– Domnule profesor, la Universitatea Națională „Taras Șevcenko” din Kiev citiți cursul de limba latină și activați în cadrul Catedrei de Lingvistică Generală, care, pe timpuri, a fost condusă de eminentul lingvist cu nume mondial, Stanislav Semcinski. Anume el a adunat mai mulți studenți ucraineni la cercul facultativ de limba și literatura română, printre aceștia fiind și Dumneavoastră. Cu anumite ocazii țineți prelegeri și în limba română. În actualul an universitar deja ați avut posibilitatea să Vă deplasați de două ori la Universitatea Națională „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți. Despre ce prelegeri este vorba?
– La începutul lunii octombrie am avut un stagiu științific la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității cernăuțene. Am ținut o lecție deschisă despre regretatul Viktor Baranov, un bun traducător din poezia românească în limba ucraineană. De altfel, Viktor Baranov, în anii de studenție a frecventat Cercul de limba și literatura română al lui Semncinski. La Universitatea din Cernăuți am ținut prelegerea în limba română. Dar înainte de aceasta a avut loc un simpozion online organizat de două biblioteci: de Biblioteca publică „Lesea Ukrainka” din Kiev și de Biblioteca „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău. La acest simpozion, cu aceeași temă ca la Cernăuți, am vorbit atât în limba ucraineană, cât și în limba română pentru oaspeții noștri. Doar la Biblioteca „Lesea Ukrainka”, în timpul simpozionului online, au fost prezenți Ambasadorul Republicii Moldova în Ucraina, Valeriu Chiveri, diplomați de la Ambasada României în Ucraina. Dar și pentru persoanele adunate la Biblioteca „Bogdan Petriceicu Hașdeu”.
– Prin organizarea acestor evenimente încercați să demonstrați că rolul traducerilor în lumea contemporană are o pondere mare.
– Așa este. Despre traducerile din ucraineană în română s-a vorbit și cu alte ocazii. Bunăoară, la Universitatea Națională „Taras Șevcenko” din capitală. Au fost invitați Ambasadorul României în Ucraina, Alexandru Victor Micula, și Ambasadorul Moldovei în Ucraina, Valeriu Chiveri. În final ei au citit câte o poezie de Taras Șevcenko în ucraineană și în română.
În acest context voi menționa că Ambasadorul României în Ucraina, Alexandru Victor Micula, a ținut la Universitatea noastră o prelegere în limba engleză despre relațiile ucraineano-române la ora actuală. I-am amintit excelenței sale că a vorbit de la aceeași tribună, de la care, cu 30 de ani în urmă, în 1994, a ținut un discurs Emil Constantinescu, rector universitar, care peste trei luni a fost ales Președinte al României. A fost prezent și șeful catedrei noastre, Stanislav Semcinski, supranumit „un ucrainean cu inima română”.
– L-am cunoscut și eu pe Stanislav Semcinski. Când eram student în anul patru la Facultatea de Filologie a Universității din Cernăuți, profesorul kievean și vestitul lingvist Stanislav Semcinski ne-a citit un scurt curs privind interferența limbilor, dând exemple cu interferențe din limba ucraineană în limba română și invers. El a accentuat că limba poartă amprenta istoriei poporului care o vorbește. Acum, stimate Serghii Lucikanin, ați pornit pe urmele fostului Dumneavoastră dascăl și îndrumător, venind la Universitatea din Cernăuți cu prelegeri alese. Care a fost scopul celei de-a doua deplasări la Cernăuți din toamna aceasta?
– Am participat la două simpozioane, consacrate memoriei a doi șefi de catedre – Nina Guivaniuk (Catedra de Limbă Ucraineană) și Grigore Bostan (Catedra de Filologie Română și Clasică). Am prezentat comunicarea „Zece traduceri în ucraineană a poeziei „La steaua” de Mihai Eminescu”. Este o preocupare a mea mai veche și anterior am adunat toate variantele în ucraineană ale acestei poezii de referință din creația eminesciană. Eu însuși am participat la traducerea ei, pregătind traducerea juxtaliniară pentru mama mea, poeta Olga Stașenko. La Universitatea cernăuțeană am analizat și traducerea realizată de Viktor Baranov. Cândva el mi-a dăruit și manuscrisul acestei traduceri și o păstrez ca pe-o relicvă scumpă. M-am referit și la traducerea propusă de poeta bucovineană Tamara Severniuk, inclusă în volumul ei de versuri „Jăraticul bucuriei și tristeții”, apărut anul trecut la Cernăuți.
– O parte dintre autorii traducerilor în ucraineană a celebrei poezii eminesciene „La steaua” nu mai sunt în viață, sau au atins o vârstă înaintată. Însă lumina exemplului lor mai persistă pe bolta literaturii. Or, traducerile artistice contribuie la cunoașterea reciprocă a spiritualității popoarelor ucrainean și român. Cum credeți, vor apărea noi maeștri ai traducerilor?
– Trăim vremuri tulbure. În țară e război. În asemenea situații romanii spuneau „Inter arma silent musae”, atică atunci când vorbesc armele muzele tac. Realitatea actuală a demonstrat că nu-i chiar așa. Muzele vorbesc și pe timp de război. Ele ajută la întărirea bunelor relații între Ucraina și România, între Ucraina și Republica Moldova. Le suntem recunoscători acestor două țări vecine pentru susținere și ajutor în lupta noastră împotriva forțelor răului. Traduceri, căci despre ele vorbim, continuă să apară, poate nu în același volum ca în anii de pace.
– Procesul de traducere în ucraineană a operelor din literatura română are o istorie de circa un secol…
– E adevărat. Dar fiecare perioadă are particularitățile ei și acestea s-au răsfrânt și asupra traducerilor. În anul 1952, în România a apărut în traducere creația șevcenkiană. Iar în Ucraina, respectiv, traduceri din opera lui Mihai Eminescu. Să luăm aceeași poezie „La steaua”. Versul „Icoana stelei ce-a murit” a fost tradus complet altfel, fiindcă pe atunci cuvântul „icoană” era tabu, el era străin ideologiei comuniste. Dar vremurile s-au schimbat și sunt convins: cu cât mai multe traduceri vor apărea, cu atât e mai bine.
– Ați simțit acest lucru la recentele evenimente de la Kiev și Cernăuți la care ați participat?
– Mă bucur că proverbul latin, citat mai sus, nu este confirmat. Am simțit că lumea vrea să asculte poezie chiar și în aceste timpuri grele. Frumosul nu trebuie să dispară din viața noastră. Iată de ce muzele nu tac, atunci când armele vorbesc, și au putere de convingere și încurajare.
– Putem conchide că unii dintre autorii traducerilor în ucraineană a poeziei „La steaua” de Mihai Eminescu, dar chiar și ai altor traduceri din literatura română sunt foști membri ai Cercului de limba și literatura română, inițiat pe timpuri la Universitatea din Kiev de profesorul Stanislav Semcinski. Mai funcționează acest cerc?
– Din păcate, nu. Există o explicație financiară, dar și numărul studenților s-a micșorat – nu numai la Universitatea din capitală, dar și la cea din Cernăuți. M-a întristat faptul că la Catedra de Filologie Română și Clasică de la Universitatea cernăuțeană în prezent nu sunt studenți în anul întâi. Am citit un curs de limba română la masterat. Doritori de a studia limba română sunt puțini. Înțeleg foarte bine importanța limbii engleze, dar nu ne putem limita numai la o singură limbă. Limba română este o limbă de lucru în Uniunea Europeană, deci are și ea o anumită pondere. Iată, la Universitatea noastră a avut loc o întâlnire a studenților cu Ambasadorul României în Ucraina. Excelența sa a comunicat cu ei în limba engleză, dar a fost surprins plăcut când eu i-am mulțumit în limba română.
– Ce înseamnă pentru profesorul universitar Serghei Lucikanin faptul că posedați limba română?
– Nu regret nici pentru o clipă că mi-am legat viața parțial de limba română. Sunt un îndrăgostit de cultura românească. Am tradus în ucraineană piesa „Steaua fără nume” de dramaturgul român Mihail Sebastian, pusă în scenă de Teatrul din Cernăuți. Atunci, în 2018, am fost la Cernăuți, la premiera spectacolului. Mă bucură faptul că și acum acest spectacol se află în repertoriul Teatrului cernăuțean.
Cât despre Cercul de limba și literatura română de la Universitatea din Kiev pot spune că el va renaște. Ne așteptăm la timpuri mai bune. Cu atât mai mult, că acum se poate studia și online.
– Vă dorim succese în această privință sau cum spuneau romanii: „Luceat lux vestra” – lasă lumina ta să lumineze. Or, studierea unei alte limbi și a unei alte culturi luminează sufletul.
– Am fost foarte bucuros să discut cu Dumneavoastră, stimate domnule Vasile Carlașciuc. Vă mulțumesc frumos.
Interlocutor: Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
