Interviu cu starostele Gheorghe GOLOGAN și directoarea Gimnaziului local, Angelica TODEREAN
Culiceni este un sat nu prea mare, situat chiar în preajma codrilor Herței, înveșniciți de renumitul pictor Arthur Verona. Această vecinătate îl face să ducă o viață deosebită. Localnicii au simțit o atenție mai mică din partea fostelor autorități raionale, acordată satului lor, dar acum, se pare, că situația se schimbă.
– Se schimbă spre bine, afirmă starostele satului Gheorghe Gologan. Nu chiar atât de repede cum ne-am dori, căci suntem numai de trei ani în componența Comunității Teritoriale Herța, în țară e război și finanțele au o altă socoteală. Iată, s-a hotărât numai ce că avem dreptul să prestăm anumite servicii administrative aici, în sat, ca oamenii să nu facă un drum în plus la Herța. Este vorba de întocmirea actelor de naștere, de căsătorie, etc.
– La Culiceni au loc des nunți și cumătrii?
– E aceeași situație ca în localitățile mai mari. Mulți tineri sunt plecați peste hotare.
– Aflându-se într-o parte de centrul Comunității, de orașul Herța, Culiceniul are nevoie de un drum bun și de transport public regulat.
– Autobuzul circulă de trei ori pe zi, iar drumul, acoperit cu prundiș, necesită reparații. Facem câte ceva și cu forțele proprii. Am adus prundiș și am reparat unele segmente ale lui.
– Este lungă și așteptarea oamenilor din Culiceni de a avea o școală nouă în sat.
– Construcția școlii a început cu greu și lucrările au fost oprite după ce au fost ridicați pereții, pus acoperișul și efectuată tencuiala pe din afară. Din 2012 stă clădirea noii școli neterminată.
– Anul trecut, când ni s-a pus condiția să avem la școală adăpost antiaerian, noi l-am amenajat în această nouă clădire. Dar regretăm foarte mult că n-a fost dus lucrul până la capăt, fiindcă elevii noștri merită să învețe într-o școală nouă – spațioasă și luminoasă, intervine în discuția noastră directoarea Gimnaziului din Culiceni, Angelica Toderean.
– Dar așa cum este ea, școala din Culiceni este vestită în întreaga țară.
– Prin cercul „Silvicultura școlară”, continuă doamna Angelica Toderean. Cu mai mulți ani în urmă, când se cerea ca fiecare școală să aibă anumite activități, am discutat cu șefa Secției raionale de învățământ de atunci, Maria Vizitiu, ce ar fi potrivit pentru Culiceni. Deoarece nu avem nici sală de festivități, nici sală sportivă pentru activitatea cercurilor artistice și sportive, am decis să desfășurăm un program ecologic. Am aflat că la instituția de învățământ din localitatea Poleana, raionul Hotin, funcționa cercul de silvicultură școlară. Am plecat încolo și colegii noștri ne-au explicat în ce constă îndeletnicirea elevilor cu silvicultura. Ideile lor ne-au plăcut și am hotărât să introducem așa ceva și la școala din Culiceni. S-a întâmplat aceasta în 2001. La început, cu ajutorul părinților, am cusut 20 de uniforme speciale pentru elevi. Acum de silvicultura școlară sunt preocupați 50 de copii. Ei le ajută lucrătorilor silvici, plantează copaci, au grijă de anumite itinerare din pădure. Copiii au îndrăgit foarte mult pădurea. Le-am povestit zilele acestea că în pădurea de la Târnauca este un crâng cu stejari seculari și ei așteaptă cu nerăbdare să întreprindem acolo o excursie.
– După câte știm, micii silvicultori de la Gimnaziul din Culiceni efectuează și anumite cercetări.
– Și fac aceasta de mai mult timp, participând permanent la concursuri regionale și naționale. Ocupăm mereu locuri premiante și mă bucură faptul că elevii dintr-o mică școală românească se prezintă excelent la nivel regional și pe țară. Am fost cu ei în diferite regiuni și de fiecare dată s-au întors acasă cu premii. Săptămâna trecută elevii noștri au participat la concursul regional pe teme ecologice, clasându-se pe locul întâi la secțiunea „Lucrări științifice”, pe locul întâi – la expoziție și pe locul doi – la prezentarea expoziției. Trăim cu speranța la pace și atunci vom avea posibilitatea să participăm cu bucurie la întrunirile tinerilor silvicultori în alte regiuni ale țării.
– Dumneavoastră, doamnă Angelica Toderean, conduceți acest cerc al tinerilor silvicultori de la școala din Culiceni mai bine de douăzeci de ani.
– Pentru mine este un lucru la fel de important ca și celelalte activități ale mele de la școală. Îl fac din tot sufletul și cu mare plăcere. Doar sunt dintr-un neam de silvicultori. Soțul Vasile Toderean este șef al Ocolului silvic din Târnauca. Pădurari au fost tata și frații lui.
– Reiese că Ziua lucrătorului silvic, care a fost marcată nu demult, și Ziua învățătorului, pe care o vom sărbători duminica ce vine, sunt și sărbătorile familiei Dumneavoastră.
– Exact. Este și o sărbătoare pentru domnul staroste, Gheorghe Gologan, pedagog de profesie, care, alături de grijile satului, mai are și câteva ore la școală. Avem un tânăr profesor de istorie și informatică, Gheorghe Apetri, care, fiind elev, a participat la activitatea cercului „Silvicultura școlară”. Nu ne putem lăuda cu faptul că majoritatea cadrelor didactice sunt locale, la Gimnaziul din Culiceni activează pedagogi care fac naveta din alte sate. Dar suntem un colectiv unit și ne facem cu cinste datoria.
– Felicitări și succese cât mai mari.
Interlocutor: Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
