La 19 octombrie a fost marcat jubileul de 100 de ani de la moartea eminentului om politic bucovinean, „arhitectului Unirii din 1918”, Iancu Flondor.
La inițiativa publicației online „Zorile Bucovinei”, care mai mulți ani la rând organizează asemenea acțiuni de comemorare, la mormântul lui Iancu Flondor din Maidan, o suburbie a orașului Storojineț, s-au adunat reprezentanți ai comunității românești din ținut, Consulatului General al României la Cernăuți și oaspeți din România. Parastasul a fost oficiat de Vasile Covalciuc, protopop de Storojineț, împreună cu părinții Gheorghe Covalciuc și Constantin Șubran. Mormântul lui Iancu Flondor se află chiar lângă Biserica din lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care are 250 de ani, ea fiind reînnoită cu ajutorul financiar al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. După cum a menționat părintele Vasile Covalciuc, piatra de la mormântul lui Iancu Flondor este întotdeauna înfășurată de pânza tricolorului românesc.
…Înainte ca tricolorul să fâlfâie triumfător în Piața Centrală a Cernăuțiului, politicianul Iancu Flondor, retras la moșia sa din Storojineț, căci era în toiul Primului Război Mondial, i-a dat o lecție despre tricolor unui ostaș român care a dezertat. Cernăuțiul era ocupat de armata rusă, iar Iancu Flondor refuză oferta de a se refugia în România: „Mai am și răspunderi nu numai față de mine și de familia mea. Eu stau în văzul tuturor. Ceea ce fac are repercusiuni în multe direcții. De aceea nu pot face ce mi-ar plăcea sau ar fi interesul meu imediat și personal. Trebuie să mă gândesc și la alții… și la viitor”. Scurt, dar cât se poate de convingător.
Aici se cere menționat faptul că în decursul întregii sale vieți Iancu Flondor a dat dovadă de onestitate și patriotism sincer. De asemenea, și-a sacrificat și o parte a averii sale în sprijinul cauzei românilor din Bucovina: la el apelau adesea persoane care cereau ajutor financiar pentru diverse publicații, asociații sau comunități locale românești. Tot lui îi solicitau sprijin bănesc studenți și profesori români din Bucovina, aflați în dificultate.
Un episod caracteristic pentru ilustrarea sentimentelor sale se observă şi din următorul episod: Odată, soseşte, la Storojineţ, un dezertor din România, se prezintă la Iancu Flondor, cerându-i un ajutor. „Îţi dau ajutorul cerut, dar să-ţi fie ruşine că ai părăsit drapelul tricolor, mândria tuturor românilor, care ar trebui să-ţi fie sfânt ca icoana Maicii Domnului. Să-ţi fie ruşine că ai părăsit pe Regele tău înţelept şi viteaz, pentru care trebuie a-ţi vărsa sângele, ar trebui să fie dorul vieţii tale. Îţi dau ajutorul cerut, dar mergi în ţara ta, la colonelul regimentului tău, şi roagă-l de iertare. Aici ai şi o scrisoare, către domnul colonel, în care-l rog să nu te pedepsească”, i-a spus.
Soldatul, viu emoţionat şi surprins de a auzi astfel de vorbe, într-o ţară străină, luă un bilet şi se prezentă sub drapel…
În perioada Primului Război Mondial Iancu Flondor și-a pierdut, în urma unui incendiu, conacul și întregul utilaj agricol. El a intervenit pe lângă comandantul rus, generalul Alexei Brusilov, în interesul populației bucovinene, lipsită de alimentele de bază și de posibilitatea de a se aproviziona și mereu amenințată cu deportări și cu rechiziții ale bunurilor. În anul 1917 Iancu Flondor a fost acuzat de către guvernul austriac de înaltă trădare și a scăpat cu viață numai datorită intervenției parlamentarilor români din Viena.
În primăvara și vara anului 1918 a fost primar la Storojineț. În toamna anului 1918 Iancu Flondor revine în fruntea mișcării de eliberare națională a românilor din Bucovina și cere guvernatorului austriac, conte Joseph Etzdorf, să predea românilor prerogativele puterii. La 14/27 octombrie 1918 a fost convocată o adunare a românilor din Bucovina, care votează unirea provinciei cu Regatul României. Tot atunci este format un Consiliu Naţional și un organ cu caracter de guvern numit Consiliul Secretarilor de Stat, format din 14 secretari de stat. Guvernul provizoriu avea un Comitet Executiv, al cărui preşedinte a fost ales Iancu Flondor. La 15/28 noiembrie are loc Congresul General al Bucovinei, întrunit la Cernăuți, unde Iancu Flondor le spune celor prezenți că „o iobăgie națională de aproape un secol și jumătate, pe cât de dureroasă, pe atâta de rușinoasă, e pe sfârșite. Poporul român din Bucovina este pe cale de a sparge și de a lepăda lanțul care i-a ferecat sufletul”. Congresul hotărăște „unirea necondiționată și pe vecie” a Bucovinei cu România.
După Unire, Bucovina primește doi miniștri în guvernul condus de Ion I.C. Brătianu, unul la Cernăuți (Iancu Flondor) și unul la București (Ion Nistor). Iancu Flondor a fost ministru pentru Bucovina în perioada decembrie 1918-aprilie 1919, inițiind mai multe legi, pe care le-a redactat și le-a propus guvernului de la București. Este vorba despre un proiect de lege referitor la alegerea deputaților și senatorilor care să reprezinte Bucovina în Parlamentul României, un proiect de lege referitor la administrarea Fondului religionar ortodox al Bucovinei, dar și de alte proiecte. El a demisionat în urma unui conflict cu Ion Nistor.
Despre rolul lui Iancu Flondor în istoria Bucovinei au vorbit diplomații români Dan Nicolae Constantin și Florin Stan, jurnaliștii Felicia Toma, Maria Toacă și Vasile Bâcu, ei amintind și de regretatul coleg de breaslă, Dumitru Covalciuc, care a organizat primele acțiuni de comemorare a lui Iancu Flondor la Storojineț, președintele Societății panucrainene „Golgota”, Vasile Rauț, oaspeții din România, Ioan Ițco, care a propus ca drumul din vama de la Crasna și până la Storojineț să fie numit „Calea lui Iancu Flondor”, pictorul Radu Bercea și tânărul Dan Ursachi. Deputatul Consiliului Regional Cernăuți, Mykola Karliiciuk, fost șef al Administrației Raionale Storojineț și primar de Storojineț, a menționat că pe terenul care a aparținut cândva moșiei lui Iancu Flondor au fost ridicate mai multe biserici, unde se roagă și ucraineni, și români ortodocși. Iancu Flondor a fost și un bun gospodar, a accentuat Mykola Karliiciuk, și a contribuit foarte mult la prosperarea orașului Storojineț. Aflându-se în apropierea Uniunii Europene, Storojinețul trebuie să fie un oraș prosper, să se dezvolte și grație proiectelor transfrontaliere.
Momentul artistic a fost asigurat de Victoria Costinean, lucrător emerit al culturii din Ucraina, și de tânăra interpretă Alueta Socolovschi.
Prin viața și activitatea sa Iancu Flondor a demonstrat că un politician trebuie să fie onest și adevărat Patriot, calități care nu și-au pierdut valoarea nici în zilele de astăzi.
…Retras din viața politică, Iancu Flondor și-a petrecut ultimii ani ai vieții la conacul său din Storojineț, fiind bolnav. În ziua dinaintea morții, pe 18 octombrie 1924, Iancu Flondor s-a simțit bine, iar seara i-a spus cumnatului său, Octavian Zotta, care a venit să-l viziteze: „Am să dorm bine în noaptea aceasta”. A doua zi, pe la ora 11.30, servitorul observând că nu este chemat de stăpânul său, a intrat în cameră și l-a găsit mort în pat, „în o expresie liniștită”. A fost înmormântat în cripta familiei Flondor de la Storojineț.
Lângă crucea albă de marmoră de la mormântul lui, adusă tocmai din Oradea, după cum a precizat Aurica Bojescu, secretara Asociației „Comunitatea Românilor din Ucraina”, sunt depuse mereu flori vii. Acum e rândul crizantemelor albe – mândre flori ale toamnei.
P. BOCANCEA
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
