Ziua de vineri a mai fost una în care crăsnenii au demonstrat lumii că dacă vreai să-ți păstrezi și să-ți onorezi demnitatea națională, atunci trebuie să începi această educație din leagăn. Ca o prezență aproape constantă ce sunt la Crasna de peste trei decenii și jumătate, iată că și în această zi am pornit spre poalele Carpaților, spre localitatea cu patru școli, în care dacă ar suna clopoțelul exact la aceeași oră, ar auzi și păsările de pe creste; spre localitatea cu cinci biserici, clopotele cărora sparg tăcerea munților ca să fie auzite la Sfânta Mănăstire Putna; cu colinde care cu siguranță sunt ascultate de ceata îngerească a raiului; cu urături care încurajează țăranul de aici la munca pământului și… numai aici poți găsi agricultori moderni deja, dar care încă din primăvară au grijă de secerișul „paielor cât trestia” pentru „împletirea urșilor” în ajunul Sfântului Vasile, sărbătoare în care numai aici puteți vedea „pui de lele” ridicat din leagăn, îmbrăcat în „urs de paie” și scos la „Malancă” de tăticu pe umeri, că el, singurel, de fapt, încă nu se ține chiar bine pe picioare. Acestea nu sunt povești, acestea sunt fapte reale pe care le-am văzut eu de zeci de ori în câteva zeci de ani. Doriți să vedeți „Malanca” autentică a Crasnei? De fapt ele sunt cinci — în fiecare cot al satului câte una! Care de care mai aprinsă în cântec și joc! Toate au „Regi și Regine” cu panglici tricolore, care și în vremea odiosului comunism își începeau prezentarea cu „Hora unirii”. Da-da, și în prezența autorităților partidului comunist, care veneau pe furiș ca guzganii să vadă ce se întâmplă, „Regii și Reginele” cântau „să-nvârtim hora frățească, pe câmpia românească”. Această „Malancă” a crăsnenilor nu poate fi înscenată nici pe marile scene ale lumii, nici de cei mai mari artiști ai lumii, nu vă supărați! Știți de ce? Pentru că acolo nu sunt crăsneni! În trei decenii și jumătate am înțeles că pentru ca să joci Ursul, trebuie să ai Duh pus în sânge de Dumnezeu la facerea lumii. Și să știți că nu exagerez! Și dacă adevărul este că fiecare își are harul său de la Tatăl Ceresc, atunci crăsnenilor li s-a dat să joace „Ursul” și mie mi-e tot una cine și ce crede despre concluziile mele! Și să nu-mi spuneți mie, că eu cu crăsneancă-s cununat!!! Și mai sunt convins de faptul că „Malanca” de la Crasna trebuie să fie inclusă în Patrimoniul imaterial UNESCO.
Aici, la Crasna, încă nu demult, pe toloacă se întâlneau și câte zece miri și mirese într-o duminică, toți venind cu nașii, nuntașii și cu muzicanții lor în alai, care știau să cânte și atunci când le lipsea curentul electric.
Un mare adevăr este și faptul că localitatea s-a dezvoltat și s-a modernizat foarte mult în ultimele decenii. Case ultra moderne, automobile cu „farurile umflate”, centre comerciale… De aici și visul primarului Ștefan Dragun, ca localitatea pe care o conduce să obțină odată statutul de oraș. Atâta doar că și pe ei, ca pe toți din țara noastră Ucraina, îi apasă tristețea și tensiunea războiului…
Dar să nu credeți că m-am abătut de la temă. Anume prin această succintă și incompletă descriere a spiritului crăsnean am dorit să ajung la evenimentul de acum câteva zile. Iar înainte de a vă spune ce s-a întâmplat în această zi la Liceul „Alexandru Ilschi” din Crasna, țin să remarc faptul că aceste gânduri de mai sus mi le-au provocat elevii clasei a 4-a de la această instituție și ÎNVĂȚĂTOAREA lor Angela Ursachi. Acești copilași ne-au emoționat pe toți cei prezenți până la lacrimi. O oră și cincisprezece minute nu au coborât din scenă, prezentând un spectacol de colinde, cântece de crăciun, urături, versuri, interacțiune cu Moș Crăciun, fără fonograme plus, adică pe viu, adică live, (precizez pentru cei care nu prea pot cânta fără fonogramă). Spectacolul acestor copii putea fi transmis de TV-uri în direct! Și atunci când s-a întrerupt curentul, ei nu s-au oprit, ci au colindat! Iar costumele lor populare poartă în sine puritatea sufletului de român din vremurile apuse. Ei nu și le-au „înpopchițat” cu fire aurii, biseruri și nu mai știu ce pe-acolo. Ei le scot cu drag din lada „moșâchi” și le poartă cu sfințenie. Chiar dacă părinții lor, sunt convins, au suficienți euro pentru inutila „modernizare” a costumului.
Oaspeții evenimentului zilei, Irina Loredana Stănculescu, Consul General al României la Cernăuți și consulul Cristian Dacica, au fost întâmpinați cu pâine și sare de către elevii instituției și un cuvânt de bun venit rostit de Larisa Bruja, directoarea Liceului „Alexandru Ilschi”, o adevărată gospodină și un manager cu talent. Am vizitat Muzeul școlar „Ilie Motrescu” administrat de Mariana David.
Evenimentul în sine a însemnat finalizarea Proiectului depus la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni de către Societatea Civică „Crasna Bucovinei”, fondată la începutul acestui an și președinte al căreia este Petru Iliuț, profesor de matematică. Aceasta a și făcut ca raportul să fie prezentat cu detalii matematice. Peste 800 000 de grivne au fost finanțate de DRP pentru dotarea a două laboratoare de limbă și literatură română cu mobilier modern și panouri interactive, tablete pentru fiecare elev și laptop pentru profesor. Chiar dacă este profesor de matematică, iar doamna director profesoară de chimie, ei înțeleg foarte bine că la baza oricărei materii școlare stă mai întâi de toate limba maternă. Și, vă zic de la mine, deseori mă cam deranjează expresia „eu nu sunt profesor de română sau jurnalist, așa că pot să fac greșeli”. Nu! Profesorii de orice materie școlară, medici, ingineri, preoți, primari, cosmonauți și militari, trebuie să vorbească și să scrie în limba maternă corect. În caz contrar ei nu se stimează în primul rând pe sine însuși. Deosebit de bucuroși sunt profesorii de română de la „Alexandru Ilschi” Maria Motrescu și Petru Mazur, beneficiarii direcți ai proiectului finalizat cu succes. Laboratoarele au fost binecuvântate și sfințite de preoți din sat invitați la sărbătoare. Acolo unde primarul, directorul școlii și preotul stau alături, e o comunitate de succes. De atâta către cei adunați în sala de festivități a instituției — profesori, părinți ai elevilor, oaspeți — s-a adresat mai întâi primarul Ștefan Dragun, care datorită relațiilor cu bucureșteanul de sorginte crăsneană a dotat laboratorul de informatică cu douăzeci de calculatoare. De asemenea, felicitări în preajma sărbătorilor de iarnă a rostit părintele Vasile Paulencu, parohul bisericii „Acoperământul Maicii Domnului”. Cu deosebite emoții în glas și lacrimi în ochi le-a vorbit crăsnenilor doamna Irina Loredana Stănculescu, care a recunoscut că lumea acestei localități îi provoacă emoții pozitive prin devotamentul lor față de odoarele unei etnii: limbă, cultură, port…
Alături de familia Liceului „Alexandru Ilschi” în această zi au mai fost Marius Crăciun, director adjunct al Liceului „Ștefan cel Mare” din Cajvana, jud. Suceava, înfrățit cu crăsnenii, și mă bucur că această înfrățire s-a legat în rezultatul prieteniei mele cu dl. Mihai Mihăiescu-Aniuc de la Filiala Suceava a Uniunii Ucrainenilor din România, acum vreo zece ani. Invitată a doamnei director a fost și Lilia Govornean, președinta ACDER din regiunea Cernăuți, Vasile Ioneț, directorul Liceului din Iordănești, cu care s-ar potrivi semnarea unui protocol de colaborare instituțională, ziariștii și scriitorii Maria Toacă, Felicia Toma, Vitalie Zâgrea, împreună cu care le-m adus elevilor și bucuria revistelor „Prichindeii de Cernăuți” și „Recreația Mare”, tot proiecte finanțate de DRP. Le-am citit și un „Sonet în Ajunul Crăciunului”, dacă tot îl așteptăm cu bucurie. Și ne-am bucurat cu toții, și le-am exprimat aceste bucurii de la microfonul sărbătorii, dorindu-ne unii altora în primul și în primul rând pace în țara noastră Ucraina și în toată lumea.
Și nu pot să nu închei cu cuvintele pe care le-am auzit de zeci de ori de la socrul meu, care s-a numit Gheorghe: „Asta-i Crasna, badi Gio!”
Nicolae ȘAPCĂ
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
