Această sărbătoare s-a născut în procesul de renaștere națională. La 27 august 1989, la Chișinău a avut loc Marea Adunare Națională, la care au participat aproximativ 750.000 de oameni, circa o șesime din populația de atunci a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneștii (RSSM). În cadrul Adunării, s-a cerut declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM, precum și trecerea la grafia latină. Sub impulsul Marii Adunări Naționale de la 27 august 1989, Sovietul Suprem al RSSM a votat, la 31 august 1989, legea prin care limba română a devenit limbă oficială pe teritoriul Republicii, precum și legea care prevedea revenirea la alfabetul latin. Începând din 1990, ziua de 31 august a fost declarată sărbătoare națională în Republica Moldova. Inițial, sărbătoarea s-a numit „Limba noastră cea română”, iar în 1994, denumirea sărbătorii a fost schimbată în „Limba noastră”. În anul 1990 ștafeta de la Chișinău a fost preluată la Cernăuți de Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, care organizează în fiecare an sărbătoarea limbii materne. În România Ziua Limbii Române este marcată din 2013. Se prevede ca această sărbătoare să fie marcată în plan național și în Ucraina.
Ziua Limbii Române conține și o puternică chemare către Comunitatea Românească din regiunea Cernăuți, de a-și păstra identitatea națională, de a-și onora înaintașii, de a asigura un viitor sigur graiului matern.
Cristina PALADEAN,
șefa Catedrei de Filologie Română și Clasică a Universității Naționale „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți:
–La Catedra de Filologie Română și Clasică de acum 150 de ani se pregătesc cadre didactice – profesori de limba și literatura română pentru școlile din regiunea Cernăuți, precum și din alte regiuni ale Ucrainei, unde se predă limba română. În curând vom marca acest jubileu printr-un Simpozion științific internațional, care va avea loc în data de 8-10 octombrie. La acest simpozion sunt invitați toți acei care iubesc limba română, în primul rând, absolvenții Catedrei de Filologie Română.
Anul universitar pentru anul întâi licență și anul întâi master întotdeauna începe la 31 august. Ni s-au repartizat zece locuri fără taxă, fixate pentru specialitatea noastră – învățământ mediu „Limba română și literatura universală”, programul de studii „Limba și literatura română. Literatura universală”. La aceste zece locuri au candidat zece persoane, dar au reușit să devină studenți doar cinci dintre ele. Ceilalți cinci candidați, din păcate, nu s-au înscris la acea probă orală la limba română. Și aici avem o problemă: dacă ar fi testarea națională pe țară la limba română, nu vom avea asemenea dificultăți precum anul trecut și anul acesta. Viitorii studenți nu s-au orientat și n-au depus la timp cererea de a susține proba orală la limba română, care este o cerință obligatorie la catedra noastră.
Totodată, avem și cinci studenți la programul pentru anul întâi de master. Aceasta înseamnă că există continuitate.
Am reușit să facem un lucru extraordinar, pe care l-am planificat mai demult. Anul acesta, la 18 august, am încheiat un acord interinstituțional de parteneriat privind organizarea și funcționarea programului de studii universitare integrate pentru a obține diplome duble. Contractul a fost încheiat cu Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava și cei care se vor înscrie la programul nostru de studiu vor învăța paralel și la programul de studiu a Universității din Suceava. În final vor primi două diplome: una eliberată de Universitatea din Cernăuți și alta europeană, eliberată de Universitatea din Suceava. Studenții care sunt înmatriculați deja în anul întâi vor participa la acest program de diplomă dublă. Cei care doresc să se înscrie la acest program de diplome duble, o pot face la cea de a doua sesiune, care va avea loc la 3-4 septembrie anul curent, și pot candida la cele cinci locuri care au rămas neocupate.
Avem multe oportunități și pentru studenții care se înscriu la master, fiindcă am deschis specializarea de traducător, deci în diploma lor va fi scris că sunt traducători de limba română. Aceasta înseamnă traducători din limba română și traducători în limba română. Este o specialitate întrebată în zona noastră de frontieră.
Serhii LUCIKANIN,
doctor habilitat la Catedra de Lingvistică Generală, Filologie Clasică și Neoelenistică a Universității Naționale „Taras Șevcenko” din Kiev:
–Am declarat nu o dată că limba română a însemnat pentru mine, etnic ucrainean, acea fereastră spre cultura română și România. Ea a contribuit în mare măsură la formarea mea ca savant. Ambele teze științifice, pe care le-am susținut în 1997 și 2013, au fost direct legate de limba română. Acest spirit al filologiei române mi l-a altoit legendarul profesor Stanislav Semcinscki, marele meu dascăl. În 1990, când eram student în anul doi la Universitatea din Kiev, m-am înscris la Cercul de studiere a limbii române. Eram mai mulți studenți ucraineni, dornici de a studia această limbă necunoscută pentru noi. După câte știu, nici unul dintre ei n-a regretat de această alegere. Iată, Viktor Baranov, care a devenit un poet excelent, s-a afirmat și ca traducător din română. Cunoașterea limbii române i-a prins bine diplomatului Oleksandr Bankov, fost ambasador al Ucrainei la București. Ne-a încurajat însăși personalitatea profesorului Stanislav Semcinski, apreciat în cercurile științifice și didactice din Europa, dar mai ales în cele din Republica Moldova și România. Pe el l-a cunoscut personal fostul președinte al României, Emil Constantinescu. Pentru noi, studenții, discipoli ai lui Stanislav Semcinski, au fost destul de importante cursurile de vară de studiere a limbii române, desfășurate în România. Am fost la aceste cursuri în vara anului 1993, la Sinaia.
I-am trezit interesul față de limba română și mamei mele, scriitoarei Olga Strașenko. Am ajutat-o să traducă în ucraineană poezia „Limba noastră” de Alexe Mateevici, care este unul dintre cele mai frumoase imnuri consacrate limbii române. Eu am tradus în ucraineană piesa „Steaua fără nume” a dramaturgului român Mihail Sebastian, care cu câțiva ani în urmă a fost pusă în scenă de Teatrul Muzical-Dramatic „Olga Kobyleanska” din Cernăuți.
La Kiev le vorbesc conaționalilor mei despre cultura română, iar când mă aflu în România sau în Moldova mă refer, în primul rând, la relațiile culturale și istorice ucraineano-române. Ca ucrainean vreau să mulțumesc României pentru ajutorul și susținerea în lupta noastră pentru independența Ucrainei. Sunt convins că după război mă voi strădui ca la Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev să funcționeze din nou Cercul de studiere a limbii române. Cred că doritori se vor găsi.
Maria VASILCIUC,
profesoară de română la Liceul nr.1 din Boian:
–Mă bucur că avem o sărbătoare deosebită – Ziua Limbii Române. Despre ea neapărat le vorbim elevilor la lecții și la evenimentele extrașcolare. Cu ea este „înrudită” și Ziua Limbii Materne, pe care o marcăm la 21 februarie, în plin proces educațional. În mod tradițional, la liceul nostru se desfășoară și „Săptămâna limbii materne”, de obicei în luna ianuarie, când îl omagiem pe poetul nostru național, Mihai Eminescu.
La școala din centrul Boianului, localitate pomenită în „Doina” lui Eminescu, limba română întotdeauna s-a simțit ca la ea acasă. Aceasta o demonstrează și osârdia profesorilor, și străduința elevilor. O pleiadă întreagă de absolvenți de-ai noștri au devenit profesori de română, personalități cunoscute care au lucrat și lucrează pe ogorul literelor române. Unii absolvenți din ultimele promoții își continuă studiile în România. Anul trecut s-au înscris la instituții de învățământ superior din România 3 absolvenți, iar anul acesta – 4.
Sunt coautoare a câtorva manuale de română, particip la elaborarea materialelor didactice pentru școlile din regiune, unde învățământul se desfășoară în limba română. De asemenea, particip la realizarea Proiectului Harta culturală a personalităților de vază din regiunea Cernăuți, coordonatoarea căruia este Lilia Govornean, metodistă la Institutul postuniversitar de perfecționare a cadrelor didactice din regiunea Cernăuți, Președinta Asociației Cadrelor Didactice de Etnie Română din Ucraina. Este o antologie în două volume, la scrierea cărora își dau concursul șase profesori de română. La lucrările de cercetare îi antrenăm și pe cei mai buni elevi, trezindu-le interesul față de personalitățile care ne-au proslăvit neamul românesc din ținutul nostru.
Pavel PAULENCU,
parohul Bisericii Înălțarea Domnului din suburbia Horecea a Cernăuțiului:
–Potrivit cuvintelor Apostolului neamurilor, omul trebuie să se roage în limba sa. Acest locaș de închinare a fost ridicat pentru românii din Horecea în perioada interbelică. Placa de la intrare în biserică ne amintește că ea a fost sfințită în 1938, cu participarea Mitropolitului Bucovinei, Visarion Puiu. A fost o mare sărbătoare atunci la Horecea. Dar peste câțiva ani lacătul ruginit al bolșevicilor a fost pus și la ușa acestei case a lui Dumnezeu de pe pământ. A fost scos lacătul abia în 1988. Cu străduința preotului Gheorghe Chiselița și a enoriașilor din suburbie, care niciodată nu s-au dezis de credința cea adevărată, biserica a fost renovată. În 2012, după trecerea la cele veșnice a părintelui Gheorghe, am fost numit paroh al acestei biserici, unde răsună limba română și se menține tradiția poporului nostru. Acea placă de la ușa bisericii, despre care am amintit, ne servește drept argument în aceste vremuri tulbure că lăcașul de închinare aparține etnicilor români din suburbie. Pe pilonii principali ai bisericii au fost pictate chipurile sfinților noștri – Ioan cel Nou de la Suceava și maica noastră Sfânta Parascheva.
Chiar pe timp de război a fost reînnoită pictura murală din biserică, grație susținerii din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Consulatului General al României la Cernăuți, personal din partea doamnei Consul General, Irina Loredana Stănculescu.
Dacă nu ne vom păstra limba, vom dispărea ca națiune. În condițiile actuale, când la serviciul nostru divin sunt prezenți reprezentanți și ai altei etnii, liturghia este oficiată în paralel în limba slavonă veche, iar predica este rostită și în română, și în ucraineană. Datorită acestui fapt, se simte toleranța față de limba și credința etnicilor români. Rugându-ne în limba maternă, transmitem acest tezaur spiritual de neprețuit urmașilor noștri.
Ludmila ALAZAROAIE,
șefa Bibliotecii „Ion Chilaru” din Molnița, CT Herța:
–La Biblioteca din Molnița, în mod tradițional, organizăm un eveniment consacrat Zilei Limbii Române. Mă ajută în această privință profesoara de română Natalia Suveica și elevii de la Liceul din sat. Pentru noi cea mai mare sărbătoare a limbii materne pot fi ocaziile de completare a fondului bibliotecii cu cărți în limba română. A fost un gest nobil din partea consăteanului nostru, poetului Simion Gociu, care a donat 1700 de cărți, majoritatea în limba română, din biblioteca sa personală. Am primit donație de carte românească anul acesta, când am organizat o acțiune de omagiere a cântăreței noastre Maria Moraru. Atunci ne-au donat cărți Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, scriitoarea Maria Toacă. Au fost și alte donații de carte românească, dar ne-am dori să dispunem de cât mai multe cărți pentru copii în limba română. Înțelegem că este o problemă complicată, dar trebuie ca ea să fie soluționată, măcar parțial.
Sergiu BESPALCO,
autor al câtorva plachete de versuri, fost lucrător al culturii din Stălinești, CT Mămăliga:
–Am desfășurat o activitate culturală pe parcursul multor ani, întreținându-mă cu cântecul și versul în limba română. Acum sunt la odihna binemeritată, dar nu mă las de cântec – cânt în corul bisericesc, dar nici de poezie – atunci când îmi vine inspirația. Cel mai convingător poate argumenta ce înseamnă pentru mine, precum și pentru alți consângeni de-ai noștri, dulcele grai matern, această poezie a mea:
Dulce grai…
Grai străbun, scumpă rostire,
Rod pe sufletescul ram,
Ne ești dulcea zămislire,
Dintr-un fagure de neam.
Geto-dac îți este cheagul
Și romanic ți-e veșmântul,
Drept ai tot crescut, ca fagul,
Și-ai rodit în veac Cuvântul.
Și te-a rourat mireasma,
Cetinii pe culmi cu bouri,
Și ți-au fost catapeteasma
Munți cu creștetul în nouri.
Și ți-a fost oglindă lacul
Cerului, adânc, semeț,
Ți-a cântat întâi diacul
În albastrul de Voroneț.
Dinspre munți și dinspre brodnici,
Ca o Dunăre, săltând,
Mi te-ai revărsat în cronici
Și-ai înmugurit în gând.
Îți găseai sălaș de pace
În peceți și în hrisoave,
Când veneau alte noroade
Țărișoara să ne-o calce.
Și te-a plâns arcușul teafăr
Pe o strună de vioară,
Te-a tămăduit Luceafăr
Ce pornea ca să răsară,
Și te-au alintat ciobanii,
Baciul și cu Miorița,
Și te-au vorovit Ștefanii,
Vodă, doamna și domnița.
Și-ai tot odrăslit în spice,
Și în șipot, și în frunze,
Și în fluierul ce zice
Doine, când îl duci la buze.
Zodia ta e-n fremătare,
Ca un codru de lumină,
Între vechi și noi hotare
Ești acasă, ești stăpână,
Limba noastră cea română.
Anchetă realizată de Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
