vorba sportivilor. În octombrie-noiembrie se prevede Campionatul mondial și tind să-mi recuceresc pozițiile pierdute anterior din cauza accidentării.
–Îți dorim o evoluare cât mai strălucită și vreau să te întreb, în afară de performanță ce înseamnă acest sport pentru tine?
–El mă ajută să-mi controlez puterile interioare, să rezist în fața greutăților și încercărilor, mă disciplinează și-mi călește voința – fără aceste calități nu poți învinge, nu poți ajunge pe podiumul competițiilor. Mă ajută și credința. Ea îmi dă puteri. Am fost foarte fericită că am avut ocazia să vizitez Mănăstirea Putna. Sunt convinsă că în lume trebuie să triumfe binele…
–…iar pe arenele sportive – cei destoinici. Succese cât mai mari, domnișoară Snijana!
–Vă mulțumesc din suflet.
Interlocutor: Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
