Pentru orice părinte ziua de naștere a copilului său este o mare sărbătoare. Este foarte dureros pentru părinți atunci, când copilul lor nu este în viață și nu-l mai pot vedea fericit, înaripat de speranțe și de planuri frumoase. Toate acestea pornesc de la un singur cuvânt – „viață”. Amintirile, oricât de luminoase ar fi ele, nu o pot înlocui. Rămân, însă, ca o alinare pentru părinți…
Zilele trecute ar fi împlinit 48 de ani Ruslan Moldovan, voluntarul care s-a întors din Italia chiar la începutul invaziei la scară largă și s-a înscris voluntar în rândurile Forțelor Armate ale Ucrainei. La 8 august 2022 el a căzut cu moarte de erou în una din luptele împotriva ocupanților ruși. A fost înmormântat în cimitirul orașului Noua Suliță. În această localitate și-a ridicat o casă, unde așa și n-a reușit să trăiască. La Noua Suliță, de la Berestea, s-au mutat cu traiul și părinții săi – Ștefan și Claudia Moldovan, care zilnic se duc la mormântul fiului lor. Acolo sunt mereu flori vii…
– De ziua lui Ruslan am fost la școala din Berestea, unde el a învățat, și am adus ceva pentru elevii de acolo, care îi păstrează memoria, povestește doamna Claudia. La placa comemorativă de la intrare sunt mereu flori. În școală, în loc de cinste se află portretul lui. Noi, părinții îndurerați, care purtăm în inimă această pierdere irecuperabilă, le suntem recunoscători pedagogilor și elevilor pentru că își amintesc mereu de fiul nostru. Îl consideră erou că și-a dat viața pentru un viitor mai bun și pașnic.
– Dar de ce fiul dumneavoastră avea și al doilea nume – Dumitru Ignatesco?
– Originari suntem din Dinăuți, acolo s-a născut și Ruslan. Am dorit să ne ridicăm casă nouă, dar loc pentru construcție nu era. Am cumpărat o casă în satul vecin Berestea, unde am trăit mulți ani. Copii noștri am umblat acolo la școală. Ruslan a absolvit și școala tehnică din Stăuceni, și-a făcut serviciul militar, a lucrat câțiva ani în organele de drept și apoi s-a dus în Italia, la fel ca și mulți alți tineri din satele noastre. Fiind în căutare de lucru, înnoptau pe la mănăstiri. Pentru a se angaja la lucru și nu a avea probleme cu organele de drept, și-a schimbat numele și prenumele în Dumitru Ignatesco. Este numele de familie a soacrei mele. Aceste două nume sunt scrise pe crucea de la mormânt…
– Trebuie să fii foarte curajos, să crezi fierbinte într-un ideal ca să te întorci din străinătate și să pleci voluntar pe front. Fiul Dumneavoastră, Ruslan Moldovan, a avut asemenea calități.
– Le-a avut. El a fost un om și un meșter minunat. Vreau să spun că toți voluntarii, care au plecat în primele zile pe front, au fost deosebiți. Ei s-au ridicat în apărarea dreptății. Venim deseori la școala din Berestea. La 1 septembrie, în fiecare an, suntem aici. Anul trecut am dăruit școlii inventar sportiv.
– De fiecare dată, la acțiuni festive sau la măsuri educative ne amintim și cinstim memoria absolventului nostru și apărătorului Ucrainei, Ruslan Moldovan, remarcă doamna Ludmila Scripnic, directoarea Gimnaziului din Berestea. El este numit pe bună dreptate „eroul nostru”. Îi primim cu mare respect în școală pe părinții lui – Ștefan și Claudia Moldovan. În această școală, unde și-a petrecut copilăria fericită fiul lor, ei simt o alinare a sufletului mereu întristat.
– Într-adevăr, pentru noi, părinții, pierderea fiului este o cruce foarte grea pe care trebuie s-o purtăm până la sfârșitul vieții. Nu le dorim aceasta nici celor care ne-au ucis copilul, afirmă mama eroului nostru, Claudia Moldovan.
P. BOCANCEA
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
