Probabil că, atunci când vorbim despre femei, comparația cu florile este cea mai la îndemână, în deosebi în cazul doamnelor și domnișoarelor care poartă nume „florale”. Floarea, Florița, Florentina, Viorica, Violeta, Liliana, Margareta, Lăcrămioara, Crina, Narcisa, Rozalia, Jasmina… — șirul numelor feminine care au legătură cu lumea florilor este destul de bogat. În el se regăsesc și protagonistele relatării noastre de astăzi: Liliana Gudan, Viorica Ioneț și Lăcrimioara Romaniuc. Lor le-a fost sortit să se cheme, precum florile. Mi se pare, un lucru deosebit, dar și-un fericit prilej de-a marca ziua onomastica odată cu Sărbătoarea Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, cea care prevestește Paștile.
LILIANA, sub semnul a două flori
Așa-zisa noastră călătorie la „florărie” o începem prin a admira minunatele lilii și, alături de ele, nu mai puțin uimitoarele flori de liliac. Anume din aroma și splendoarea acestora își trage rădăcinile numele Liliana, a cărui purtătoare este doamna Gudan din satul Dranița, comuna Mămăliga. Dumneaei activează în calitate de profesoară de biologie și baze ale sănătății la Liceul din localitate, astfel că, și prin prisma meseriei are cumva legătură cu florile, biologia fiind știinta care studiază, printre altele, și plantele, după cum știm cu toții.
— De ce am primit acest nume, știu din spusele mamei, care povestește mereu cu mult drag cum a ales numele celor trei fiice ale sale. Unul dintre motivele după care s-a condus, a fost dorința să fie nume românești. Deci, ne-a numit Mariana, Dorina și Liliana, — mărturisește Liliana Gudan.
Spune că se mândrește cu numele său, cu atât mai mult că este prima lui purtătoare în satul natal.
— Cred că, fiecare om este mândru de numele pe care-l poartă, — sesizează doamna Liliana, precizând, totodată, că numele ei de floare o ține în tonus și nu o lasă să se ofilească.
Florile le adoră, ne având unele preferate. „Iubesc toate florile. Toate sunt frumoase în felul său. Sunt pasionată și cresc o mulțime de specii. Eu zic că, florile sunt lăsate pe pământ din Rai de către Dumnezeu ca să ne închipuim, cum e acolo și ca să fim mai buni. Florile îmblânzesc inimele oamenilor”, — crede Liliana Gudan.
Cât despre lilie, sau crin, una dintre florile care-i marcheză numele, doamna profesoară are păreri deosebite, „deoarece ea întruchipează sinceritatea, curățenia sufletului și cu atât mai mult este un element din pictura Icoanei Maicii Domnului Floarea Nevestejită”.
Ca și oricare doamnă sau domnișoară, iubește să primească flori, dar, și mai mult îi place să privească cum ele cresc, trăindu-și viața și dăruind bucurie oamenilor prin mireasma și ardoarea lor.
— Să fiu sinceră, nu prea îmi stă inima la loc, când văd florile rupte și adunate într-un buchet, care apoi va fi aruncat. Sunt mai liniștită să le privesc cum cresc, cum se deschid și să mă bucur de parfumul și de tandrețea lor, — notează Liliana Gudan, dorind întregii omeniri cer senin și câmpuri cu flori de Pace.
VIORICA, numele moștenit de la bunica
În continuare facem un mic popas la „poiana” cu viorele, care sunt un simbol al primăverii și al renașterii naturii. De la aceste floricele, zise și toporași, provine, inclusiv, vestitul în părțile noastre nume, Viorica. Cu el s-a învrednicit doamna Ioneț, originară din satul Iordănești, localitatea unde și-a petrecut copilăria.
Viorica Ioneț activează în domeniul afacerilor, fiind reprezentanta companiei „Primaflora” în regiunea Cernăuți, care se ocupă cu fabricarea și comercializarea unor produse pentru sănătate și frumusețe. Coincidență sau nu, dar și titulatura locului Dumneaei de muncă are tangență cu universul floral. Se pare că, așa a rânduit Dumnezeu, ca viața acestei bucovinence să fie în strânsă relație cu ceea ce înseamnă florile.
— Frumosul meu nume l-am moștenit de la bunica. Pe vremuri, copiii erau numiți foarte des în cinstea buneilor, astfel că eu am preluat cu plăcere numele bunicuței mele. Este un nume pur românesc, mai rar întalnit în zilele noastre, dar eu sunt foarte mândră de el!, — povestește Viorica Ioneț.
Ducându-și numele cu mare drag și multă bucurie, doamna Ioneț își amintește și de anii copilăriei, care îi trezesc trăiri prețioase.
— De mică copilă țin minte poezia lui Grigore Vieru „Am cules o viorea”: Vioreaua pe vâlcele/ Iată, s-a ivit,/ Vreau s-o dărui maicii mele,/ Dar n-a înflorit… Spuneam mereu ca e poezia mea, — dezvăluie Viorica Ioneț.
Dumneaei îndrăgește mult florile, mai ales pe acele care stau la originea numelui său, fiind fascinată de viorele, aceste micuțe si gingașe floricele, care, probabil că, nu în zadar sunt considerate de mulți reginele primăverii.
LĂCRIMIOARA, prima și singura din satul Privorochia
Spre sfârșitul voiajului nostru în țara florilor ne oprim pentru câteva clipe în „zona” cu lăcrămioare. Li se mai spune clopoțele, mărgăritare, crini de vale sau dumbrăvioare. Aceste fine creații ale naturii reprezintă sursa de proveniență a numelui LăcrĂmioara, sau LăcrImioara. În Bucovina întâlnim ambele variante, însă persoana la care ne referim în acest material intră în a doua categorie.
Lăcrimioara Romaniuc este originară din satul Privorochia. Ba chiar mai mult, are onoarea de a fi prima și singura purtătoare a acestui nume din localitatea sa de baștină. De meserie, Dumneaei este profesoară. După absolvirea Școlii din Privorochia, a urmat Colegiul Pedagogic din Cernăuți și a lucrat în postură de învățătoare la Școala Nr.17 din Cernăuți, iar mai apoi a activat ca pedagog-organizator la școala din satul natal. Între timp, a absolvit și Facultatea de Pedagogie și Psihologie a Universității Naționale din Cernăuți, obținând diploma de magistru.
Istoria alegerii numelui său o are în rol principal pe bunica, căreia îi plăceau mult florile și numele aflate în legătură cu ele.
— Când am apărut eu pe lume, bunicii îi veni ideea ca să-mi pună numele de Lăcrimioara. Această idee le-a propus-o părinților mei, care au căzut de acord. Zis și făcut. Și iată că așa a apărut numele de Lăcrimioara în Privorochia. În sat eu sunt unica persoană care port acest nume. În comuna Tărășeni, din care face parte localitatea mea de baștină, sunt foarte rar întâlnite persoane cu astfel de nume, — remarcă Lăcrimioara Romaniuc.
Totodată, menționează că poartă cu mândrie numele său de floare: „Chiar este foarte frumos să porți un astfel de nume!”. În același timp, deloc întâmplător, Dumneaei este pasionată mai că de toate felurile de flori, printre cele mai îndrăgite fiind chiar lăcrămioarele, dar și trandafirii, lalelele, orhideele sau mușcatele.
— Înaintea casei, și prin casă, am diferite specii de flori, pe care le îngrijesc cu mare drag. Pentru ca ele să înflorească și să arate frumos, le ud la timp, le dau minerale, le prășesc. Cât despre lăcrămioare, ele sunt simbolul gingășiei și al sensibilității. Persoanele care poartă acest nume sunt sensibile, timide sau introvertite. Este nevoie de timp și răbdare să câștigi prietenia, încrederea și dragostea unei Lăcrimioare, dar rezultatul merită, întrucât sunt loiale și interesante. Acest nume semnifică prospețime și puritate, având ca punct de plecare floarea cu același nume. Florile sunt în buchete albe, apar primăvară și au o mireasmă deosebită, — mărturisește Lăcrimioara Romaniuc, adăugând că iubește să primească flori cu diferite ocazii, la diverse manifestări, sau, pur și simplu, din respect.
Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
