Cel puțin așa s-a întâmplat în cazul tinerei hlibocence, Alexandra Hneda — studentă la științe politice la Universitatea Națională „Iuri Fedkovici” din Cernăuți, care recent a vizitat capitala Uniunii Europene și a făcut cunoștință cu activitatea instituțiilor UE
Despre asemenea domnișoare ca Alexandra Hneda se spune: tânără, frumoasă și talentată. Și nu în zadar. Pentru că este unul dintre acele cazuri în care această afirmație este pe deplin justificată. La cei douăzeci de ani ai săi, Alexandra, aflată în anul III la specialitatea „Științe Politice”, încearcă să profite de toate oportunitățile oferite de viața de student. Astfel, pe lângă studii, cărora le acordă multă atenție, participă activ la numeroase proiecte conexe, implicit de natură internațională.
Recent, Alexandra s-a aflat la Bruxelles în cadrul unei delegații ucraineano-italiene, unde a văzut pe viu cum funcționează principalele instituții ale Uniunii Europene și s-a întâlnit, de asemenea, cu oficiali de rang înalt. Despre impresiile din această călătorie europeană, dar și alte aspecte ale vieții de studentă la științe politice — tânăra din Hliboca a căzut de acord să vorbească în exclusivitate pentru „Monitorul bucovinean”. Și, deși nu a fost planificat intenționat (protagonista relatării poate confirma!), interviul apare chiar în ajunul Zilei Europei, marcată pe 9 mai. Este, totuși, ceva simbolic într-aceasta…
„POLITOLOGIA MĂ PROVOACĂ, MĂ INSPIRĂ, MĂ MOTIVEAZĂ”
— Alexandra, știm că viața ta universitară este legată de Catedra de Științe Politice și Administrație Publică. De ce ai ales această specialitate? Ce te-a atras la ea? După câțiva ani de studii, nu regreți alegerea făcută? Sau simți că științele politice sunt cu adevărat pe sufletul tău?
— Anii de școală, petrecuți la Liceul din Hliboca, au fost perioada care m-a format ca personalitate și m-a ajutat să intru la specialitatea visată — Științe Politice, unde studiez deja de trei ani.
De fapt, încă din copilărie am fost sigură că îmi voi lega viața de filologia engleză, deoarece limbile străine mi s-au dat întotdeauna ușor. Totuși, odată cu începutul invaziei rusești în Ucraina, am înțeles că nu vreau ca generațiile viitoare să sufere din cauza războiului și am decis că schimbările trebuie să înceapă cu mine. Am început să mă interesez de politică, m-am cufundat complet în știri și am simțit că îmi este foarte aproape, chiar dacă aveam puține cunoștințe la acel moment.
În prezent, politologia reprezintă pentru mine nu doar o direcție de studiu, ci o sursă de inspirație, motivație și dezvoltare. Mă atrage, în special, partea analitică, care nu se regăsește în alte domenii: capacitatea de a percepe informația, de a o analiza din mai multe perspective, de a interpreta corect și de a anticipa consecințele — abilități cruciale pentru orice cetățean conștient, mai ales în aceste vremuri tulburi. De asemenea, această specialitate oferă acces la cunoștințe despre administrația locală, relații internaționale, educație mediatică și cum să nu cădem în capcana manipulării. Toate acestea sunt extrem de importante într-o epocă în care rețelele sociale și media influențează decisiv opinia publică. Sincer, la început mă îndoiam dacă am făcut alegerea corectă, dar acum, fiind în anul III, nu regret deloc decizia. Desigur, este uneori greu — trebuie să învăț și ziua, și noaptea — dar îmi place, și asta e cel mai important!
CUM AJUNGI LA BRUXELLES?
— Evident, nu fiecare student are șansa să ajungă la Bruxelles. De obicei, acolo sunt trimiși doar cei mai buni. În cazul tău, cui sau căror circumstanțe datorezi această călătorie? A fost nevoie să treci printr-o selecție riguroasă?
— În primul rând, sunt recunoscătoare familiei mele, în special mamei, care m-a motivat să învăț limba engleză — mai întâi m-a învățat ea, apoi m-a trimis la meditații. Fără aceste cunoștințe, călătoria și multe alte oportunități nu ar fi fost posibile, deoarece comunicarea este cheia în astfel de contexte. Sunt de asemenea foarte recunoscătoare profesorilor mei, care mă susțin constant, mă motivează și, cel mai important, cred în mine. Și, grație încrederii lor, încep și eu să cred în mine!
Nu pot sta locului — aplic la tot felul de programe, chiar dacă nu sunt acceptată la toate, și asta e ok. La fel a fost și cu acest program: în vara lui 2024, după ce m-am întors dintr-un schimb Erasmus+ în Țările de Jos, am început să aplic din nou, simțind nevoia unei schimbări de peisaj. Am primit trei confirmări, dintre care una de la Sibillini Europa, care organiza o școală de vară în orașul italian Amandola. Curios e că, prietena mea a fost chemată mai întâi la interviu, dar, în cazul meu, nu aveam vreun semn concret că voi fi admisă, până când am primit un e-mail surprizător. La acel moment, așteptările erau deja mici, dar mă înșelam… Programul își propunea să familiarizeze tinerii cu UE, cu modul ei de funcționare etc., și nu credeam că va fi ceva excepțional, dar s-a dovedit că organizatorii erau reprezentanți ai Comisiei Europene, astfel că printre speakeri s-au numărat personalități de calibru: europarlamentari, comisari, experți IT, reprezentanți ai Crucii Roșii din Italia… Călătoria la Bruxelles a fost o continuare a acestui program, însă nu toți participanții la școala de vară au ajuns și în Belgia. S-a realizat o selecție suplimentară, bazată pe motivație. Ca să ies în evidență dintre 50 de participanți, am făcut un video creativ cu meme-uri și soundtrack-uri tematice — a ieșit super, și am fost selectată.
— Ai fost în Bruxelles ca parte a unei delegații? Care a fost scopul vizitei?
— Am făcut parte dintr-o delegație formată din studenți ucraineni și italieni, care au absolvit școala de vară organizată de Sibillini Europa. Scopul călătoriei a fost familiarizarea studenților cu funcționarea instituțiilor UE, lărgirea orizontului profesional și încurajarea dezvoltării carierei în mediul politic european. Vizita nu a însemnat doar emoții de neuitat din sesiunile în instituții, ci și discuții valoroase cu reprezentanți ai Parlamentului European, Comisiei Europene și Consiliului UE, care ne-au oferit sfaturi prețioase pentru viitoarea noastră carieră.
TREI ZILE ÎN „INIMA” UNIUNII EUROPENE
— La ce activități ai participat în timpul șederii în capitala Uniunii Europene? Cu cine ai avut ocazia să te întâlnești?
— Vizita la Bruxelles a început cu expoziția „În derivă: o călătorie multimedia de la Azore la Svalbard”, în Parlamentul European, dedicată încălzirii globale — o temă de actualitate în UE. Apoi, ne-am întâlnit cu Reprezentantul Permanent al Italiei pe lângă UE, ambasadorul Vincenzo Celeste, după care am mers în vizită la Consiliul UE și Consiliul European, unde am aflat mai multe despre atribuțiile lor și diferențele dintre ele (fiindcă mulți oameni le confundă).
A doua zi a fost extrem de plină: am avut întâlniri la Comisia Europeană cu Vincenzo Matano — șeful de cabinet al vicepreședintelui executiv Raffaele Fitto, și cu Stefano Grassi — director interimar al Secretariatului General al CE. Am participat la o ședință a Comisiei pentru Transport din Parlamentul European, am vizitat biroul META, un eveniment organizat de MUST & Partners despre „Cum să obții un loc de muncă în Bruxelles” și am făcut networking cu oameni din instituțiile UE.
În a treia și ultima zi, am revenit la Parlamentul European, am discutat cu angajații și apoi am vizitat Casa Istoriei Europene, unde am putut lega cunoștințele teoretice de obiecte și expoziții despre istoria și dezvoltarea UE.
— Ce te-a impresionat cel mai mult în timpul vizitei la Bruxelles?
— Cel mai mult m-a impresionat ședința Comisiei pentru Transport, pentru că am văzut în timp real cum au loc negocierile — ba chiar, uneori, și certurile — între reprezentanții diferitelor partide. Cel mai interesant subiect a fost importul de cereale ucrainene în UE, care a generat dispute. Atunci am simțit o dorință arzătoare de a interveni și a-mi exprima opinia, dar… deocamdată nu am aceste prerogative.
— Presupun că, ai avut ocazia să descoperi și orașul-gazdă. Ce impresii ți-a lăsat capitala Europei în ceea ce privește infrastructura, calitatea vieții etc?
— De fapt, a fost a doua mea vizită la Bruxelles, așa că pot spune sigur că arhitectura orașului este fascinantă, iar instituțiile UE îți dau senzația că ești o persoană importantă, aflată într-o „bulă” specială, chiar dacă nu lucrezi direct acolo.
Totuși, ce nu mi-a plăcut încă de la prima vizită a fost mizeria de pe străzi și numărul mare de persoane fără adăpost, mai ales în zona gării. De asemenea, nu este o noutate faptul că Belgia este o țară destul de scumpă pentru trai, iar capitala este, respectiv, și mai costisitoare. În ceea ce privește vremea, am avut un noroc incredibil – toate cele trei zile au fost însorite, fără ploaie, ceea ce este total necaracteristic pentru Belgia. Așadar, în ciuda tuturor avantajelor Bruxelles-ului, nu mi-aș dori să locuiesc acolo, deși nimeni nu știe ce îmi rezervă viitorul peste câțiva ani. Vom trăi și vom vedea.
NU DOAR BRUXELLESUL CONTEAZĂ
— Acest proiect de la Bruxelles a fost, fără îndoială, unul foarte prestigios. Ai mai participat anterior la evenimente de asemenea anvergură?
— Consider că acest program a fost cel mai puternic dintre toate la care am participat până acum. Școala de vară desfășurată de aceiași organizatori, pe care am menționat-o anterior, a fost și ea incredibilă. După vizita la Bruxelles, îmi este foarte greu să numesc alte programe care ar putea concura. Fiecare dintre ele a fost specială – INTERADIS, STP, SESS, diverse delegații din partea ESN Ukraine – dar aceasta din urmă a întrunit tot ceea ce îmi este drag și chiar mai mult. În plus, visul de a vizita instituțiile europene a devenit realitate atât de repede, încât nici nu mi-am putut imagina.
— Așa cum am putut observa, ești o studentă destul de activă. În ce alte proiecte ești implicată în prezent?
— În trei ani am înțeles un lucru destul de important – nu cantitatea contează, ci calitatea. La fel e și cu proiectele – am învățat să-mi stabilesc corect prioritățile și să aleg doar ceea ce este important și interesant pentru mine. În prezent, sunt președinta Societății științifice a politologilor „Analitic”, membră a Consiliului Consultativ ESN Cernăuți, Delegată de Tineret a Regiunii Dunării și, de asemenea, ajut la organizarea și desfășurarea evenimentelor organizate de către Catedra de Științe politice și Administrație Publică. Din când în când, sunt invitată să moderez vreun eveniment sau să împărtășesc cunoștințele și experiența mea și accept, dar aceste proiecte nu sunt sistematice. De asemenea, chiar acum câteva zile, mi-am încheiat stagiul de două luni la Consiliul Orășenesc din Cernăuți, în Departamentul de Dezvoltare Socio-Economică și Planificare Strategică.
„VREAU SĂ ÎMI LEG VIAȚA DE POLITICĂ ȘI RELAȚII INTERNAȚIONALE”
— Să vorbim puțin și despre viața de student, care, după cum se spune, este cea mai frumoasă perioadă din viața omului. Așa este într-adevăr? Ce cred studenții de azi?
— Sunt cu adevărat fericită că am ales specializarea „Științe politice”, pentru că nu doar mergem la cursuri unde profesorii citesc materialele. Majoritatea orelor se desfășoară sub formă de discuții, uneori chiar dezbateri de idei, avem și ore interactive în care creăm hărți mentale (mindmaps) cu informații-cheie despre lucrările gânditorilor, teorii etc. Destul de des primim sarcini interesante în grupuri, cum ar fi, de exemplu, să elaborăm o campanie electorală pentru un coleg care „candidează” la președinție. Dar ceea ce îmi place cel mai mult este faptul că profesorii ne încurajează să avem o viață studențească activă, să organizăm diverse evenimente, mobilități în străinătate… Prin urmare, în cadrul Catedrei de Științe Politice și Administrație Publică, există toate posibilitățile pentru o dezvoltare completă – trebuie doar să le „prindem” și să le folosim. Pentru mine – este, cu adevărat, o perioadă incredibilă din viață. Pentru cei care au intrat la facultate doar ca să obțină o diplomă, probabil că nu e chiar atât de grozav. Totul depinde de motivație.
— Viața noastră este de neimaginat fără vise și planuri. Dacă nu reprezintă un secret, ce aștepări ai pentru viitor, în special în plan profesional?
— În acest moment există un lucru pe care îl știu cu certitudine: vreau să îmi leg viața de politică și relații internaționale. Totuși, încă nu pot decide dacă vreau să lucrez la nivel local, național sau internațional. Datorită călătoriei la Bruxelles, am înțeles cu adevărat că aceste domenii îmi sunt foarte apropiate și mi-aș dori să lucrez într-o instituție a UE. Însă, în același timp, mi-ar plăcea să activez și în Kiev, la Ministerul Afacerilor Externe… Dar de un lucru sunt sigură 100% – voi lucra neapărat pentru binele statului meu și pentru consolidarea poziției lui pe arena internațională.
— Pe lângă studii și proiectele conexe, îți mai găsești timp și pentru alte pasiuni? Reușești să le îmbini cu învățătura?
— Sincer vorbind, am probleme cu echilibrarea între muncă, studii, proiecte și odihnă. De aceea, 95% din timp, chiar și când mă odihnesc, citesc lucrări, articole, știri sau ascult politologi. Celelalte 5% le dedic întâlnirilor cu prietenii, familia și timpului petrecut cu ei. Vorbind despre pasiuni – ador să joc tenis, de aceea aștept cu nerăbdare vara ca să mă pot bucura din plin de acest hobby. De asemenea, îmi place să dansez, să cânt, să înot, să merg cu bicicleta, dar nu prea am timp pentru toate acestea acum, deoarece sunt concentrată pe carieră. Așa că, dintre pasiunile pentru care totuși îmi fac timp, pot menționa lectura cărților, plimbările în serile calde și comunicarea cu persoanele dragi.
Interviu de Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
