Anul 2024, pentru noi, bucovinenii, ar putea fi „anul lui Iancu Flondor”: la 3 august s-au împlinit 159 de ani de la nașterea „arhitectului Unirii”, iar la 19 octombrie vom marca centenarul morții sale.
La Storojineț, la baștina sa, Iancu Flondor, „omul întreg și neînfricoșatul Român”, după cum l-a caracterizat Nicolae Iorga, este omagiat de două ori pe an: la 3 august, în ziua lui de naștere, și la 19 octombrie, în ziua plecării lui la cele veșnice.
Eminent om politic din Bucovina, Iancu Flondor, la 3 (16) august 1865, a văzut lumina zilei la Storojineț. Boierul de la Storojineţ, Iancu Flondor, primise titlul de cavaler de Flondor pe linie habsburgică, dar se trăgea din boierii de Albota de la Curtea lui Ştefan cel Mare. În Imperiul Habsburgic, ţinta politică a lui Iancu Flondor a fost ca limba română să fie vorbită nu numai în şcoli, ci şi în administraţie. Exemplul său inspiră astăzi comunitatea românilor care îşi apără drepturile de a învăţa în limba maternă.
În perioada Primului război mondial Iancu Flondor și-a pierdut, în urma unui incendiu, conacul și întregul utilaj agricol. El a intervenit pe lângă comandantul rus, generalul Alexei Brusilov, în interesul populației bucovinene, lipsită de alimentele de bază și de posibilitatea de a se aproviziona și mereu amenințată cu deportări și cu rechiziții ale bunurilor. În anul 1917, Iancu Flondor a fost acuzat de către guvernul austriac de înaltă trădare și a scăpat cu viață numai datorită intervenției parlamentarilor români din Viena.
În primăvara și vara anului 1918 a fost primar la Storojineț. În toamna anului 1918 Iancu Flondor revine în fruntea mișcării de eliberare națională a românilor din Bucovina și cere guvernatorului austriac, contelui Joseph Etzdorf, să predea românilor prerogativele puterii. La 14/27 octombrie 1918 a fost convocată o adunare a românilor din Bucovina, care votează unirea provinciei cu Regatul României. Tot atunci este format un Consiliu Naţional și un organ cu caracter de guvern numit Consiliul Secretarilor de Stat, format din 14 secretari de stat. Guvernul provizoriu avea un Comitet Executiv, al cărui preşedinte a fost ales Iancu Flondor. La 15/28 noiembrie are loc Congresul General al Bucovinei, întrunit la Cernăuți, unde Iancu Flondor le spune celor prezenți că „o iobăgie națională de aproape un secol și jumătate, pe cât de dureroasă, pe atâta de rușinoasă, e pe sfârșite. Poporul român din Bucovina este pe cale de a sparge și de a lepăda lanțul care i-a ferecat sufletul”. Congresul hotărăște „unirea necondiționată și pe vecie” a Bucovinei cu România.
După Unire, Bucovina primește doi miniștri în guvernul condus de Ion I.C. Brătianu, unul la Cernăuți (Iancu Flondor) și unul la București (Ion Nistor). Iancu Flondor a fost ministru pentru Bucovina în perioada decembrie 1918-aprilie 1919, inițiind mai multe legi, pe care le-a redactat și le-a propus guvernului de la București. Este vorba despre un proiect de lege referitor la alegerea deputaților și senatorilor care să reprezinte Bucovina în Parlamentul României, un proiect de lege referitor la administrarea Fondului religionar ortodox al Bucovinei, dar și de alte proiecte. El a demisionat în urma unui conflict cu Ion Nistor.
Din această cauză, dar și din motiv de sănătate Iancu Flondor s-a retras repede din politică la conacul său din Storojineț, unde în ziua de 19 octombrie 1924 s-a stins din viață, la vârsta de 59 de ani. A fost înmormântat în cripta familiei în cimitirul din Storojineț, lângă Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. În perioada interbelică Strada Domnească din Cernăuți (astăzi strada Olga Kobyleanska) a purtat numele lui Iancu Flondor. O coincidență întâmplătoare: pe această stradă, în timpul Primului Război Mondial, în clădirea care găzduiește în prezent Muzeul Etnografic Regional, s-a aflat statul major al lui Brusilov, generalul căruia i s-a adresat Iancu Flondor cu cerința de a ușura situația populației din ținut. Tot acolo, în primul an al administrației sovietice (1940-1941) s-a aflat sediul organelor de represiune, care alcătuiau listele băștinașilor ce urmau să ia calea spre gulaguri.
Numele lui Iancu Flondor a fost tabu în perioada sovietică, la fel ca și numele miilor de români deportați în „siberiile de gheață”. În primii ani de renaștere națională și ai Statului independent ucrainean, lângă mormântul lui Iancu Flondor a fost ridicată o cruce-simbol a românilor storojinețeni care nu s-au întors din gulagurile staliniste. Deci, concomitent, Iancu Flondor, „omul întreg și neînfricoșatul Român”, este comemorat împreună cu martirii neamului românesc din Bucovina, printre aceștia fiind și Sever Zotta, cumnatul lui Iancu Flondor, cu care el a vorbit cu o zi înainte de moartea sa.
Sâmbătă, 3 august, la mormântul lui Iancu Flondor din Storojineț a avut loc ordinara acțiune de omagiere a eminentului om politic bucovinean, organizată, ca de obicei, de publicația online „Zorile Bucovinei”, în persoana lui Nicolae și Felicia Toma, ei fiind susținuți de protopopul de Storojineț, Vasile Covalciuc, și de Consulatul General al României la Cernăuți. Parastasul a fost oficiat de un sobor de preoți în frunte cu protopopul Vasile Covalciuc. La eveniment au fost prezenți reprezentanți ai CT Storojineț, echipa de diplomați de la Consulatul General al României la Cernăuți. Consulul General, Irina Loredana Stănculescu, reprezentanții instituției consulare Nicolae Dan Constantin, Laurențiu Ciocan, Florin Stan l-au caracterizat de Iancu Flondor ca pe un politician care s-a gândit la poporul său și la viitorul acestuia. Consulul General, Irina Loredana Stănculescu, a menționat și osârdia familiei de jurnaliști Toma, precum și a cuviosului părinte, paroh și protopop de Storojineț, Vasile Covalciuc, care an de an se îngrijesc de cinstirea memoriei lui Iancu Flondor. Primarul CT Ciudei, Anatolie Pițul, care participă permanent la asemenea acțiuni, a subliniat: Consulatul General al României la Cernăuți poartă grija românilor din regiunea Cernăuți, așa precum a făcut-o la timpul său Iancu Flondor. Deputatul Consiliului Regional Cernăuți, Mykola Karliiciuk, care la timpul său a fost șeful Administrațiilor Raionale Hliboca și Storojineț, a opinat că la Fântâna Albă, în locul masacrului românilor din Valea Siretului din 1 aprilie 1941, poate fi construit un complex comemorativ, iar el să includă și asemenea locuri însemnate pentru bucovineni cum ar fi și mormântul lui Iancu Flondor. Activistul public din România, Ioan Ițco, prezent mai la toate evenimentele importante din viața spirituală a românilor din nordul Bucovinei, consideră că partea română ar susține această idee.
La acțiunea de omagiere a lui Iancu Flondor au vorbit liderii societăților publice românești din regiune: Vasile Bâcu – Societatea „Mihai Eminescu”, Maria Toacă – Societatea „Doamnele Române”, Vitalie Zâgrea – Societatea „Junimea”, și Lilia Govornean – Asociația Cadrelor Didactice de Etnie Română. Lucrătorul emerit al culturii din Ucraina, Victoria Costinean, și tinerele interprete Alueta Socolovschi și Nina Motrescu au asigurat partea artistică a acțiunii.
Organizatorii, jurnalista Felicia Toma și protopopul de Storojineț Vasile Covalciuc, au dat asigurări că în acest an al lui Iancu Flondor, vor avea loc și alte acțiuni cu ocazia centenarului de la trecerea lui la cele veșnice.
Este mereu actuală lecția pe care a dat-o Iancu Flondor pentru politicienii din următoarele generații. Onestitatea și patriotismul sincer al lui Iancu Flondor pot fi de neînțeles astăzi, când politica și corupția coexistă, fiind chiar interdependente. Dar Iancu Flondor nu a urmărit interesul propriu în activitatea sa politică. Poate mai cu seamă aceste trăsături sunt vizibile în episodul, în care Flondor refuză oferta de a se refugia în România la începutul Primului Război Mondial: „Mai am și răspunderi nu numai față de mine și de familia mea. Eu stau în văzul tuturor. Ceea ce fac are repercusiuni în multe direcții. De aceea nu pot face ce mi-ar plăcea sau ar fi interesul meu imediat și personal. Trebuie să mă gândesc și la alții… și la viitor”. Scurt, dar cât se poate de elocvent.
Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
