–Stimate Nichita Iacobeț, în pedagogie faci primii pași și, după cum mi se pare, ai pășit pe această cale cu dreptul. Sfârșitul anului 2024 și începutul anului 2025 a fost o perioadă foarte însemnată pentru tine. După absolvirea Universității Naționale „Iuri Ferkovyci” din Cernăuți ai primit diploma de magistru în istorie cu mențiune. În ianuarie anul curent ai participat la cea de-a 30-ea ediție a Concursului „Profesorul anului” și te-ai clasat pe locul trei la etapa regională. Pentru un tânăr pedagog aceasta este o mare realizare.
–Sunt profesor de istorie la Liceul din Răchitna – în școala mea natală. Am venit să lucrez în școală, fiind student. A fost un loc vacant și doamna directoare, Paraschiva Gogoman, mi-a propus acest loc de muncă. Mi-am continuat studiile după un program individual, când aveam posibilitate, asistam la prelegerile de la Facultate în regim online. La examene mă prezentam împreună cu colegii din grupa mea. Am mai mult de trei ani de activitate pedagogică. În actualul an de învățământ predau istoria în clasele a cincea și a unsprezecea. La etapa regională a Concursului „Profesorul anului” am fost cel mai tânăr dintre toți participanții la cele patru secțiuni.
–Ai fost admis grație acelor trei ani de activitate pedagogică…
–Există o astfel de cerință față de participanții la acest concurs. Fiecare participant trebuie să aibă minimum trei ani de stagiu pedagogic. La o săptămână după absolvirea Universității, m-am încadrat în acest concurs, mai întâi la etapa raională. Locul trei obținut acolo mi-a dat posibilitate să particip la etapa regională, unde dintre cei nouă participanți am fost al treilea.
–Și ce a fost cel mai complicat pentru tânărul profesor de istorie Nichita Iacobeț?
–Partea metodică, fiindcă trebuia să lucrez cu pedagogi necunoscuți, evident cu o experiență mai mare decât a mea. Dar aici valorează noile idei și practici. M-am isprăvit și aceasta mi-a garantat în mare parte succesul. M-au inspirat cuvintele legendarului pedagog ucrainean, Vasyl Suhomlinski, despre aceea că „ideea pedagogică este aerul în care își întinde aripile creația pedagogică”. Iar ideea mea pedagogică, bineînțeles, constă în combinarea armonioasă a formelor clasice și a celor inovaționale de lucru cu elevii la lecțiile ciclului social-umanitar. Studierea istoriei în școală este un proces de gândire care dezvoltă capacitatea de analiză și evaluare. Iar în fluxul frenetic de informații pe care îl primesc elevii, capacitatea de a distinge, analiza și justifica propriile opinii rămâne foarte importantă. Acesta este motivul pentru care am ales problema metodologică „Relansarea metodelor tradiționale de predare în cadrul lecțiilor ciclului de științe social-umanitare: discuții și dezbateri pe teme istorice”. În opinia mea, în contextul reformei noii școli ucrainene, care presupune introducerea unor noi abordări pentru dezvoltarea competențelor elevilor, această temă este relevantă. Discuțiile și dezbaterile, ca metode tradiționale de predare, contribuie la dezvoltarea gândirii critice, formarea abilităților de argumentare, toleranță și înțelegere analitică a evenimentelor istorice. În special, tema răspunde cerințelor de dezvoltare a competențelor-cheie ale elevilor în conformitate cu Standardul de Stat pentru Învățământul mediu de bază. Elevii învață să analizeze și să compare evenimente din trecut și prezent pentru a-și forma o anumită poziție civică, pentru o creștere profesională în continuare.
–Un asemenea concurs ca „Profesorul anului” are drept scop aprecierea și perfecționarea măiestriei profesionale, în cazul dat a măiestriei pedagogice. Cum ați caracteriza lecțiile ținute la Liceul din Răchitna de profesorul de istorie, Nichita Iacobeț?
– Mă străduiesc să-mi construiesc lecția astfel, încât să-i intereseze pe elevi, să îi fac să se simtă adevărați cercetători și analiști și să le permit să-și exprime opiniile cu încredere. De aceea, încerc să selectez materialele cu atenție, să improvizez, să caut abordarea corectă a fiecărui subiect și să-mi îmbunătățesc constant metodele de predare. Doar o lecție bună se distinge întotdeauna prin faptul că este bogată, interesantă, ridică o mulțime de întrebări și îndoieli în rândul elevilor și generează idei și sugestii interesante. Ca profesor mă conduc după următorul principiu: doar ceea ce vine din inimă va intra în inimă. Cu alte cuvinte, ceea ce vine din inima profesorului va intra în inima discipolilor săi.
–Istoria Ucrainei este disciplina obligatorie la testele independente externe. Ce succese au înregistrat elevii de la Liceul din Răchitna, care, la absolvire, susțin aceste teste pentru a fi admiși la instituțiile de învățământ superior?
–Doritori de a susține teste sunt mulți și toți participanții de la liceul nostru le susțin cu succes, adică întrunesc puncte de trecere. Dar am avut și rezultate foarte bune: un absolvent de-al nostru a obținut 189 de puncte din 200 posibile. Rezultate îmbucurătoare avem și la olimpiadele la istorie.
–După câte știu, desfășori și o activitate extrașcolară eficientă. Elevi de la Liceul din Răchitna obțin locuri de frunte la diferite concursuri și conferințe...
–La 30 noiembrie anul trecut la Cernăuți a avut loc etapa regională a Conferinței panucrainene „Patria mea – Ucraina”, în cadrul căreia elevii au susținut lucrări de cercetare pe teme etnografice. La secțiunea „Patrimoniul istoric al poporului ucrainean”, eleva noastră Anastasia Chiriliuc din clasa a unsprezecea, pe care am pregătit-o eu, a ocupat locul doi. Comunicarea ei a avut ca temă „Tradiția de familie în satul Răchitna”. Iar în luna ianuarie, în Comunitatea Teritorială Noua Suliță s-a desfășurat prima etapă a Concursului ucrainean de susținere a lucrărilor de cercetări științifice în cadrul Micii Academii Bucovinene. Elevul meu, Alexandru Pilat, a ocupat primul loc la secțiunea istorie și urmează să participe la etapa regională.
–Poate, cu timpul, veți scrie și istoria satului natal – Răchitna…
–Este un vis al meu și al altora. Răchitna are o istorie foarte interesantă. Localitatea noastră s-a aflat pe linia frontului în Primul Război Mondial. Atunci ea a fost ocupată și eliberată de patru ori. Pe „moșia” satului au fost găsite mai multe obiecte care pot deveni exponate de muzeu, chiar și în grădina mea. Crearea muzeului satului este un alt vis frumos al meu. Pentru a-l realiza avem nevoie de o susținere financiară, de sponsori.
–Într-adevăr, este un vis minunat și trebuie să se împlinească. Vă dorim succes în această privință și o activitate fructuoasă în continuare.
Interlocutor: Vasile CARLAȘCIUC
Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
