Parcă până de curând erau și ele eleve și se grăbeau dimineața la școală. Aceasta fac, de fapt, și acum, numai că au schimbat locul din bănci cu cel din fața clasei. Desigur, în prezent și responsabilitatea este mai ridicată, și grijile sunt pe măsură, dar așa a fost alegerea lor — să se dedice nobilei profesii de pedagog, chiar dacă la momentul de față acest lucru nu este neapărat „în pas cu moda”. Însă, indiferent de modă și de epocă, întotdeauna va fi nevoie mare de dascăli, importanța lor în viața fiecăruia dintre noi fiind una inestimabilă.
Tinere, frumoase la chip și la suflet, protagonistele relatării noastre de astăzi reprezintă prezentul, dar și viitorul școlilor din Bucovina. Profesează de câțiva ani: care de o vreme ceva mai îndelungată, care — de ceva mai puțin timp, însă toate trei pun mult entuziasm în ceea ce fac. Și, după o introducere poate cam tărăgănată, a venit timpul să vă facem cunoștință cu „profele” care au acceptat să-și spună istoriile lor pedagogice „Monitorului bucovinean” în preajma Zilei lucrătorilor din învățământ, marcată în acest an la 1 octombrie. Ele sunt — Nadejda Bilouseac, profesoară de limba și literatura română la Liceul din Bahrinești, Carina Schipor, învățătoare de clasele primare la Liceul Nr. 2 din Cupca și colega sa de la Liceul din Voloca, Elena-Alina Bodnar.
„Școala natală m-a primit cu brațele deschise”
Nadejda Bilouseac a terminat în anul 2015 Liceul din Bahrinești, care pe atunci avea statutul de școală generală. Tot aici s-a întors nu peste multă vreme, dar deja într-o nouă calitate, cea de pedagog. Școala natală a primit-o pe tânăra specialistă cu brațele deschise, oferindu-i-se postul de profesoară de limba și literatura română. Era anul 2017, iar pentru început Nadejda a îmbinat munca pe tărâmul pedagogic cu studenția la Universitatea Națională „Iuri Fedkovici” din Cernăuți. A făcut-o cu brio, iar între timp și-a dus la bun final studiile, obținând mai întâi titlul de bacalaureat (în 2019), iar mai apoi și pe cel de magistru (în 2022).
— Am ales să fiu profesoară, — povestește domnișoara Nadejda, — fiindcă, după părerea mea, este o profesie nobilă, o profesie frumoasă, ce stă la baza celorlalte meserii. Și pe lângă asta, mai și ai posibilitatea de a lucra cu cele mai inocente, cele mai minunate și fragile ființe, cu copiii.
În pedagogie cel mai mult îi place, după propriile mărturisiri, faptul că își poate aduce contribuția la modelarea personalității elevilor. De asemenea, își iubește profesia din motiv că are ocazia de a crește noi generații de copii, despre care este convinsă că vor cuceri „piscurile” succesului.
— În opinia mea, — menționează tânăra, — cel mai important în activitatea profesorului modern este să privești copilul ca pe o personalitate, să-i respecți „granițele” personale. Totodată noi, profesorii, trebuie să fim acei, care învaţă elevul încotro să se uite, dar fără ai spune şi ce să vadă, lăsând, astfel, libertate fiecărui copil de a descoperi şi cunoaşte în stilul său propriu.
„Un exemplu demn de urmat mi-a fost prima mea învățătoare”
Carina Schipor este originară din Pătrăuții de Jos, dar activează în satul vecin Cupca, mai exact la Liceul Nr 2. Începutul ei de drum în domeniul învățământului datează din septembrie 2021, atunci când a deschis ușa unei săli de clasă din ciclul primar. Școlăreii au întâmpinat-o cu drag și, astfel, s-a pus temelia unei istorii frumoase.
— Este o alegere făcută din inimă, — dezvăluie tânărul pedagog. — Încă din copilărie am adorat această profesie. Un exemplu demn de urmat mi-a fost prima mea învățătoare.
Pentru a stăpâni îndeaproape tainele meseriei, Carina a studiat la Colegiul pedagogic din Cernăuți, iar actualmente mai este și studentă în anul 4 la facultatea de filologie a Universității Naționale Cernăuți, la specialitatea „Limba și literatura ucraineană”. Meseria de învățător o consideră ca fiind una interesantă, diversă, fascinantă, surprinzătoare și extrem de creativă.
— Este o profesie mereu tânără, fiindcă te afli permanent alături de copii, — spune eroina relatării noastre. — Este unica profesie, unde poți prin exemplu propriu să educi oamenii. Poți oferi iubire, primind şi mai multă înapoi. Copiii te urmează ca pe un model, te adoră. Este o meserie în care îi vezi pe cei micuți crescând şi obținând rezultatele muncite şi dorite.
Iar cele mai importante lucruri în activitatea unui profesor, după părerea Carinei Schipor, sunt răbdarea și dragostea pentru copii.
„Nu m-am văzut niciodată în alt domeniu — doar aici, în mijlocul copiilor”
Tot la clasele primare predă și Elena-Alina Bodnar. Studiile de profil viitoarea învățătoare a Liceului din Voloca și le-a făcut la facultatea de pedagogie, psihologie și lucru social a Universității Naționale din Cernăuți, fiind magistru în pedagogie.
Primii pași ca pedagog i-a întreprins în anul 2014 la Instituția de învățământ preșcolar din Voloca, în postură de educatoare, iar începând cu 2016 își continuă activitatea la liceul din localitate.
— O croitoreasă vede rezultatul lucrului său peste o oră-două, un fierar — peste câteva zile, iar eu am ales să pot influența viitorul, învățând și educând copiii zi de zi. Îi iubesc foarte mult, îmi aduce o deosebită satisfacție să pot vedea zâmbetele sincere ale copilașilor. Nu m-am văzut niciodată în alt domeniu — doar aici, în mijlocul copiilor. Orice profesie este importantă, dar să nu uităm că orice profesie a pornit de la un profesor, — remarcă doamna învățătoare Elena-Alina Bodnar.
Ea este fascinată de munca sa, iar cea mai mare bucurie i-o aduc cei mici.
— Nu cred că pot alege cuvintele potrivite, pentru a compara dragostea copiilor cu orice altceva pe lumea aceasta, — mărturisește Elena-Alina Bodnar. — Este un lucru fără de preț, gingaș și curat, când un micuț te întâlnește cu brațele deschise, cu ochii luminați, sclipind de fericire. În acea clipă orice rău ce a fost, rămâne în afara pragului clasei.
Munca pedagogică este văzută de către învățătoarea din Voloca drept o misiune de mare însemnătate, și nu un simplu serviciu pentru salariu, chiar dacă realitatea vremurilor în care trăim se reflectă și asupra domeniului educației.
— Activitatea profesorilor niciodată nu a fost un lucru simplu, dar în ziua de azi avem noi încercări. Războiul a distrus multe familii, mulți copii au rămas fără părinți, alții — sunt în așteptarea persoanelor dragi, care, desigur, se vor întoarce cu biruință. E nevoie ca noi, profesorii, nu doar să le arătăm drumul cărții, să îi învățăm cu demnitate, pentru a obține rezultate bune, dar avem și obligația să-i susținem, să le fim prieteni înțelegători și devotați. Învățătorii întotdeauna au fost un exemplu pentru societate și așa trebuie sa rămânem, demonstrând generozitate, dragoste de Patrie și credință. Iar fiecare copil merită să aibă o copilărie fericită sub cerul senin și pașnic!, — subliniază Elena-Alina Bodnar.
Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/