Probabil că în părțile Hlibocii nu există vreo persoană care să nu fi vizitat măcar o data „cea de-a șaptea minune a Bucovinei” — satul Fântâna Albă. De obicei, deplasându-se la Fântâna Albă, majoritatea drumeților trec prin Volcineții Vechi. Aici, în spatele unui deal imens se văd munții, care atrag atenția tuturor. Și mai că nimeni nu observă splendida pădure, situată în partea stângă vis-a-vis de drum, care se întinde până la cotul Bosna.
Istoria acestei zone a Volcineților Vechi a fost cercetată și descrisă de tinerii etnografi ai liceului din localitate. Și-au pus întrebări, au vorbit cu cei din jur, iar răspunsurile primite le-au notat atent pentru a „cristaliza” istoria ținutului natal. Încă în anul 2006 acești copii pasionați „au pus ochiul” pe arborii care formează păduricea, căutând orișice detaliu referitor la acest loc.
S-a constatat că în anii ’70 ai secolului trecut a fost împădurită o pantă care aluneca și cu fiecare an acapara tot mai mult teren. Tinerii cercetători n-au reușit să facă rost de poze din perioada premergătoare împăduririi, însă, totuși, au aflat cum arăta acest loc vizionând niște secvențe dintr-o peliculă filmată aici în anul 1965 de către Studioul cinematografic „O. Dovjenko”.
Tinerii au vorbit cu cei care au contribuit la plantarea și îngrijirea pădurii. Interesante au fost, în acest sens, mărturiile împărtășite în toamna anului 2012 de către Livia Lișciuc, Modest Cușnir, Domca Sidoreac (Rococea), Grigori Ișcenko. Acești oameni s-au întors în vremurile trecutului, au povestit despre munca lor și a altor persoane care deja nu mai sunt printre noi. Aceste nume nu trebuie date uitării, căci anume datorită lor la marginea Volcineților Vechi astăzi avem o pădure frumoasă în loc de maluri abrupte. Cineva a luat decizii, cum ar fi șeful colhozului Grigori Ișcenko sau agronomul-șef Pavel Seliukov, alții au condus în mod direct lucrările — mai întâi pădurarul Demnesi Bujduga, apoi colegul său de breaslă Gheorghe Topalo, altcineva, în speță Ivan Pascariuc, a fost responsabil de cultivarea puieților. Încă o grămadă de oameni au trudit din greu pentru a săpa gropi, a planta copăcei, a-i îngriji, a aduce apă cu găleata prin văi și coline, a uda arborii… Desigur, totul cu propriile mâini, despre furtunuri sau pompe pe atunci nici vorbă nu era… Iar suprafața nu este deloc mică — vreo 72 de hectare. Și această muncă colosală a fost executată de niște femei neobositoare: Elena Cușnir, Livia Lișciuc, Domca Sidoreac (Rococea), Elena Marișceac, Viorica Sidoreac, Oliana Cuzic… Mai pe scurt, în această pădure fiecare arbore își are „părinții” săi.
S-au scurs 11 ani de când etnografii au descris povestea sădirii pădurii. Acei copii au devenit maturi. Dar nu uită de pădurea lor, care, de asemenea, a crescut între timp. Dmitro Perederco, membru în grupa de cercetare, care acum apără țara, a întocmit de sine stătător o nouă hartă a pădurii, care a suferit schimbări. Din păcate, cu tristețe am aflat că mulți arbori coniferi „au murit în picioare”…
Tinerii cercetași au citit multă literatură pentru a depista cauzele uscării brazilor. Au ajuns la concluzia că acest fapt s-a întâmplat din cauza încălzirii globale. În locul copacilor uscați și tăiați de acest soi cresc alte feluri de arbori. Pădurea a devenit mai variată din punct de vedere a vârstei copacilor și soiurilor. Aproape că nu se mai văd rândurile de altă dată. Dar aici va fi pădure totdeauna! Ea este rezultatul unor eforturi omenești, despre care nu ar trebui să uităm.
Și noua generație a exploratorilor din Volcineții Vechi consideră că au o misiune importantă de a scrie și povesti despre aceea cum în satul lor natal în locul unor pante care se prăbușiau a fost plantată o pădure. Recent Alexandra Perederco și Olexandr Gavciuc au fost în vizită la Livia Lișciuc și Modest Cușnir, mulțumindu-le pentru munca depusă cu ani în urmă. Discuțiile purtate au fost emoționante… Afară de aceasta, cercetătorii de la liceu au obținut informații prețioase de la pădurarul Petro Ostaficiuc, care le-a oferit recomandări profesionale cum să folosească în cel mai corect mod datele pe care le-au aflat.
La 25 noiembrie 2023 membra cercului „Tinerii ghizi-muzeografi”, care funcționează la Centrul de turism Hliboca, Alexandra Perederco a raportat despre activitatea grupului de cercetare la o conferință regională rezervată expedițiilor realizate de tineretul școlăresc. Lucrarea elevilor din Volcineții Vechi a fost prezentată la secțiunea „Geografia ținutului natal” și a cucerit locul întîi. Astfel că, a primit o diplomă din partea Departamentului de învățământ și știință al Administrației Regionale Militare Cernăuți și va reprezenta Bucovina în etapa finală a concursului, care va avea loc la Kiev. Pentru aceasta tinerii cercetătorii vor studia schimbările pe care le-a suferit pădurea din Volcineții Vechi, dar vor mai povesti și despre o plantație de aluni de selecție italiană, sădită și îngrijită de Ivan Perederco și copiii săi, care se întinde pe o suprafașă de 6 hectare. Asta, însă, este deja o altă istorie..
Adriana VIRNA
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
