La 2 iulie s-au împlinit 521 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Interviu cu scriitorul Andrei Breabăn din Suceava, autorul unei epopei despre slăvitul domnitor al Moldovei – Ștefan cel Mare și Sfânt.
„Acest titan al nației române a fost numit mai întâi „cel Mare” nu de români, ci de cronicari și principi străini”
–Stimate Andrei Breabăn, sunteți autorul unei epopei despre Ștefan cel Mare, caz poate unic în literatura română. După cele zece volume publicate, considerați că tema Ștefan cel Mare și Sfânt a fost pe deplin oglindită? Ce înseamnă, în opinia D-voastră, personalitatea lui Ștefan cel Mare și Sfânt pentru fiecare român?
– Vasta mea lucrare dedicată Marelui Voievod nu a pornit de la ideea unui roman fluviu cum este acum. Mi-am început copilăria scriitoricească cu o lucrare despre mănăstirile medievale din Bucovina a căror istorie m-a fascinat și mi-a condus pașii spre trecutul îndepărtat al neamului nostru, împrospătând legendele despre daci și despre credința lor în nemurire, cu tradițiile și obiceiurile pe care le-au avut. După ce m-am aventurat în două volume prin lumea legendară a dacilor, am cercetat și am găsit dovezi grăitoare despre prezența și în zilele noastre a unor datini și obiceiuri din viața strămoșilor noștri pe care le-am cuprins într-o altă lucrare de vădit interes pentru a urmări continuitatea neîntreruptă a românilor în spațiul intracarpatic care, de-a lungul istoriei, și-a schimbat doar numele, locuitorii păstrându-și cu sfințenie limba, credința, tradițiile și obiceiurile.
După această călătorie legendară, am poposit în Moldova medievală și am scris două volume dedicate Mușatinilor, între care avea să mă impresioneze personalitatea lui Ștefan cel Mare, motiv pentru care m-am aplecat asupra epocii sale, dând viață romanului „Vitejii Măriei Sale”, o lucrare laborioasă care surprinde venirea pe tronul Moldovei a Marelui Voievod.
Izvoarele istorice și alte surse de inspirație pe care le-am folosit pentru a scrie cartea mi-au trezit interesul de a face cercetări mai aprofundate care m-au condus la cele zece volume pe care le-am cuprins în Epopeea Ștefaniană „Cavalerii Crucii” pe care le-am publicat în anii 2023 și 2024 la Editura Universitară București și la Tipografia Centrală din Chișinău.
Cele zece volume sunt rodul muncii a multor ani pe care îmi propun s-o continui deoarece, așa cum ați subliniat și în întrebarea d-voastră, în aceste cărți nu am reușit să oglindesc decât în parte viața Voievodului. Prin acest interviu, aduc cititorilor de romane istorice, între care se numără și cărțile mele, o informație inedită, cât de curând voi purcede la completarea Epopeii cu partea a doua care va avea titlul „Proiectul Dacia” și care probabil va cuprinde alte zece volume ce vor completa portretul Voievodului prin prezentarea epocii de apogeu și înfăptuirile acestuia puse în slujba credinței și a poporului său. Noua operă va completa personalitatea lui Ștefan al III-lea al Moldovei surprinsă în prima parte a Epopeii și va da răspuns multora din întrebările care îi frământă pe acei români care au îndoieli că acesta este socotit nu doar cel mai mare erou, ci însuși stâlpul pe care se susține nația română fără de care azi nu ar fi existat, ci s-ar fi dizolvat în țările din jur, uitându-ne limba, trecutul și eroii. Așa trebuie privit și respectat acest titan al nației române care a fost numit mai întâi cel Mare nu de români, ci de cronicari și principi străini, iar, după moartea sa, poporul l-a plâns și i se ruga ca unui sfânt. Sanctificarea tardivă a Voievodului de către Biserica Ortodoxă Română nu a fost un gest de bunăvoință, ci oficializarea unei situații de fapt prin care se recunoștea ceea ce românii știau încă de când a trecut în veșnicie. Este elocvent tabloul transmis de cronicarul polonez Maciej Stryjkowski, prin lucrarea sa „Hronika Polska”, la numai un sfert de veac după moartea Voievodului: „Acest Ștefan, voievod al Moldovei, era iscusit și norocos, căci într-un rând a biruit o sută cinzeci de mii de turci, pe lângă alte lupte dese și însemnate cu ei. Acesta, de asemenea, a alungat pe Matia, regele Ungariei cel viteaz, din Țara Moldovei și din cea secuiască, nimicind cu dânsul o mare oaste de unguri și rănind pe regele însuși cu trei săgeți, în dreptul orașului Baia, după care izbândă i-a luat și țara secuiască. El, de asemenea, și pe tătari i-a biruit de câteva ori, de asemenea pe regele Poloniei, Albert, l-a biruit în Bucovina, împotriva așteptărilor. Orice istoric poate să-l preamărească cu drept cuvânt pentru acest slăvit noroc cu o țară așa de mică. Despre acesta, moldovenii și muntenii cântă mereu, la toate adunările lor, pe scripci sârbești, rostind în limba lor: „Ștefan, Ștefan voievod, a bătut pe turci, a bătut pe tătari, a bătut pe unguri, pe ruși și pe poloni. Când mergeam spre Turcia, am văzut la București, orașul de scaun, în curtea domnului Țării Românești, unde am fost la ospăț, cum atârnă pe peretele iatacului domnului un chip, zugrăvit pe lemn, după obiceiul vechi, arătându-l pe acest Ștefan, înalt la statură, șezând cu coroană regească pe cap. Moldovenii îl numesc de asemenea Cara Bogdan Ștefan, adică dragul Bogdan Ștefan (carus – pe latinește, pe românește – drag). Din cauza nespusei lui vitejii, îl socotesc ca sfânt. A lăsat după dânsul pe fiul său, Bogdan, cu un singur ochi”.
„Un moment de mare reverberație națională menit să pregătească unitatea spirituală a românilor din cele trei țări vecine”
–Ați lansat Epopeea Stefaniană nu numai în România, ci și la Chișinău, la Cernăuți. Cum este primit și apreciat scrisul D-voastră în afara granițelor României?
–La Chișinău am fost invitat de conducerea Academiei de Științe a Republicii Moldova care mi-a propus să prezint Epopeea Ștefaniană în Sala Azurie a Academiei, cu prilejul comemorării a 520 ani de la trecerea în veșnicie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Acțiunea a fost pregătită din timp, prin tipărirea la Chișinău a celor zece volume care au suscitat un interes deosebit în rândul românilor din Republica Moldova, nume impropriu dat de ocupanții ruși unei bucăți de pământ desprins mișelește din trupul sacru al Moldovei lui Ștefan cel Mare. Cu ocazia vizitelor făcute la Chișinău, am avut posibilitatea să mă conving că în această oază de românism memoria Marelui Voievod se bucură de un respect deosebit acesta fiind nu doar iubit ca cel mai mare erou al neamului, ci i se închină cu evlavie, punându-și în el nădejdea reîntregirii neamului românesc.
Primul contact cu cititorii din Chișinău l-am făcut în 25 aprilie 2024 când am prezentat primele cinci volume din Epopeea Ștefaniană „Cavalerii Crucii”, în prestigioasa Bibliotecă „Onisifor Ghibu”, prilej cu care domnul academician Ion Tighineanu, președintele Academiei de Științe din R. Moldova mi-a înmânat Diploma de gratitudine din partea Academiei, iar părintele Maxim Melinti – înalta distincție Ordinul Sfântul Voievod Ștefan cel Mare din partea Prea Înaltului Petru Arhiepiscop al Chișinăului și Mitropolit al Basarabiei. În drum spre Chișinău, am făcut un popas în Pererâta lui Grigore Vieru unde am vizitat biserica și Casa memorială, fiind profund impresionat de locurile de vis unde a copilărit, scăldate parcă anume de apele repezi și învolburate ale Prutului din preajma cărora, încă din anii copilăriei, poetul urmărea cu jind pe frații săi de pe celălalt mal cu care nu se putea întâlni din cauza sârmei ghimpate ce-i separa.
Următoarea întâlnire cu Chișinăul a fost în 2 iulie 2024, când am avut onoarea să prezint membrilor Academiei de Științe a R. Moldova și altor invitați de seamă cele zece volume ale Epopeii și să comemorăm într-un cadru deosebit 520 de ani de la plecarea Voievodului la cele veșnice. Am continuat manifestarea, în 7 iulie 2024, la locul de odihnă al lui Ștefan cel Mare cu o conferință în Sala de festivități „Iacob Putneanul” a Mănăstirii Putna, urmată de depuneri de coroane de flori la mormântul eroului. Au luat parte și au rostit alocuțiuni academicienii Ion Tighineanu, președintele Academiei de Științe a R. Moldova, Ion Hadârcă, vicepreședinte, Mihai Cimpoi, președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova, personalități din conducerea județului Suceava, scriitori suceveni, scriitori din R. Moldova și din Ucraina, iar, pe parcursul evenimentului, s-au intonat cântece patriotice, cele mai multe dedicate Voievodului. În cadrul manifestării, am prezentat Epopeea Ștefaniană publicului sucevean și invitaților prezenți la eveniment, primită cu interes de toți participanții. A fost un moment de mare reverberație națională menit să pregătească unitatea spirituală a românilor din cele trei țări vecine.
Legăturile cu scriitorii din Ucraina sunt mai vechi și mai trainice decât cu slujitorii condeiului din R. Moldova, primele contacte datând de aproape un deceniu, fiind prilejuite de întâlnirile lunare la Cenaclul transfrontalier „Mașina cu poeți” ale cărui baze au fost puse de regretatul poet, scriitor și jurnalist Vasile Tărâțeanu din Cernăuți, personalitate marcantă a Bucovinei culturale, a cărui memorie va dăinui câtă vreme va mai licări în inimile noastre flacăra spiritualității românești. Păstrez în suflet o frumoasă amintire a momentelor petrecute în Cernăuți, Mahala, Crasna, Hreațca, Pătrăuții de Jos ori în alte sate locuite de comunități de români unde am fost impresionat de modul în care se păstrează tradițiile, portul și datinile strămoșilor noștri, de primirea deosebită de care ne-am bucurat din partea oamenilor de cultură și a localnicilor. Din aceste considerente, era firesc ca opera mea să fie primită cu interes și căldură de colegii de cenaclu și alți reprezentanți ai culturii din regiune. În ultimii ani, am prezentat atât volume separate, cât și Epopeea Ștefaniană cu cele zece romane la lansările de carte organizate în Ucraina. La Cernăuți, manifestările culturale au avut loc în Palatul Național al Românilor, la care au luat parte scriitori, jurnaliști, pictori, cântăreți și reprezentanți ai unor societăți culturale între care „Mihai Eminescu” și „Ștefan cel Mare”, a căror interes pentru opera mea l-am resimțit din dialogul fructuos pe care l-am avut, care părea să nu se mai termine.
O altă lansare a Epopeii a fost organizată, prin grija doamnei profesoare Eleonora Schipor, la Căminul cultural din Pătrăuții de Jos unde, în ciuda unei zile friguroase de iarnă, m-au trecut fiori fierbinți, văzând dragostea cu care m-au primit și atenția acordată lucrărilor prezentate de tineri și alți locuitori ai comunei.
Vreau să mulțumesc și pe această cale atât celor care au organizat lansarea Epopeii Ștefaniene „Cavalerii Crucii”, cât și numărului mare de participanți, în mod deosebit celor care m-au susținut cu luări de cuvânt sau interpretarea unor poezii, unor melodii pentru a încălzi și mai mult atmosfera acestor întâlniri de suflet la care am luat parte atât în Ucraina, cât și în R. Moldova. Aceleași mulțumiri le adresez organizatorilor și persoanelor care au luat parte la numeroasele lansări de carte la care am fost invitat în România, ce vor fi continuate și în viitor, acțiuni de suflet prin care voi face și mai bine cunoscute publicului cititor cele zece volume din Epopeea Ștefaniană. Lor li se adaugă interviurile organizate de domnul Doru George Pascal de la TV Plus Suceava, care vor continua atât cu prezentarea operei mele, cât și a personalității Marelui Voievod.
Interlocutor:Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
(Va urma)
