Zilele trecute am avut parte de o surpriză plăcută. Într-o rețea de socializare mi-a solicitat prietenie domnul Viorel Kotyk, pe care îl cunosc din frageda mea tinerețe. Chiar m-a întrebat dacă îl mai țin minte. Și i-am răspuns: dă că e vorba de fostul primar al satului Ceahor de pe vremea tinereții mele, vă cunosc. Altceva e că nu am cunoscut talentul de scriitor și poet, da chiar și de compozitor. Scrie și muzică sacrală.
Viorel Kotyk s-a născut la 15 septembrie 1952 în satul Ceahor de sub Cernăuți.
Absolvent al Colegiului Pedagogic, a urmat Institutul Pedagogic din Kameneț-Podilsk, iar apoi Universitatea de Stat din Moldova, studii de magistratură la „Relații internaționale”.
Este doctor în științe politice, Consilier diplomatic, clasa I, Magistru în relații internaționale. Eminent al învățământul public din Ucraina.
A lucrat ca profesor la Colegiul Pedagogic Cernăuți; consultant pe relații internaționale și relații interetnice la Administrația regională de stat Cernăuți.
Director al Reprezentanței Camerei de Comerț a regiunii Cernăuți în România.
În 1996-2014 a fost angajat la Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei. A deținut diverse funcții diplomatice în Ambasadele Ucrainei în Republica Moldova (1996-2000) și România (2001-2005/2009-2013); 2011-2012 — Însărcinat cu afaceri a.i. al Ucrainei în România. Din 2014 se află la odihnă binemeritată.
Poezie, proză, traduceri literare, lucrări muzicale de diferite genuri și articole jurnalistice au fost publicate în diverse periodice din Ucraina, România și Israel.
În special, poeziile „Convorbire cu Kobzarul”, „În câmpiile flamande…” au fost incluse pe portalul „Poezia celor liberi” al Ministerul Culturii și Politicii informaționale al Ucrainei.
Se bucură de popularitate cântecele sale „Îngerul Alb”, „Trec zilele…”, „Casa părintească” și „Liniștea”.
Pentru interpretarea propriilor cântece, a fost distins cu Diploma de laureat al Festivalului panucrainean „Ucraina muzicală” (2021), precum și cu Diploma de laureat al Festivalului de radio intercontinental „Cântă pentru patria ta” (2023), or. Sacramento, SUA.
Compoziția corală „Slăvim pe Dumnezeu” este inclusă în repertoriul Corului Academic Național, „P. Ciubynsky” (Kiev), iar compoziția corală „Pământul părintesc” este interpretată de Ansamblul academic bucovinean de cântece și dansuri „A. Kușnirenko”. Cântecul „Să fim sănătoși” este interpretat la concertele Artistei Poporului din Ucraina Alla Kudlai.
Viorel Kotyk este convins că factorul decisiv în dezvoltarea lui ca persoană a fost pedagogia populară țesută de-a lungul secolelor, pe care au stăpânit-o părinții, bunicii și străbunicii săi. În ciuda represiunilor sângeroase sovietice, în urma cărora multe dintre rudele sale au murit în închisorile lui Stalin, educația familiei a continuat să se bazeze pe tradiții creștine umane, respectul neclintit față de părinți și bătrâni, o atitudine sacră față de plaiul bucovinean, care a devenit leagănul multor generații ale familiei sale.
Este bucuros că a început să pronunțe primele cuvinte atât în ucraineană, cât și în română, deoarece aceste limbi au fost vorbite liber în familia sa și în familiile celor mai mulți dintre sătenii săi.
Copilăria și tinerețea lui au fost petrecute într-un mediu sătesc, așa că aptitudinea de a secera, cosi, îngriji animalele și, în general, de a fi gospodar, era o parte organică a vieții lui la acea vreme. De fapt, în acest sens, el nu era diferit de alți semeni de ai săi din Ceahor. Cu toate acestea, spre deosebire de mulți alții, iubea enorm cărțile și a citit aproape întregul fond al bibliotecii satului. Și, de asemenea, probabil moștenise de la mamă, dragostea față de muzică. La nouă ani s-a înscris la Școala de muzică Nr. 1 din Cernăuți. Timp de cinci ani, de trei ori pe săptămână, cu trenul, autobuzul, tramvaiul și uneori pe jos, singur a umblat la oraș să stăpânească tainele Muzicii.
A studiat simultan la școala generală din Ceahor și la școala de muzică din Cernăuți, pe care a absolvit-o cu succes în 1967. Și apoi, s-a deschis poarta către noi lumi necunoscute. Și-a dorit foarte mult să devin bibliotecar, sau cel puțin paznic la biblioteca din Cernăuți. Este clar de ce – cărți! În același timp, visa să lucreze ca pădurar, fiind fascinat de frumusețea romantică a naturii și de liniștea fantastică a pădurii.
Dar s-a întâmplat așa cum i-a fost scris propriul său destin.
Și s-a dovedit a fi destul de generos!

Viorel Kotyk a tradus mai multe lucrări din ucraineană în română și invers. Lui îi aparține o traducere în limba ucraineană a legendarei balade „Miorița”, înalt apreciată de traducători reputați. I-a păstrat melodicitatea, iar aceasta se datorează faptului că nu numai a cunoscut, ci a simțit din copilărie limba română și ucraineană. Astăzi publicăm câteva din versurile sale lirice, dar și traducerea în limba română a unui frumos cântec popular ucrainean.
Nicolae ȘAPCĂ
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
Trec anii, trec…
Îmi cerne viața anii-n sită,
s-au strecurat şi răi şi buni:
și cei cu rană de ispită,
și cei cu raze de minuni.
Tot ce s-a dus – nu se întoarce,
s-a stins trecutul vrăjitor!
Viața cum e, așa îmi place,
Căci sunt al ei admirator!
Mă bucur când răsare luna,
trist când din cer cade o stea.
Trăiesc o viață împreună
cu toată lumea și-i a mea.
Dar cine, ce în urmă lasă?
Și care-i scopul unei vieți?
Trec anii, trec și nu îmi pasă
de bătrânețe, măi băieți.
Casa părintească
Am și eu un mare dor
de casa părinților.
Am și eu un mare dor
de casa părinților.
Să văd casa părintească
anii mei să-mi amintească,
anii mei de altădată
lângă mama, lângă tata.
Am și eu un dulce dor
de casa părinților.
Am și eu un dulce dor
să văd casa din Ceahor.
Casa-n care m-am născut
primii pași eu am făcut,
primul pas, primul cuvânt,
prima rugă-legământ,
cântec fermecat de leagăn
mi-a cântat măicuța dragă.
Lasă-l dorul meu să vină
dor de scumpa Bucovină.
Lasă-l dorul meu să vină
dor de scumpa Bucovină.
Dor de-un colțișor de Rai,
dor de mioritic grai,
dor de plaiul strămoșesc
tot la dânsul mă gândesc,
dor de vatra părintească
Nostalgie sufletească.
Dor de casa părintească
anii mei să-mi amintească.
Dragă mamă
O, ce zi frumoasă, în familie!
O, ce bucurie și emoție!
Azi e ziua mamei – noi sărbătorim.
Multă fericire, dragă mamă, îți dorim!
Ești cea mai frumoasă – noi te admirăm!
Ești cea mai drăguță – noi te adorăm!
Iar pentru tăticu – zână din povești,
Gospodină-n casă, căci mai bună nu găsești!
Scumpă, dulce mamă – sincer îți dorim,
multă sănătate și noroc deplin!
Viața să-ți aducă – numai bucurii!
Asta îți dorim noi – drăgălașii tăi copii!
Cel pleșcat pitic turbat
„Це звір огидної породи,
Лох-Несс холодної Неви.
Куди ж ви дивитесь, народи?!
Сьогодні ми, а завтра – ви”.
Ліна Костенко
Câtă crimă și cruzime,
sânge, chinuri și dureri,
disperare, spaimă, plânsuri,
scârbă și îngrijorări,
groază neagră cu omoruri
și cu bocet zbuciumat,
duce’n lume ucigașul –
cel pleșcat pitic turbat.
Lume, lume – fii prudentă,
cu călăul nu flirta!
Astăzi jale-n casa noastră,
mâine poate fi-n a ta!
Antwerpen, 2023
Când în livada de cireși
(Cântec popular ucrainean)
Când în livada de cireși
Privighetoarea ciripea
Tu mă rugai să mai rămân
Cât mai lucește-a noastră stea.
„Iubite, lasă-mă să plec,
va răsări și mâine-o stea!
Se va trezi măicuța mea
și lipsa mea nu-i va plăcea”.
Iubita mea, să-i spui duios:
„Ascultă, mamă, ce frumos.
În miezu-acestei nopți de mai
Răsun-al primăverii grai”.
„Fetița mea, zână din flori,
unde ai fost tu până-n zori?
S-a despletit cosița ta,
în ochi lucește lacrima…”.
„Avântul dragostei frivol
cosița mea a despletit,
Iar lacrima cu trist fior
iubirea mea a risipit.
Mămica mea, și tu cândva
visai să vină dragostea.
La fel și eu acum doresc
Să fiu iubită, să iubesc!..”