– Doamnă Sofia, să începem discuția noastră de la un eveniment, care a avut loc recent. Este vorba de prima etapă a Concursului ucrainean al ghizilor pentru muzeu de la instituțiile de învățământ – „Țara în care trăiesc”. Liceul nr. 1 din Boian a fost reprezentat cu succes la această etapă, desfășurată la Muzeul Etnografic Regional din Cernăuți. Nichita Nelici, elev în clasa a IX-a, a prezentat o lucrare interesantă cu tema „Descoperirea de noi pagini ale trecutului: căutarea, conservarea și expunerea de noi artefacte”. El s-a referit la completarea fondului Muzeului de Istorie a Boianului cu noi artefacte, în special, donate de absolventa liceului, Silvia Fedoreac-Leah.
El a fost distins cu o diplomă de la Centrul Regional pentru Educație Națională și Patriotică, iar Dumneavoastră, care l-ați pregătit pe acest elev pentru concurs, ați primit o scrisoare de mulțumire din partea Departamentului de Educație și Știință din cadrul AMR Cernăuți. Acest succes este rezultatul muncii asidue a elevului și a profesorului.
– Participăm pentru a treia oară la acest concurs. În 2023 tânărul nostru ghid, Nichita Nelici, a ocupat locul trei, în anul 2024 – locul doi. Anul acesta a primit o diplomă pentru participare. Dar și tema lui a fost mai complicată – expunerea de noi artefacte. Mai valoros este gestul făcut de absolventa școlii noastre, Silvia Fedoreac-Leah din Sadagura. Nichita a descris exponatele dăruite muzeului. Cea mai prețioasă dintre ele este o ladă veche din 1931, care a aparținut bunicii doamnei Silvia. Ea este din Mahala și când s-a căsătorit la Boian a venit cu această ladă, în care se păstra o parte din zestrea ei. Când a deschis-o, boincenii au rămas uimiți de frumusețile păstrate în această ladă.
– Nu în zadar în popor se spune „din lada bunicuței” – locul de păstrare a lucrurilor vechi, autentice și tradiționale…
– Consăteana noastră, Silvia Fedoreac-Leah, dându-ne o bună parte din exponatele adunate de ea pe parcursul anilor, a fost convinsă că la școală, în muzeu, ele se vor păstra mai bine.
– Când a fost creat acest muzeu și cui a aparținut ideea?
– Mai precis, a fost un vis al nostru. Satul Boian, vatră a atâtor tradiții frumoase și cu o istorie seculară atât de bogată, merita să aibă un astfel de muzeu. Ca să deschizi un muzeu de istorie a satului, trebuie, mai întâi de toate, adunate exponatele. De aceasta m-am ocupat eu, împreună cu Cristina Nelici, profesoară de chimie, Veronica Mihaluș, profesoară de istorie, și cu Maria Botă, învățătoare la clasele primare. În Boian mai erau case vechi și înainte de a le demola și a ridica în locul lor altele noi, gospodarii ne propuneau să luăm lucruri de uz casnic folosite odinioară. Le părea rău să le arunce. Ne-am luat chiar la întrecere cu unii amatori de artefacte care veneau special pentru aceasta din Kiev la Boian și cumpărau lucruri vechi, covoare țesute, ștergare brodate de gospodinele satului. Am avut susținere și ajutor din partea rudelor, cunoscuților, într-un cuvânt, am adunat un fond solid de exponate. Administrația școlii a repartizat o cameră pentru muzeu și am amenajat-o. La 23 august 2021 a fost deschis Muzeul de istorie a satului Boian. Avem circa 500 de exponate. Deoarece sala e mică, nu toate sunt expuse. O altă cameră mai mică ni s-a repartizat pentru păstrarea fondului nefolosit.
– Dar ce reprezintă donația făcută de doamna Silvia Fedoreac-Leah?
– Absolventa școlii noastre, Silvia Fedoreac-Leah, este pasionată de tot ce ține de istoria și cultura populară. A adunat o colecție mare de mobilă veche, ștergare, țesături, diferite obiecte de uz casnic. Cam 80 la sută din această colecție a fost încredințată muzeului nostru. Într-adevăr, sunt lucruri prețioase, dar pentru o expoziție mai amplă este nevoie de un spațiu mai mare. La școală nu avem posibilitate să extindem muzeul.
– Nu v-ați gândit să găsiți în sat o casă potrivită pentru muzeu sau să urmați exemplul celor din Voloca? Au reconstruit o casă veche în centrul satului și au transformat-o în muzeu.
–Desigur că ne-am gândit la aceasta. În Boian sunt vreo șapte case vechi. Am ales una care s-ar potrivi pentru muzeu. A fost ridicată încă pe timpul Primului Război Mondial. Când eram elevă, am umblat cu colinda la această casă. Gospodarul vrea s-o demoleze – are omul planurile lui – ne-a propus s-o folosim ca muzeu. Ca ea să fie demolată și reconstruită în alt loc e nevoie de finanțe. Deocamdată suntem în căutarea sponsorilor. Am propus chiar și un proiect de finanțare, dar n-a fost aprobat. Deocamdată… Nu ne pierdem speranța. Cred că vom avea la Boian un muzeu așa cum cere legea, așa cum îl merită exponatele adunate până în prezent.
– Cu atât mai mult că oaspeții scumpi ai Boianului vizitează neapărat și Muzeul satului din incinta Liceului…
– Un astfel de muzeu este „casa mare” a satului. Am primit aici și oaspeți din alte țări, mai ales din România. Cu mare drag am amenaja o adevărată „casă mare” într-un local specific pentru muzeul satului. Este un alt vis al nostru…
– E un vis frumos, care trebuie să fie realizat. Vă dorim succes în această privință.
Interlocutor: Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
