Tânăra hliboceancă Alisa Lupuleac se pregătește să devină ofițer de poliție și promite să-și exercite serviciul cu onestitate
În vremea copilăriei mele, care a coincis cu începutul anilor 2000, pe ecranele TV rula cu succes pelicula americană „Academia de poliție”. Spectatorii urmăreau cu sufletul la gură aventurile viitorilor „copi”, iar unii, sunt convins, se gândeau la o proprie carieră în sfera ordinii publice sub influența acestui serial palpitant. Desigur, timpurile sunt deja altele, între Ucraina și SUA există o diferență, iar viața, fără îndoială, nu este un film — aici totul este mult mai serios și mai puțin vesel. Totuși, cred că, curiozitatea de a afla cum se clădește astăzi o carieră de polițist rămâne vie. Iar noi am găsit persoana care ne poate povesti despre acest lucru direct de la sursă.
Așadar, faceți cunoștință — pământeanca noastră, tânăra polițistă Alisa Lupuleac. Mai exact fie spus — viitoare angajată a forțelor de ordine, deoarece în prezent hliboceanca încă se pregătește să devină ofițer de poliție cu drepturi depline, fiind studentă în anul trei la Universitatea Națională de Afaceri Interne din Harkov. Și o face cu multă pricepere, căci altfel, probabil, nu ar fi fost remarcată recent ca fiind una dintre cele mai bune studente din regiunea Vinița, locul unde instituția de învățământ a Alisei a fost nevoită să se relocheze după invazia pe scară largă. Pe lângă aceasta, ea este coordonatoarea unui colectiv vocal, o participantă activă a autoguvernării studențești și acțiunilor de voluntariat.
Aflând (sincer vorbind, întâmplător) despre reușitele frumoase ale bucovinencei noastre, am decis „să-i oferim cuvântul”, deoarece avem convingerea că această fată talentată are, într-adevăr, ce spune, iar experiența ei poate fi utilă și altor tineri. Noi am lansat invitația, iar domnișoara cursant a acceptat cu amabilitate să ne împărtășească povestea ei polițienească, care prinde actualmente contur. Ce a ieșit, în cele din urmă, din această încercare — citiți în interviul exclusiv al „Monitorului bucovinean”.
În fiecare zi alerga cu tata, pregătindu-se pentru admitere
— Alisa, mai întâi de toate, prezintă-te în câteva cuvinte, pentru ca cititorii noștri să știe cine „stă” în fața lor?
— Sunt Alisa Lupuleac. M-am născut în Hliboca, am învățat la gimnaziul local toate cele 11 clase, iar acum îmi fac studiile superioare la Universitatea Națională de Afaceri Interne din Harkov: Institutul educațional-științific (facultatea) — Cyber-poliție, specializarea — Contabilitate și fiscalitate. În prezent mă aflu în anul trei.
— Totuși, de ce ai îndrăznit să-ți legi viața de poliție? A contribuit ceva anume la acest fapt? Îți amintești când te-ai gândit pentru prima dată la o carieră de polițist? Cum au primit apropiații tăi această alegere? A fost o surpriză pentru ei?
— Încă din clasa a opta știam că voi fi în structura Ministerului Afacerilor Interne, dar mă vedeam mai mult în Serviciul de Stat pentru Situații de Urgență, deoarece tatăl meu mi-a oferit întotdeauna un exemplu bun, lucrând la Hliboca la unitatea de pompieri. Totuși, deja în clasa a unsprezecea m-am gândit la încă o variantă „pentru orice eventualitate” și am depus documentele la Universitatea Națională de Afaceri Interne din Harkov. De atunci, sunt incredibil de bucuroasă că totul s-a aranjat așa și că, în final, am intrat la această instituție de învățământ. Părinților mei le este puțin greu, deoarece vin acasă foarte rar, dar ei sunt mândri de mine.
— A fost dificil să intri la universitate? Ce probe a trebuit să treci? Apropo, cât durează studiile în cazul tău?
— Ca la toate universitățile ce țin de MAI din Ucraina, înainte de a fi admiși, candidații adună despre sine toate informațiile necesare pentru verificare la direcția locală de poliție din regiune. După aceasta, trebuie trecută comisia medico-militară pentru a afla dacă candidatul corespunde rigorilor universitare din punct de vedere fizic și moral. Ulterior, se merge la locația universității, unde are loc susținerea probele fizice, și anume: alergare 1 kilometru, 100 metri viteză și un exercițiu de forță complex. După cum am menționat anterior, părinții m-au sprijinit. În fiecare zi alergam împreună cu tata, pregătindu-mă pentru admitere.
În ceea ce privește durata studiilor, la specializarea mea acestea durează patru ani.
Deșteptarea — la 06:00, stingerea — la 22:00 și un regim strict de zi
— Care sunt impresiile tale actuale despre studii? Nu regreți că ai ales cândva o instituție de învățământ cu profil polițienesc?
— Sunt extrem de fericită că studiez aici! Da, au existat anumite dificultăți, unele dispute, dar cu fiecare an mă conving că am ales universitatea corectă și specializarea potrivită.
— Cu studiile în universitățile „civile” suntem, mai mult sau mai puțin, familiarizați. Dar, probabil, într-o instituție care aparține structurii afacerilor interne, acest lucru se întâmplă puțin altfel. Din ceea ce poți povesti: cum este organizat procesul educațional în universitatea voastră? Care este diferența dintre o instituție de învățământ superior „civilă” și una specializată de poliție?
— Bineînțeles, diferența dintre instituțiile „civile” și cele ale MAI este destul de mare. La noi domină disciplina și ordinea, trăim strict după un program zilnic și nu avem voie să rămânem în urmă. Efort fizic constant, activități de voluntariat, patrulări, gărzi la locații — cursanții sunt în permanență în „mișcare”.
— Cum decurge, de obicei, ziua unui student-polițist?
— În primul an a fost greu, pentru că nu eram încă obișnuită și nu eram pregătită pentru așa ceva. Ne trezeam la 6:00, iar la 6:05 eram deja pe stadion pentru înviorarea de dimineață. Apoi ni se dădea timp pentru noi — să ne îmbrăcăm, să ne spălăm, să facem curat în cameră… La ora 7:00 — micul dejun, iar după aceea — alinierea de dimineață pe platou cu ofițerii superiori. De la 9:30 până la 16:50 durează cursurile cu pauză de prânz. La 17:20 — cina și dușul de seară, apoi la 21:20 — verificarea de seară a prezenței efectivului și la 22:00 — stingerea.
La locația din orașul Vinița nu există cazarmă, dar a fost un cămin unde numărul persoanelor care locuiesc într-o cameră variază de la 8 la 16. În camera mea locuiau 8 fete: nu, nu a fost groaznic și nici greu, ne era vesel împreună, ne ajutam una pe alta. Ulterior a apărut posibilitatea de a ne caza separat și de a nu locui pe teritoriul universității.
— În calitate de cursanți, sunteți deja implicați în anumite activități polițienești?
— În prezent, cursanții pot fi implicați în paza ordinii publice, fiind vorba de patrulări cu ofițeri superiori. De cele mai multe ori, suntem implicați doar de sărbători pentru patrularea în apropierea bisericilor și lăcașelor de rugăciune.
„Când cursantul îmbracă uniforma, el devine responsabil nu doar pentru sine, ci și pentru cei din jur”
— Încă de la începutul studiilor, cursanții îmbracă uniforma de poliție, ceea ce, după părerea mea, este un pas foarte responsabil, dar în același timp, într-o anumită măsură, și un factor foarte motivant. Ce înseamnă pentru tine personal să porți haina de polițist?
— Uniforma de poliție înseamnă responsabilitate, seriozitatea acțiunilor. Când cursantul îmbracă uniforma, el devine responsabil nu doar pentru sine, ci și pentru cei din jur. Nu o dată cursanții au ajutat la evitarea unei infracțiuni sau la aplanarea unui conflict. Noi învățăm aici pentru că înțelegem: cursanții sunt viitorul Ucrainei.
— Ca viitor angajat al organelor de drept, în opinia ta, cum ar trebui să fie un polițist modern? Care este sarcina sa primordială?
— Polițistul modern este un polițist drept, care nu are intenția de a-și exercita serviciul în mod necinstit. Polițistul trebuie să țină minte întotdeauna cine este el pentru țară, indiferent dacă în acel moment se află la serviciu sau acasă. Poliția nu reprezintă doar o meserie, este un stil de viață aparte.
— În prezent, doamnele și domnișoarele îndeplinesc umăr la umăr cu bărbații obligațiile profesionale în sistemul de drept, prin urmare, nimeni nu se mai miră văzând femei sau fete în uniformă de poliție. Dar, din propria experiență, spune-ne, totuși, cum se „simt” fetele în ipostaza de polițist? Există loc pentru ele aici? Le este câteodată greu?
— Desigur, se întâmplă să fie și greu, căci, comparând fetele și băieții, aceștia din urmă vor fi mai rezistenți din punct de vedere fizic. Dar acest lucru nu împiedică fetele să studieze aici, toți sunt demni să obțină educație, cu atât mai mult într-o instituție a MAI. Există diferite specializări unde fetele se pot descurca chiar mai bine decât băieții, așa că acesta a devenit de mult timp un stereotip.
— Ai decis deja definitiv că după finalizarea studiilor vei urma calea de om al legii? Ce gânduri te urmăresc în acest sens? Unde te vezi în viitor? Care este cel mai mare vis profesional al tău?
— Toți cursanții, după absolvirea universității, sunt trimiși la locul de serviciu pentru o perioadă de trei ani, deoarece Ministerul Afacerilor Interne asigură absolvenților un loc de muncă. Desigur, chiar și după acești trei ani, voi continua să lucrez în poliție, deoarece am parcurs un drum lung pentru asta. Mă văd în această meserie și în viitor — nu mai jos de funcția de adjunct al șefului (zâmbește — n. red.).
În rândurile celor mai de succes studenți din regiunea Vinița
— În afară de studii, ce mai intră în cercul intereselor tale?
— În universitate, pe lângă studii, există o mulțime de cercuri și colective creative. Încă din primul an particip la activități artistice, mai exact — în colectivul vocal. În ultimul an, sunt coordonatoarea acestei subdiviziuni. Pentru mine, repetițiile înseamnă odihnă, sunt discuții informale cu participanții, relaxare, dar toți membrii colectivului tratează întotdeauna spectacolele cu responsabilitate.
În instituția noastră de învățământ funcționează, de asemenea, un colectiv coregrafic și o unitate de toboșari. Acestea sunt dintre-acelea creative. În plus, avem cercuri orientate spre dezvoltarea pregătirii tactico-speciale, cum este de exemplu PTS „Scut”. Există și diferite secții sportive: de volei, baschet, fotbal, sambo, box thailandez.
Totodată, eu sunt șefa departamentului de activitate social-umanitară și educație național-patriotică în cadrul autoguvernării cursanților și studenților. Din această poziție, mă ocup activ de evenimente de voluntariat, organizez activități pentru îmbunătățirea comunicării între cursanții și studenții universității noastre, de asemenea, ne implicăm adesea în acțiuni de susținere a Forțelor Armate ale Ucrainei.
— După declanșarea războiului pe scară largă, universitatea voastră, din câte știu, are sediul la Vinița. Povestește-ne puțin despre viața în acest oraș: prin ce atrage el?
— Vinița este un oraș incredibil: frumos, cu istoria sa, confortabil pentru viață și studii. Compar constant Vinița cu Cernăuțiul, punând în balanță „+” și „-”. Este un oraș bun, este legat de viața mea de cursant, așa că va fi mereu asociat anume cu universitatea.
— Recent ai fost remarcată ca fiind una dintre cele mai de succes studente din regiunea Vinița, fapt pentru care te felicităm sincer! Despre ce este vorba mai concret?
— În fiecare an, Consiliul Regional Vinița îi premiază pe cei mai buni studenți și cursanți pentru participarea activă la viața universității lor sau pentru studiile de succes. Eu m-am învrednicit de această diplomă de onoare pentru contribuția semnificativă la dezvoltarea politicii de tineret, participarea eficace la autoguvernarea studențească, mișcarea de voluntariat și activitatea civică.
— În încheiere, îți transmitem salutări din Bucovina! Ne bucurăm de realizările tale, îți dorim să finalizezi cu succes studiile și să atingi în viitor tot ceea ce îți dorești!
— Și eu vă mulțumesc pentru dialogul interesant și pentru urări!
Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
