Cred că nu este nevoie să o prezentăm în mod special pe Rodica Zegrea cititorilor „Monitorului…”. Ea și-a publicat în repetate rânduri poeziile pe paginile gazetei noastre. Cu toate acestea, vă voi aminti: Rodica s-a născut și locuiește în satul Prisăcăreni, raionul Hliboca, actualmente – raionul Cernăuți. Bibliotecar de profesie. Ea continuă dinastia familiei de bibliotecari. În același timp, Rodica Zegrea este cercetătoare a istoriei ținutului natal, persoană publică, multiplă câștigătoare și premiantă a unor festivaluri literare regionale. Împreună cu directoarea Muzeului etnografic din Hliboca, administrează clubul literar-artistic „Dialogul generațiilor”, pe care l-a creat. În satul natal, ea a fondat clubul de lectură „Baștina mea”, a editat o Cronică despre acesta întitulată „Pagini din istoria satului Prosica”. De asemenea este o poetă cu imaginație, care își scrie lucrările atât în limba română, cât și în ucraineană.
Datorită Olgăi Kovalciuk, organizatoarea și gazda întâlnirii desfășurate zilele trecute în sala de lectură a Bibliotecii din Hliboca, iubitorii cuvântului poetic au avut ocazia să o cunoască pe Rodica Zegrea mai îndeaproape și să se bucure din nou de poeziile citite de autoare.
Desigur, cei prezenți au profitat de ocazie și și-au exprimat propriile păreri despre versurile poetei. Acest lucru a fost făcut, în special, de directoarea muzeului deja menționat, Olga Shevchenko, poeta din Tărășeni, Leontina Topalo, redactorul-șef al ziarului „Monitorul bucovinean”, Nicolae Șapcă și profesoara Liceului din Hliboca, Valentina Luceac-Bogdan. De altfel, ea a improvizat, în drum spre întâlnire, o dedicație poetică pentru Rodica Zegrea. Mai pe scurt, întâlnirea a fost foarte sinceră, relaxată și, fără îndoială, va rămâne multă vreme în memoria fiecăruia dintre participanți.
… Încheind aceste notițe, m-am prins involuntar pe gândul, cu cine aș compara vocea Rodicăi – tăcută și atât de pătrunzătoare. Și iată că am deschis radioul, pregătindu-mă să ascult o nouă porție de știri. Au mai rămas vreo-patruzeci de secunde până să înceapă. Această pauză a fost umplută cu o melodie interpretată de celebrul și popularul cântăreț francez Joe Dasen. O, Doamne, m-am plesnit cu palma pe frunte: așa e, doar cu a lui și nu a altuia, pot compara vocea poetei noastre, care ne-a încălzit inima și ne-a mânghâiat sufletul, ca, de fapt și toată poezia ei.
Și încă ceva. Luându-și rămas bun de la Rodica, fiecare dintre cei prezenți în sală a primit în dar câte un buchețel de mentă verde parfumată, care crește alături de florile din grădina ei.
Vasili GHEINIȘ
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
***
De-ai ști, câte-ași dori acum să-ți spun…
De-ai ști, câte-ași dori acum să-ți spun,
Când multe fapte se transformă-n scrum,
Și când cuvinte rătăcesc printre momente
Ghicind: vor fi semințe? Vor fi pietre?
Vor deveni tămâie ori venin,
Furtună grea sau poate cer senin…
Sau vor trezi suspin și suferință,
Ori bunătate, milă și credință…
Le vor vâna, tânjind, poeți nebuni,
Sau le vor răstigni tot critici buni…
Vor curge ca nisipul prin clepsidră
Sau deveni-vor capete la hidră?
De-ai ști, câte-ași dori acum să-ți spun…
Când frunze cad pe bancă sub alun,
Ce ține-n minte, cum priveai tot la hârtie
Și zamâsleai, tăcut, o poezie…
Găseai cuvinte printre spini și flori,
În picături de ploi și de sudori…
Eu le citeam în ochii tăi, când nu scriai
Și pe ascuns eu le furam, când tu tăceai….
Sau compune-am o poezie-n doi…
Și o scriam pe cântec, nu pe foi…
Ce se-așternea pe unde de izvoare,
Pe brazi, pe-aripi de păsări călătoare…
Și hoinăresc cuvinte printre clipe,
De demoni și fugari călăuzite…
Devin semințe bune sau cioburi de oglindă,
Devin sălbatic bocet sau limpede colindă…
Sunt reci aceste primăveri…
Sunt reci aceste primăveri…
Îngheață florile de meri,
Îngheață-aripi de rândunele,
Imagini bune dar și rele…
Sunt reci aceste primăveri…
Cu multe-n suflet îndoieli,
Cu visuri, ce le duci în spate…
Amestecate zi și noapte.
Sunt reci aceste primăveri…
Mai mult trăite în tăceri.
Și cu priviri tot printre ramuri,
Și flori de gheață mai pe geamuri.
Sunt reci aceste primăveri…
Și lungi au umbre peste veri.
Ecouri au din ierni și toamne…
O parte-nvie, alta doarme.
Sunt reci aceste primăveri…
Au zboruri frânte și căderi.
Cad fulgii pe aripi de îngeri
Și-adesea-n lacrimi ei au sânge…
Sunt reci aceste primăveri…
Cu curcubeie pe sub cer,
Gândiri cu aripi de cucoare,
Simțiri prea dulci, priviri amare.
