Evenimentele dedicate Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt la 520 de ani de la trecerea sa în lumea celor drepți, nu s-au terminat în primele zile ale lui iulie, când în a doua zi a lunii este pomenit conform calendarului creștin ortodox (stil nou). După o suită de evenimente religioase și științifice din România, Republica Moldova și Cernăuți, în data de 15 iulie am avut parte de mai multe acțiuni închinate Marelui Domn al Țării Moldovei. 15 iulie este ziua pomenirii lui Ștefan cel Mare și Sfânt potrivit calendarului pe stil vechi, după care se conduc bisericile românești nordul Bucovinei și nordul Basarabiei, părți componente ale actualei regiuni Cernăuți din Ucraina. Chiar dacă Ștefan Voievodul trebuie pomenit zilnic anul împrejur, totuși trebuie să fie unele sărbători mai speciale. Și ori de câte ori îi privești chipul din filme artistice sau din icoană, te copleșesc niște emoții gândindu-te că pe aici, pe unde călcăm noi crezându-ne cu capul în nori, mai bine de jumătate de mileniu în urmă, Voievodul viteaz și oștenii săi vărsau sânge pentru apărarea fiecărui petec de pământ. Și inima parcă pulsează mai altfel gândindu-ne că umblăm pe pământul stropit cu sângele vărsat de oastea Sfântului Voievod. Și aceste sentimente le simțim oriunde din Munte și până la Marea cea mare, plaiuri peste care a fost stăpâne Paloșul și Crucea lui Ștefan cu care aproape jumătate de veac și-a apărat poporul, stând pe câmpul de luptă în fruntea oștii. Această zi de pomenire a Marelui și Sfântului Voievod în partea de nord a Țării Sale, am petrecut-o de parcă într-un pelerinaj, ce-i drept cu mașina, nu pe jos. Distanțele de la un loc la altul sunt prea mari. Și încă ceva: îți dorești să fii peste tot, să-ți faci pe cât se poate de sârguincios datoria de jurnalist, dar nu-i nimic mai regretabil decât atunci când ești invitat la două sau trei evenimente în aceeași zi și aproape la aceeași oră. Am pornit pe itinerarul ștefanian al zilei împreună cu colegii de breaslă Vasile Carlașciuc, administratorul portalului „Libertatea cuvântului” și Vitalie Zâgrea, reporter la Bucpress și TV Moldova. Toți fiind găzduiți de mașina domnului Nicolae Dan Constantin, ministru-plenipotențiar la Consulatul general al României la Cernăuți.
La Ropcea, Ștefan ne privește din albastrul cerului
La noua biserică din localitatea Ropcea de lângă Storojineț sfințită cu hramul Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, nu am fost de când pereții din interior erau doar pregătiți pentru pictură. Intrând acum, în zi de hram și privind pictura murală, am constatat că predomină un albastru ca cerul, din care ne privește Marele Voievod al Moldovei cu nimb de Sfânt. Imediat gândurile m-au purtat spre ctitoria lui Ștefan — Mănăstirea Voroneț, cu albastrul său unicat în lume. Știm că nimeni nu poate repeta „albastrul de Voroneț”, dar există motivul și intenția părintelui paroh Constantin Șubran de a aduce chipul Domnitorului pe cerul acestei „guri de rai” care se numește biserica Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Culorile vii ale frescelor din interior te îndeamnă să te apropii cu trupul și cu sufletul de ele, pentru a te închina Mântuitorului.
Biserica se pictează în cadrul unui proiect cu finanțare nerambursabilă din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
În această zi de mare sărbătoare, aici s-a ținut o slujbă arhierească la care a participat un sobor de preoți sub protia PS episcop Nichita, alături de care au slujit și călugări de la Sfânta Mănăstire Putna, unde își doarme somnul de veci cel mai Mare Român din toate vremurile.
Un cuvânt de felicitare către creștinii din sat și din împrejurimi veniți pentru rugăciune în această zi la Ropcea, a adresat domnul Nicolae Dan Constantin, ministru-plenipotențiar la misiunea diplomatică a României din Cernăuți. Diplomatul a mulțumit preoților și enoriașilor pentru grija și sfințenia cu care păstrează credința strămoșească și îl omagiază pe Sfântul Voievod al Moldovei istorice.
La Crasna munții stau cu ceru-n brazi
Apropiindu-te de această localitate, în față se deschid panorame montane parcă luate din tablourile marilor pictori peisagiști. Or, fiecare colț al Crasnei poate deveni izvor de inspirație pentru marii pictori care preferă să treacă pe pânză minunile naturii pre montane. Ținând drumul spre cătunul Lunca, în lungul lui apar mai multe paraclisuri, dar și biserica din centrul localității, prima construită în nordul Bucovinei în perioada postbelică. Împreună cu încă alte două biserici și o mănăstire, toate sunt dovadă de credință în Dumnezeu a localnicilor de pe acest picior de plai mioritic. Noi însă țineam drumul spre Cotul din Sus, mai spre munte, spre a patra biserică din acest sat. Este nouă, zidită în timp scurt, ca o bijuterie la poale de Carpați, și parcă e parte componentă în diadema de locașuri sfinte înălțate de Voievodul cel Mare și Sfânt. Privind-o din puțină depărtare, te străbat gândurile: oare prin ce se deosebește de ctitoriile lui Ștefan din măduva munților Carpați de dincolo, din emisfera sudică a Bucovinei. De fapt, Ștefan cel Mare nu ne-a lăsat bucăți de țară, cu denumiri diferite. El nu știa de nicio Bucovină. El a plecat în lumea drepților lăsându-ne Țara Moldovei un tot întreg.
Ajunși la poale de munte unde cu repezeală susură apa Sirețelului care coboară cu mare nervozitate din creste, așteptam răcoare trupească, dar n-a prea fost să fie. Căldura spiritului crăsnean, însă, se simțea din plin, fapt despre care vorbea numărul enoriașilor neîncăpător în incinta bisericii. La eveniment au venit aproximativ cinci sute de credincioși.
Ajunși, cunoscuții, căci am mulți pe aici, mi-au povestit că în dimineața zilei, până la începerea Sfintei liturghii, la biserică a venit însăși Ștefan cel Mare, călare pe cal. Este vorba despre o înscenare deosebit de frumoasă.
Apoi a urmat slujba arhierească de sfințire a bisericii, oficiată de PS Siluan, episcop de Herța, împreună cu PS Patroclu, episcop de Dondușeni al Bisericii Ortodoxe a Moldovei. Să împartă bucuria duhovnicească au venit secretarul Eparhiei Cernăuților și Bucovinei, protoiereul mitrofor Dimitri Șcerban, protopopul de Storojineț Vasile Covalciuc și un sobor de preoți și călugări din protopopiatele Cernăuților, Sucevei și din Republica Moldova.
Corul episcopal din Suceava condus de părintele Lucian, a îmbogățit slujba cu cântările sale.
Biserica a fost construită din inițiativa preotului Ilie Gherman, originar din Crasna, care anterior a fost paroh la o biserică din regiunea Odesa. Din cauza evenimentelor din zilele noastre, a decis să revină acasă pentru ași realiza visul înălțării unei biserici ștefaniene, fapt nobil și demn de toată lauda. Pentru eforturile sale, părintele Ilie a fost decorat de Mitropolitul Meletie al Cernăuțiului și Bucovinei și cu binecuvântarea Preafericitului Mitropolit Onufrie al Kievului și al Întregii Ucraine.
Toți cei prezenți la marea sărbătoare au fost felicitați de domnul Nicolae Dan Constantin, ministru-plenipotențiar la Consulatul General al României la Cernăuți. Diplomatul a felicitat comunitatea, parohul și pe toți clericii prezenți pentru insistența păstrării valorilor spirituale.
Corul de copii din sat a interpretat cântece patriotice.
Nu putem să evităm faptul că doar cu două zile mai devreme, la 13 iulie curent, tot în Crasna, a fost sfințită de către episcopul Siluan biserica în cinstea Sfântului Vasile cel Mare. Ea este păstorită de preotul Ion Iliuț, este construită din lemn de asemenea în stil ștefanian. Iată cum crăsnenii aduc acasă spiritul voievodal.
La Hrușăuți, pe Dealul Cerului, a revenit Ștefan
A revenit, însă sculptat în piatra unei Cruci monumentale, pe care o vedem înălțată de câțiva ani călătorind pe șoseaua Cernăuțiului dinspre vama Porubna. Este înălțată la un loc vizibil, foarte bine potrivit, unde cu siguranță Marele Ștefan a bătut oastea regelui polon Ian Albert în lupta de la Codrii Cosminului. Și din start îmi doresc să menționez faptul că înălțarea acestei Cruci monumentale care conține basorelieful neîntrecutului Domnitor și strateg militar al Moldovei Ștefan cel Mare, este încă o lecție de istorie și patriotism pe care ne-o dă preotul Dumitru Tocar, parohul bisericii Sf. Ap. Petru și Pavel din Hrușăuți, înălțată prin truda sfințeniei sale, împreună cu enoriașii din comuna Voloca din care face parte.
Anume pe acest loc urma să fie înălțat un monument Domnitorului la împlinirea a 500 de ani de la marea bătălie. Eram angajat la radio Hliboca în acea vreme, când a fost adoptată o hotărâre a Consiliului raional Hliboca pentru a înălța monumentul. Însă aceasta a intrat în dizgrația puterii regionale de atunci de la Cernăuți și au luat-o la măcinat inclusiv în emisiunile noastre de la radio. A fost constituit un grup de profesori și savanți, care au semnat o scrisoare către autoritățile regionale în care, vezi Doamne, „tare se temeau să nu se supere frații și bunii prieteni polonezi că-l proslăvim pe Domnul care i-a învins în luptă”. Mă întreb: nu cumva trebuia să îngenuncheze Ștefan al Moldovei în fața cotropitorilor ca să nu „se pomenească în situație incomodă administrația de la Cernăuți” peste 500 de ani?! În fine, despre acest lucru scrie detaliat și jurnalista Maria Toacă în rețelele de socializare, care cunoaște cele întâmplate.
Însă pe parcursul anilor, preotul Dumitru Tocar nu a dat mâinile în jos, ci și-a suflecat mânicile. Aproape cu trei decenii în urmă pe locul prevăzut pentru monument a fost sfințită o cruce de lemn, care a putrezit. Atunci s-a dat veste pentru înălțarea unei Cruci de piatră. La evenimentul de sfințire a monumentalei Cruci, părintele Dumitru a povestit cum enoriașa Maria Bojescu a făcut prima donație – un inel de aur, ca să fie începutul cu spor. Apoi s-a alăturat multă lume simplă și oameni de afaceri. Părintele le-a mulțumit oaspeților pentru ajutorul acordat de România și sfaturile Excelenței sale Irina Loredana Stănculescu privind finalizarea lucrării. Este vorba despre amenajarea teritoriului, care s-a făcut cu sprijinul financiar al Guvernului României, prin Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
Slujba de sfințire a săvârșit-o PS Siluan, episcop de Herța, împreună cu un sobor de preoți din localitățile din împrejurimi. Ne-am bucurat de prezența și rugăciunile arhimandritului dr. Dosoftei Dijmărescu, de la Mănăstiriea Putna și exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, care a transmis și mesajul ÎPS Calinic. Ne-am bucurat să-l avem alături pe prietenul românilor cernăuțeni, părintele Teodor Ciurariu de la Dorohoi. Nu au lipsit coralele conduse de Gheorghe Sadovei și Dumitru Caulea.
Au fost prezenți și au ținut discursuri emoționante doamna Irina Loredana Stănculescu, Consul General al României la Cernăuți, ministrul plenipotențiar Nicolae Dan Constantin, vicepreședintele Consiliului Județean Suceava, prof. Niculae Barbă, doctorul în istorie Vasile Adăscăliței din Dorohoi.
Trecătorule, călătorind pe acest drum, oprește-te pentru câteva clipe, urcă treptele spre Dealul Cerului, și dăruiește-i Domnitorului Sfânt o scurtă rugăciune. Să fim o dovadă „că prin neamul său în lume, Ștefan Vodă n-a murit”.
Nicolae ȘAPCĂ
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
