„Pentru mine, fotografia nu reprezintă doar profesie, e ceva mai mult, e modul în care mă pot exprima”, dezvăluie fotografa Mariana Comaniuc într-un material al „Monitorului bucovinean”
Cum poți „atinge” sufletul omului? Este foarte dificil, dar și destul de simplu în același timp. De exemplu, cu ajutorul unei poze, care poate trezi un șir de sentimente plăcute. Prima fotografie a fost realizată în anul 1826 de către un francez și uite-așa de aproape două sute de ani pozele sunt nelipsite din viața fiecăruia dintre noi. Există chiar și o Zi mondială a fotografiei, marcată la 19 august. Iar aceasta din urmă reprezintă un foarte bun prilej de a realiza o mică excursie în lumea pozelor și de afla mai multe despre arta fotografierii. O vom facem alături de talentata fotografă Mariana Comaniuc, protagonista relatării ce urmează.
A vedea „frumosul” în tot
Fiecare fotografie are povestea sa, iar în spatele ei se „ascunde” un profesionist desăvârșit care știe cum să le „lege” pe toate și să aducă bucurie oamenilor. Mariana Comaniuc face aceste lucruri cu mare pricepere deja de ceva timp.
— Sunt fotografă, dar în primul rând sunt mămică a două fetițe și soție. M-am născut în Carapciu, dar de circa zece ani locuiesc în Hliboca. Am absolvit Liceul „Mihai Eminescu” din Carapciu, iar studiile superioare le-am obținut la Colegiul pedagogic din Cernauți ca învățătoare de clasele primare, povestește Mariana într-o scurtă prezentare a sa la începutul discuției noastre.
Cât despre pasiunea pentru fotografie, ea spune că aceasta a venit ceva mai târziu, de ea fiind legată și o istorie destul de interesantă.
— A vedea „frumosul” în tot, este în firea mea chiar de mică. Copilăria mi-am petrecut-o pe scenă, cântând și dansând. De asemenea, iubeam foarte mult să desenez și să pictez. Pasiunea de a fotografia a apărut puțin mai târziu, când m-am întâlnit cu soțul meu. De multe ori glumim că fotografia ne-a făcut nouă cunoștință. Este o istorie destul de interesantă, de fapt, prima noastră întâlnire. Viitorul meu soț lucra la un atelier foto din Hliboca, iar de aici a și pornit, mai bine spus s-a descoperit întâi ca pasiune, iar apoi ca profesie, dragostea de a fotografia, își amintește Mariana Comaniuc despre începuturile sale în domeniul fotografierii.
După ceva timp Mariana împreună cu soțul său Nicolai și-au achiziționat primul lor aparat foto profesional, iar fotografiatul a devenit o chestiune în familie. Activează în domeniu de aproape cinci ani, poziționându-se ca fotograf și videograf la nunți și alte evenimente de familie.
— Avem mare placere când ne simțim o mică parte dintr-o familie. Cât este de frumos când ești martor la o cerere în căsătorie, când simți emoțiile și dragostea, care ulterior se transformă în ceva mai mare. După aceea la nuntă — evenimentul cel mai important din viața fiecărui cuplu, apoi la Taina Sfântului Botez, la prima aniversare. Familia crește și noi alături de dânșii, menționează Mariana.
O poză bună — cât o mie de cuvinte
Ca și orișicare domeniu de activitate, fotografierea are dedesubturile și tainele sale. Mai întâi de toate fotografia înseamnă emoție, iar fotografiatul, fără doar și poate, este o artă, care necesită „un ochi bun”, mai ales la cele mai mici detalii, de asta depinzând, în mare măsură, măiestria fotografului.
— Fotografierea înseamnă nu doar de a apasă pe buton și atât. O fotografie reprezintă un moment luat din viață. Uitându-te la fotografie, simți, poate subconștient, că a fost un moment „înainte” și va fi unul „după”. Fotografia poate iniția mult mai mult în imaginația unei persoane: sentimente, experiențe, mirosuri… Și în acest sens ea este mai puternică decât alte forme de artă, consideră Mariana Comaniuc.
Și, după spusele ei, nu e îndeajuns să ai doar un fotoaparat profesional. Lucrul cu lumina, cu culorile, compoziția cadrului — sunt și ele niște elemente esențiale pentru a realiza, în final, ceva frumos.
– În primul rând, pentru a obține un rezultat bun, între fotograf și persoana pe care o fotografiezi, trebuie să apară o relație de prietenie, sau cel puțin o simpatie. Important este ca persoana pe care o fotografiezi să se simtă liber, atunci emoțiile sunt sincere. Observ că cursurile de psihologie și pedagogie, pe care le-am frecventa la colegiu, aduc rezultate pozitive, dezvăluie Mariana din propria experiență.
Dar și dotarea tehnică are un rol deloc de neglijat în activitatea unui fotograf.
— Începând de la aparatul cu care fotografiezi, obiectivele fixe și zoom, și terminând cu calculatorul la care lucrezi — toate sunt importante. Noi chiar acum nu demult am reușit să schimbăm tehnica și râdeam cu soțul meu că în schimb am fi putut cumpăra o mașină de lux. Dar, pentru mine, fotografia reprezintă nu doar profesie, e ceva mai mult, e modul în care mă pot exprima, mărturisește M. Comaniuc.
Despre prima experiență în calitate de fotograf, cazuri de „neuitat” și vise profesionale
Însuși procesul de fotografiat este unul durabil, incluzând mai multe etape. De la prima accesare pe buton și până la obținerea unei poze de calitate e nevoie de ceva timp și de ceva efort.
— Trebuie selectate pozele reușite, apoi de lucrat cu culorile, de prelucrat și retușat, dacă e nevoie. Uneori — nopți nedormite, povestește Mariana.
În afară de aceasta, ploaie, soare, ninsoare… — fotograful trebuie să-ți facă treaba oricum.
— Am avut și noi în practica noastră câteva cazuri de „neuitat”. Îmi amintesc de o nuntă din luna lui februarie. Roata la mașină s-a dezumflat, afară erau -20 de grade cu vânt, dar se simțeau toate -30. De-abia deschideam degetele de pe aparatul de fotografiat. Ningea de parcă eram în poveste. Au fost condiții extreme, dar cadre deosebite. Mult timp am pomenit acea zi, dezvăluie Mariana Comaniuc.
De-a lungul timpului ea a avut o mulțime de sesiuni foto, pe care le-ai realizat și de care își amintește cu drag. Însă un loc aparte îl ocupă prima experiență în calitate de fotograf.
— Prima sesiune realizată de către mine a fost la un studiou în preajma Sărbătorii de Anul Nou. O familie frumoasă. M-au cuprins valuri de diferite emoții. Parcă teoretic ești pregătit, știi ce să faci, știi cum să vorbești, dar într-o secundă parcă ai uitat totul… Bineînțeles, această stare n-a durat mult și totul a trecut cu bine. O spun sincer, întotdeauna am emoții și retrăiesc înainte de un eveniment, de o sesiune. De fiecare dată înțeleg că-i o răspundere mare, mărturisește Mariana.
Anul acesta, după spusele fotografei, s-au împlinit o parte din visele ei, și anume acela de a fotografia peste hotare — a avut evenimente la Berlin și Milano. Iar în viitorul apropiat Mariana își dorește ca Parisul și Turnul Eiffel să ajungă în obiectivul său. Deci, să-i urăm succes în tot ceea ce dorește să realizeze și „Doamne ajută!” la cât mai multe poze frumoase.
Gheorghe SEMENIUC