Departe de ochii şi de zarva lumii, acolo unde, dacă ar fi să credem ce spune legenda, apa în fântâni era albă ca laptele, la vreo 45 de kilometri distanţă de la Cernăuţi şi vreo 19 km de la fostul centru al fostului deja raion Hliboca, s-a „pitit” un sat. Frumos, cu o istorie interesantă, el are ce arăta şi ce povesti. La nord-vest de el izvorăște râul Târnauca, iar la sud, la frontiera ucraineano-română — râul Rusului. Amândouă se varsă în râul Suceava. De fapt, de aici până la vecinii români e o azvârlitură de băţ. Satul ca atare e cunoscut, probabil, mai că în întreaga lume. Dar, cu toate acestea, s-ar putea să aibă în viitor o soartă tristă, ba chiar există şi riscul să dispără de pe hartă.
Din istoria localității, unde românii și azi varsă lacrimi
După cum probabil că v-aţi dat seama, m-am referit la Fântâna Albă, care este centrul mondial al ortodoxiei de rit vechi. În anul 1996, precum şi în 2016, aici au avut loc sinoade universale ale creştinilor de rit vechi. În apropierea acestei localități se află și poiana Varnița, înroșită de sângele neamului românesc. Aici zac osemintele miilor de români, care au fost uciși de călăii sovietici la 1 aprilie 1941.
Se consideră că lipovenii de rit vechi s-au aşezat în aceste locuri în veacul al XVII. După ce în Imperiul Rus s-a proclamat direcţia spre modernizarea religiei ortodoxe, o parte din credincioşi, în principal familii bogate, au refuzat să se supună noilor regulamente şi au continuat să oficieze serviciul divin după vechile pravile. Autorităţile ţariste au început să-i persecute, şi astfel ei au fost nevoiţi să-şi caute salvarea în afara hotarelor imperiului. Aveau o legendă ce spunea că vor deveni fericiţi acolo unde este un izvor cu apa albă. Aşa, câteva familii au ajuns în Bucovina şi au găsit un izvor, apa căruia era saturată cu sedimente de calcar. În fântânile pe care le săpau apa avea o culoare aproape albă. Se spune că de aici şi provine denumirea satului — Fântâna Albă.
Aflând aceste locuri, ortodocşii de rit vechi au rugat autorităţile vremii să le permită să trăiască aici şi să-şi practice cultul lor religios. În schimb ei vor munci cu zel şi vor plăti dările. În felul acesta ei s-au stabilit treptat aici, se ocupau cu pescuitul şi erau buni săpători de pământ.
Cu timpul, la Fântâna Albă au început să vină tot mai mulţi ortodocşi din toată lumea, care dezvoltau activ locul şi construiau lăcaşuri de cult. Potrivit unor date, la începutul secolului trecut în sat erau aproximativ 20 de biserici, chilii şi alte edificii de cult. Însă în prezent din acestea au rămas doar două sfinte lăcaşuri. Primul este Biserica „Sfinţii Cosma şi Damian”, situată la intrarea în sat, de-a dreapta drumului. Înălţată pe la sfârşitul secolului XVIII, a fost reconstruită pe parcursul secolului XIX şi arată ca în prezent. Biserica are caracteristici arhitecturale tipic bucovinene.
Celălalt lăcaş care s-a păstrat până în zilele noastre este Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”. Aceasta a fost construită în anii 1900-1908, ca templu principal al mănăstirii de maici, pe banii unei familii bogate, cea a lui Gleb şi Olga Ovseannikov, după un proiect realizat de arhitectul austriac V. Klik.
Soţii Ovseannikov şi-au pierdut unicul fiu, Alexandr, şi au hotărât ca în amintirea lui să ctitorească o biserică, indiferent cât ar costa. Pentru construirea ei s-a cheltuit o sumă exorbitantă pentru acele vremuri — o jumătate de milion de ruble în aur. Cupolele au fost acoperite cu foi de aramă şi în vârfurile lor s-au pus cruci poleite cu aur. Pentru ornare s-a folosit piatră cioplită, glazură ceramică de culori albastru, oranj şi roz. Interiorul catedralei este reprezentat printr-un iconostas mare şi două mici executate în lemn de stejar. Impresionează prin arhitectură şi prin bogăţia frumuseţii exterioare şi clopotniţa catedralei, despre care se spune că nu are asemănare în toată Ucraina. Ca înălţime ea întrece catedrala, are patru niveluri şi acoperişul din ţiglă multicoloră. Din clopotniţă vederii i se arată o privelişte irepetabilă asupra Catedralei „Adormirea Maicii Domnului”, a satului Fântâna Albă şi a împrejurimilor lui.
„Vremurile de aur” au apus. De unde poate veni „colacul de salvare”?
Din păcate, perioada de înflorire a Fântânii Albe a trecut deja. Din fosta ei măreţie au rămas doar amintiri. Astăzi viaţa nu-i uşoară aici. Nu există nici măcar un magazin alimentar.
C-o fi oraş, c-o fi sat, el înseamnă întâi de toate oameni, iar în Fântâna Albă populaţia este, ca să nu ne exprimăm prea dur, puţin numeroasă. Potrivit datelor recensământului din anul 2001, aici trăiau 169 de oameni. De atunci această cifră s-a redus considerabil, iar conform datelor pentru sfârșitul anului 2019, în sat au mai fost rămas nu mai mult de şaptezeci de locuitori permanenţi. Actualmente, probabil că, sunt și mai puțini. În plus, locuitorii Fântânii Albe sunt în majoritate de vârstă înaintată.
Este evident că satul are nevoie, exprimându-ne în termeni de fizică, de un impuls nou. Dar cum să-l atingi? O variantă, despre care se vorbeşte frecvent, ar fi valorificarea potenţialului turistic al localităţii. Pe lângă mai-sus amintitele lăcaşuri de cult, care necesită reparaţii capitale, la Fântâna Albă este şi un Muzeu al ortodoxiei de rit vechi. Şi asta e o premisă destul de bună pentru a dezvolta turismul. Însă pentru ca Fântâna Albă să atragă atenţia turiştilor e nevoie de investiţii importante şi, cel mai probabil, fără participarea statului nu se va putea nicidecum. Or, în afară de restaurarea lăcaşurilor, n-ar strica, de pildă, să se facă spre această destinaţie nişte drumuri bune. Şi mai apoi, cine ştie, poate că ar vrea şi vreun businessman să deschidă aici un mic magazin, care să le fie de folos şi străinilor, şi localnicilor. Dar, cu siguranță, aceste lucruri ar putea fi realizate deja după terminarea războiului în condiții de pace.
Pe scurt, toate se află într-o legătură reciprocă. Iar dezvoltarea turismului este cu neputinţă fără publicitatea de rigoare. Pentru ca Fântâna Albă să fie vizitată nu numai de bucovineni, trebuie ca despre ea să ştie cât mai mulţi oameni din afara regiunii noastre, şi nu numai adepţi ai ritului vechi.
Un semn bun în acest sens a fost includerea acestui sat cu câțiva ani în urmă în proiectul intitulat „Bucovina incognita: o intersecţie de culturi şi religii”, în cadrul căruia jurnalişti de la mediile de frunte ale Ucrainei au realizat materiale despre principalele atracţii turistice ale Bucovinei, în particular şi despre Fântâna Albă.
Pe lângă turism, un „colac de salvare” pentru sat ar putea deveni redeschiderea punctului internaţional de trecere a frontierei ucraineano-române „Fântâna Albă – Climăuţi”. Acesta a funcţionat până în anul 2012 şi era destinat traficului pietonal.
În ultimii ani această chestiune se discută în mod activ în spațiul public. S-a vorbit despre asta și săptămâna trecută în timpul întâlnirii dintre Șeful Administrației Regionale Militare Cernăuți Ruslan Zaparaniuk, Președintele Consiliului Județean Suceava Gheorghe Flutur și Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al SUA în România Kathleen Ann Kavalek.
La această întrunire a mers vorba despre perspectivele dezvoltării infrastructurii vamale, în speță la punctele de trecere ale frontierei dintre Ucraina și România. Iar Șeful Administrației Regionale Militare Cernăuți a declarat că „deja a fost pregătită o propunere de proiect pentru a construi cel mai mare punct de trecere pentru vehicule grele în satul Fântâna Albă la granița cu România, ceea ce va permite de a integra regiunea Cernăuți în sistemele internaționale de transport și logistică”.
— Împreună cu domnul Flutur, am finalizat implementarea a două proiecte-oglindă de infrastructură, care au presupus construirea drumurilor de acces la punctul de trecere „Șepit” pe ambele părți ale frontierei și, de asemenea, inițiăm chestiunea privind dechiderea a noi puncte de trecere a graniței. Toate aceste elaborări au fost incluse în Planul general de dezvoltare a infrastructurii de frontieră a Ucrainei, care urmează să fie prezentat luna viitoare în cadrul unui eveniment de amploare ce va avea loc la Cernăuți. Un alt proiect strategic pentru noi constă în dezvoltarea căilor ferate — continuarea liniei de tren de tip european, care intră pe teritoriul regiunii. Aceasta va permite de a lega Cernăuții cu Suceava printr-un nou mijloc de transport și va deschide posibilități imense pentru dezvoltarea reciprocă, — a menționat Ruslan Zaparaniuk.
Sperăm ca toate aceste planuri și proiecte să fie duse la bun sfârșit, astfel și Fântâna Albă va avea o șansă la viață.
Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
