Cu prilejul Zilei internaționale a fraților și surorilor, marcată la 10 aprilie, vă propunem o relatare despre doi tineri bucovineni, care promovează portul popular
Este acel caz când putem spune — ca ei sunt puțini. Într-adevăr, este cam greu, dacă nu imposibil, să găsești în ziua de azi tineri care au decis să-și facă un rost în viață prin a crea haine naționale. Însă, Ilie și Magdalina Motrescu, fac excepție de la regulă. Originari din Crasna, ei se pricep foarte bine în arta frumosului și duc mai departe o tradiție minunată a neamului românesc. Ața, acul și-o bucată de pânză le sunt de ajuns pentru a realiza lucrări deosebite. Asta, ne luând în calcul iscusința și pasiunea cu care creează, lucruri, de altfel, esențiale în acest domeniu de activitate. Iar povestea lor este cu atât mai fascinantă, deoarece Ilie și Magdalina sunt frate și soră.
Mai întâi fratele, iar mai apoi și sora a luat-o pe calea creației populare
Deschizător de drumuri în această direcție a fost Ilie. Tânărul, în vârstă de 23 de ani, mărturisește că din fragedă copilărie i-a plăcut să coase și deja la 11 ani a avut primele încercări.
— Încă din anii de şcoală, am îndrăgit foarte mult lecţiile de muncă. Fiind elev, am cusut diferite tablouri. Dar, prin clasa a 11-a mi-a venit o idee să-mi fac o cămaşă naţională pentru mine. Când am început-o, am luat legătură cu vecina mea, doamna Iliana Gherman Iliuţ — o neîntrecută meşteriţă din Crasna, care, cu părere de rău, nu mai este printre noi din 2021. Ea mi-a arătat cum se croieşte o cămaşă, cum se ia măsură la o cămaşă lungă şi scurtă. Când am terminat prima mea lucrare, i-am arătat-o, iar Dumneaei i-a placut foarte tare. Ea avea comenzi şi ne-a dat şi nouă să coasem câte o cămaşă. Am cusut cămăşi cu ea şi sora mea pentru ansamblele „Crenguţă de iederă” și „Flori mărgăritare” din Republica Moldova, — povestește Ilie Motrescu.
Timp de un an, Ilie a lucrat individual, iar din 2018 tinerii meșteri au început să muncească în echipă, fratele fiind un exemplu demn de urmat pentru sora mai mică.
— Am văzut cum coase Ilie şi mi-a plăcut foarte mult, astfel am început să cos cu el împreună, — menționează Magdalina Motrescu.
Procesul de creație este bine pus la punct, fiecare având rolul său și porțiunea de muncă de care răspunde. Ilie — croiește, iar Magdalina — căpăstrează. Unul coase stanul, iar cealaltă — mâinecele. Iar după ce termină de cusut cămașa, o dau pentru încheiat și croșetat la nişte femei.
— Şeful sunt eu, — spune, mai în glumă, mai în serios, Ilie. — Eu primesc comenzile, mă sfătuiesc cu clienții, ce model le place, ce culori de aţă ar vrea să folosim. Uneori le arăt eu exemple, alteori — au ei modele preferate.
„Munca asupra unei cămăşi durează şi o lună, şi două, şi mai mult…”
De fapt, ce-i interesant, Ilie și Magdalina Motrescu nu posedă nici un fel de studii de specialitate în domeniul croitoriei, dar au, în schimb, o pasiune și-o dorință mare de-a crea și de-a executa cu propriile mâini ceva cu adevărat ieșit din comun. Iar la acestea se mai adaugă și experiența din familie: atât mama, cât și bunica lor au ţesut, iar momentan acesta din urmă coase şi straie naţionale.
— Noi realizăm, în mare parte, numai cămăşi naţionale: pentru bărbaţi, femei şi copii. Fiecare cămaşă este diferită. Noi nu facem mai multe cămăşi de acelaşi fel. Munca asupra unei cămăşi durează şi o lună, şi două, şi mai mult. Totul depinde de model. Practic, mai că niciodată nu este atât cât ne-am gândi c-ar putea să dureze, — sesizează tinerii meșteri populari din Crasna.
Până în prezent, ei au în palmares 35 de cămăşi realizate: 21 bărbăteşti și 14 femeieşti. Iar cel mai mult îi inspiră posibilitatea de a face lucruri frumoase împreună.
— Nu este greu deloc să faci echipă cu fratele sau cu sora ta. Mai ai și cu cine schimba o vorbă… Noi când coasem, ne liniştim și ne gândim doar, cum să facem să fie frumos. Ne străduim în aşa fel, încât nici să nu se observe, unde a cusut fiecare, — afirmă despre munca în comun Ilie și Magdalina.
„Cea mai mare bucurie o simțim atunci când vedem lucrurile noastre purtate de oameni”
Iar dragostea și stima dintre ei se observă. Unul despre altul tinerii vorbesc foarte frumos. „Sora este o fată bună, harnică şi inteligentă”. „Fratele este un băiat bun. Se descurcă la toate. El este harnic, frumos şi inteligent”, — răspund protagoniștii relatării mele la rugămintea de a-și caracteriza colegul de muncă, care, în cazul de față, este ceva mai mult decât un coleg.
Pe ei îi unește frația, dar și această extraordinară îndeletnicire de creație a portului popular. Este ceva admirabil, dar și, totodată, o bucurie de a fi implicat în mod direct și de a păstra în viață o minunată tradiție a românilor.
— Având în spate câțiva ani de experienţă, ni se pare că facem un lucru bun şi de folos. Suntem mândri că putem realiza nişte obiecte atât de frumoase, din orice punct de vedere. Cel mai important în activitatea noastă este că suntem apreciați pentru ceea ce facem. Ne bucurăm că bucovinenii noștri doresc cămăşi naţionale, brâie, trăistuţe, catrinţe, cuşme, pălării. Dacă lumea n-ar fi interesată, s-ar pierde totul. Iar cea mai mare bucurie o simțim atunci când vedem lucrurile noastre purtate de oameni, — remarcă Motreștii.
Alături de cusut, ei mai au și alte preocupări profesionale. Ilie este chelner la un restaurant din satul, împărțindu-și timpul între aceste două activități. La rândul său, Magdalina lucrează ca vânzătoare la un magazin de lângă casă și mai este pasionată de cântat, evoluând la concerte, nunţi şi botezuri. Deci, după cum ne putem da seama, nu prea au când sta cu brațele încrucișate. Bravo lor și spor la muncă în toate tărâmurile de activitate!
Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
