Aceste cuvinte nu au fost rostite, ele au fost gândite de victimele foametei și înțelese de generațiile următoare. Au fost înțelese just, creștinește, ca o adresare a victimelor Foametei din anii 1946-1947 și ale altor fărădelegi săvârșite de regimul totalitar sovietic în „dulcea Bucovină”. Comemorarea celor care au murit înfometați și condamnarea regimului care a creat în societate acest fenomen inuman se face în Ucraina la nivel național și în fiecare an. Este o dată neagră fixată în calendar. Are și un simbol al ei – o lumânare înfiptă într-o pâine și un mănunchi de spice de grâu alături. Flacăra nestinsă a memoriei. O dată pe an această lumânare este aprinsă și în Palatul Național al Românilor din Cernăuți…
Cu susținerea financiară a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Societatea „Golgota” a românilor din Ucraina a realizat anul acesta Proiectul „Nestinsă, durerea memoriei”. El prevede organizarea și desfășurarea conferinței „Cumplita foamete din 1946-1947 – un genocid împotriva românilor din actuala regiune Cernăuți” și tipărirea cărții ,,Nestinsă, durerea memoriei”, autoare Maria Toacă. La 28 septembrie, la Palatul Național al Românilor din Cernăuți a avut loc evenimentul din cadrul proiectului respectiv.
Evenimentul a început cu un moment deosebit – prezența a felicitat-o pe excelența sa, Irina Loredana Stănculescu, Consul General al României la Cernăuți, care în această zi, cu șapte ani în urmă, și-a început misiunea diplomatică în fosta capitală a Bucovinei. Președintele Societății „Golgota” și moderatorul evenimentului, Vasile Rauț, a ținut să menționeze susținerea și ajutorul acordat nemijlocit de Consulul General Irina Loredana Stănculescu în realizarea proiectelor înaintate de Societatea „Golgota”, precum și de alte societăți național-culturale ale Comunității românești din regiunea Cernăuți.
Autoarea cărții „Nestinsă, durerea memoriei. Noi nu vom fi, dar voi să țineți minte”, Maria Toacă, a subliniat că acest volum, continuă într-un fel scrierile apărute în ultimele decenii despre golgota neamului românesc din ținutul nostru, care a trecut prin grele încercări ale regimului totalitar sovietic. Scriitoarea a explicat de ce a pus pe copertă reproducerea portretului „Madonei Bucovinei”, realizat de George Lowendal, numit „un Leonardo al Bucovinei”. I-a servit maestrului drept model o țărancă din Mahala, despre care autoarea scrie în ordinara sa carte.
Despre noua carte a scriitoarei Maria Toacă au vorbit Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, și profesoara veterană din Ostrița, Elena Purici. O lansare mai amplă a cărții „Nestinsă, durerea memoriei” va avea loc în lunile următoare.
Tema foametei din anii 1946-1947 a fost abordată în relatările lor de Alexandru Platonov, profesor de istorie din Târnauca, Gheorghe Botezatu, profesor din Probotești, Elena Purici, profesoară din Ostrița, Elena Nandriș, conducătoarea grupului folcloric „Urmașii lui Ștefan” din Mahala, Felicia-Nichita Toma, redactor al ediției online a ziarului ,,Zorile Bucovinei”, Vasile Bâcu președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, Dumitru Zaidel, lucrător al culturii din Ostrița-Mahala. Toți vorbitorii s-au referit la exemple concrete din acei doi ani strașnici din localitățile lor.
…O lumânare înfiptă într-o pâine și aprinsă, un mănunchi de spice alături – simbol al durerii memoriei. La conferința organizată de Societatea „Golgota” s-a accentuat că Foametea din anii 1946-1947, ca și cea din anii 30 din Ucraina, a fost organizată de regimul stalinist. Ea a coincis cu perioada creării în masă a colhozurilor în regiunea Cernăuți, țăranii fiind impuși să intre în gospodăriile colective de tip sovietic cu averea lor. Aveau și o „datorie sfântă” – de a da pâinea la stat. Iar planurile de dare a pâinii la stat, precum și a altor produse agricole creșteau ca pe drojdii. Iar cine nu făcea față acestor sarcini li se lua chiar ultimul bob de grâu. Presa din acea perioadă din regiunea Cernăuți, care nu trăgea nici o atenție bântuirii foametei în ținut, anunța că „lupta pentru pâine are o însemnătate enormă pentru țara noastră. Nu trebuie să se piardă nici un kilogram de cereale”. În continuare această lozincă socialistă este însoțită de mai multe relatări din „sala de judecată”, unde „vinovații” primeau de la 7 până la 10 ani de închisoare cu confiscarea averii. Era ridicat în slăvi ritualul „primii porunci” – achitarea planului de livrare către stat a cerealelor din noua recoltă. Este descrisă caravana de căruțe, încărcate cu saci de grâu, și cu drapele roșii, ce se îndrepta spre punctul de colectare din Noua Suliță. În realitate, țăranii se alegeau cu nimic din noua recoltă, aceasta fiind una din cauzele principale ale foametei.
La conferință s-a vorbit că slugoii regimului, așa-numiții „striboci”, umblau pe la casele oamenilor, căutând produsele ascunse de gospodari, confiscându-le „pentru stat”. Mai mare era crima acelora care dirijau acest proces, care înaintau planuri ireale pentru populație. Conducerea regiunii Cernăuți s-a adresat la Kiev cu rugămintea de a revedea planurile privind livrările de cereale către stat, ținând cont de condițiile de secetă. Demnitarii din capitala republicii au procedat invers: în loc să reducă planurile, ei le-au mărit.
Cercetătorii din zilele noastre ale Foametei din anii 1946-1947 au scos la iveală următorul caz: în timp ce sătenilor li se „măturau podurile unde țineau mica recoltă obținută”, într-un depozit din Hotin grâul încolțea în grămezi. Adevărată crimă împotriva societății.
Mănunchiul de spice de grâu, care simbolizează protestul împotriva foametei, putea fi o alinare pentru sufletele înfometate, dar și o „dovadă” pentru acuzare. Mii de persoane au nimerit după gratii că au fost prinse cu câteva spice găsite pe miriște. Printre aceștia au fost mulți copii. Cercetările actuale confirmă că în perioada anilor 1946-1947 au fost judecați pentru asemenea „crime” peste 20 mii de adolescenți până la vârsta de 16 ani. Pentru câteva spice găsite în lan a fost bătut și copilul Dumitru Gorșcovschi, regretatul sculptor român din Cernăuți, autorul monumentului lui Mihai Eminescu din centrul orașului. Dumitru Gorșcovschi chiar a lucrat la crearea unui monument consacrat victimelor foametei, dar așa și nu i-a fost sortit să-l vadă ridicat pe postament.
În finalul conferinței, tinerii artiști amatori ai grupului folcloric „Urmașii lui Ștefan” din Mahala au înscenat un fragment din cartea de amintiri a vestitei lor consătene, Anița Nandriș-Cudla „Douăzeci de ani în Siberia” și au interpretat două cântece despre destinul bucovinean.
Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
