„Nu averea, nici numele ilustru al strămoșilor ne fac mari, ci caracterul și mintea”. (Ovidius)
Sunt oameni, puţini la număr, care îşi consacră viaţa atingerii unui ideal, învingând toate greutățile din calea lor până ajung să realizeze ceea ce şi-au propus. Printre aceşti aleşi ai sorții se numără şi Nicolai Bilețchi, profesor, doctor în științe filologice, academician.
Nicolae Bilețchi (n.12 martie 1937, Oprișeni, Regatul România – d. 30 iulie 2021, Arad, România) a fost un critic și istoric literar. Este fiul Elenei (născută Haisuc) și al lui Vasile Bilețchi, aceștia fiind țărani.
A absolvit Facultatea de Filologie (secția germano-romanică) la Universitatea din Cernăuți (1959). Doctorand la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” al Academiei de Științe din fosta URSS, între 1964 și 1967, și-a luat doctoratul în filologie în 1987. A fost cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992).
Pe măsură ce „timpul creşte-n urma noastră”, simțim mai vie necesitatea de a arunca ancora în mijlocul amintirilor, fiindcă, aşa cum spunea Lucian Blaga, „prezentul tace sau vorbește, numai trecutul cântă”. Copilăria din noi nu dispare niciodată. De locurile natale ne leagă frageda vârstă şi toate amintirile despre primul contact cu lumea exterioară. Aici, la Oprişeni, în străvechea noastră comună românească, a văzut lumina zilei Omul fără de care nu ne putem imagina procesul literar contemporan din Moldova și de pretutindeni unde răsuna frumoasa și melodioasa limbă română.
Nicolai Bilețchi este mai întâi de toate al nostru, al oprişenenilor. Poate că nimeni înainte de noi, vlăstarii acestui străvechi leagăn de simțire românească nu se mândrește mai mult cu ceea ce a fost, este și va fi Marele Om de Știință. Există legături subtile care țin omul aproape de locul unde s-a născut, există acea chemare a pământului care prinde sufletele în strânsori nevăzute de dor.
Pentru fiecare obârșia este raportat la un anume spațiu, limitat cu fir de ape, cu coamele înălțimilor și tot ce cuprinde acest perimetru este spațiu sacru al înrădăcinaților aici. O asemenea legătură indisolubilă, a existat mereu între academicianul Nicolai Bilețchi și comuna sa natală Oprișeni, una dintre cele mai vechi vetre românești din Bucovina; prima atestare documentară datând din 17 martie 1418 într-un hrisov al domnitorului Alexandru cel Bun (1400 – 1432).
Ana Stelimah,
profesoară la ȘM Oprișeni
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
