Viața tânără a satului decurge în școală. Acolo se formează viitorul lui, precum și al societății, în general. Chiar și într-o localitate mică școala are o mare însemnătate. Acest adevăr devine evident și pe înțelesul tuturor, când în rezultatul unor procese sociale satul este părăsit de familii tinere și, prin urmare, scade numărul elevilor din școală, fapt care determină, în cele din urmă, viitorul instituției de învățământ. Or, conform noii legi a educației, numărul de elevi este „piatra din capul unghiului” a reformei învățământului în țară.
Se știa încă anul trecut că școlile din regiune, cu un număr mic de elevi – până la 50, vor fi închise sau vor rămâne școli primare, iar restul elevilor din clasele mijlocii vor frecventa școli din vecinătate, folosindu-se de autobuze școlare. Printre cele câteva școli, cărora li s-a „prezis” o astfel de soartă se numără și actualul gimnaziu din Berestea, sat cu o populație oficial de circa 800 de persoane, din Comunitatea Teritorială Noua Suliță.
Este satul meu de baștină, școala în care am învățat și m-a scos în lume la începutul anilor 70 și nu pot fi indiferent față de ceea ce se întâmplă. La fel primesc această realitate cu un fior în inimă și consătenii mei, mai ales pedagogii de astăzi, care și-au legat soarta de școala natală. Recent, privind fotografiile de la festivitățile de absolvire, postate în rețelele de socializare, mi-am pus involuntar întrebarea: „Oare să fie aceasta ultima promoție a Gimnaziului din Berestea?”.
Mi-a dat un răspuns mult-puțin optimist starostele satului, Radu Cociurca, care are și lecții la școală:
–Dacă n-ar fi fost aceste migrații ale populației până și după începutul războiului, situația în satul nostru ar fi fost cu totul alta. Am fi avut numărul necesar de elevi și viitorul școlii ar fi rămas de neclintit, sigur, cum s-ar spune. Am calculat că în prezent peste hotare se află 69 de copii de vârstă școlară ai consătenilor noștri plecați încolo la câștig. Dacă aceștia ar fi rămas în sat, am fi avut la școală peste o sută de elevi, deci, situația ar fi fost cu mult mai bună. Noi, pedagogii, privim la această situație din interior și ne doare sufletul de viitorul școlii. La începutul lunii iunie a avut loc sesiunea Consiliului Orășenesc Noua Suliță unde s-a decis soarta gimnaziilor din Berestea (cu limba română de predare) și din Doljoc (cu limba ucraineană de predare). Ambele au devenit filiale – cel din Berestea a Liceului din Dinăuți, cel din Doljoc – a Liceului nr.3 din Noua Suliță. Ne-a consolat faptul că elevii din clasele mijlocii vor putea să continue să învețe în școala natală, dar nu să facă naveta la Dinăuți sau Noua Suliță. Prin urmare, și pedagogii vor rămâne la locurile lor de muncă.
–În situația dată, crearea filialelor este una dintre cele mai potrivite soluții, cade de acord directoarea Gimnaziului din Berestea, Ludmila Scripnic. Salariul îl vom primi de la stat, el fiind repartizat de la Noua Suliță. Și pe mine m-a cutremurat gândul despre viitorul școlii, înmânând certificatele absolvenților din actuala promoție a Gimnaziului din Berestea. Am avut șapte absolvenți. A fost o clasă puternică și ne mândrim cu aceasta. Dar, iată, în noul an de învățământ nu vom avea clasa a noua, căci n-am avut elevi în clasa a opta. Dacă va fi totul bine, următoarea promoție va fi peste un an. În clasa întâi avem înscriși numai doi elevi. Posibil să mai fie unul. În asemenea condiții suntem nevoiți să combinăm procesul de învățământ. Un singur pedagog duce concomitent lecții în două clase. Căutăm ieșire din situație.
Punându-mi întrebarea dacă actuala promoție va fi ultima a Gimnaziului din Berestea, în memorie mi-a apărut următorul caz. Mi-am imaginat tabla din clasă pe care am reușit să scriem doar un singur rând: 24 februarie 2022. Tema în clasă… A început războiul la scară largă și învățământul a fost întrerupt pentru câteva săptămâni, apoi am trecut la lecțiile online, dar acel rând scris pe tablă a rămas neșters mult timp. Acea dată nu va fi ștearsă din inimile noastre niciodată… Sperăm că se va termina războiul și viața pașnică va pune lucrurile la locul lor și în învățământ, de asemenea. Satul fără școală, ca și fără biserică, nu este sat.
Școala din Berestea are o istorie aparte. La începutul științei de carte în localitate, copiii învățau pe la casele oamenilor. Apoi în perioada interbelică autoritățile române au început construcția unei școli, dar n-au terminat-o, fiindcă în ținut a fost instaurată puterea sovietică. În decursul a câtorva decenii postbelice copiii berestenilor au învățat în acea clădire așa și nefinalizată conform proiectului. Problema ridicării unei noi școli a fost greu soluționată. În sfârșit s-a găsit și loc în centrul satului și au venit constructorii. Noi, copiii, admiram ridicarea clădirii cu două etaje de pe drumurile din afara satului. Era o priveliște minunată. Noua școală a fost dată în exploatare în preajma zilei de 1 septembrie 1971. Fotograful satului, Vasile Steț, a avut grijă să publice fotografii de la deschiderea școlii în ziarele raionale și regionale. Într-adevăr, a fost o mare sărbătoare pentru Berestea.
În mai bine de jumătate de secol prin această scoală au trecut câteva generații. Aici sunt create condiții minunate pentru învățământ și ar fi bine ca în sălile de clasă să răsune și în continuare vocile vesele și fericite ale copiilor satului…
Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
