În anul 1970, la Chișinău a fost editat romanul „La răspântia Boianului”. Autoarea lui, Viorica Chibac-Cuciureanu (nume necunoscut pe atunci în rândul oamenilor de litere din Moldova), l-a scris în baza faptelor reale din satul său natal Boian. Nu și-a inventat personajele, fiindcă a trăit în mijlocul lor, le-a cunoscut bucuriile și încercările destinelor lor, deseori nemiloase. Le-a înveșnicit vorba și chipul în rândurile de carte. Critica literară a salutat acest debut editorial al bucovinenei Viorica Chibac-Cuciureanu și, cu mai multă încredere în forțele proprii, ea a început să lucreze la partea a doua a romanului. A urmat circa jumătate de veac de tăcere. Sunt optsprezece ani de când scriitoarea din Boian a plecat la cele veșnice. Cu doi ani în urmă, în timpul pandemiei, o altă scriitoare din Boian, Maria Toacă, a reușit să reediteze în grafie latină acea cărțulie modestă ca formă, intitulată la „Răspântia Boianului”. Numele autoarei, Viorica Chibac-Cuciureanu, a fost readus în memoria boincenilor, iar cartea ei – pusă în circuitul valorilor spirituale.
Sponsorizând tipărirea celei de-a doua ediții a romanului „La răspântia Boianului”, nepoata autoarei, Elena Chibac, a dorit să fie tipărită și partea a doua a lui, păstrată în manuscris, păstrată drept o comoară spirituală a familiei. Recent, acest manuscris a văzut lumina tiparului, grație osârdiei Liliei Govornean, metodistă la Institutul Regional de Învățământ Postuniversitar din Cernăuți, președinta Asociației Cadrelor Didactice de Etnie Română, precum și a echipei de la această asociație. Asumându-și răspunderea de editarea ambelor părți ale romanului, Lilia Govornean a depus din partea ACEDER un proiect la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și, primind susținerea financiară din partea lui, s-a străduit ca în perioada de realizare a proiectului să fie tipărite cele două volume ale romanului „La răspântia Boianului și perdelele negre”, fiecare volum având mai mult de 400 de pagini. A fost depusă o muncă enormă, ținând cont de perioada scurtă de timp prevăzută pentru realizarea proiectului.
De ce romanul în două volume scris de Viorica Chibac-Cuciureanu este intitulat „La răspântia Boianului și perdelele negre” explică însăși coordonatoarea acestui proiect Lilia Govornean în prefață: „Acest roman înfățișează o lume vibrantă și plină de culoare, unde tradițiile și obiceiurile au un rol central, ca niște perdele negre ce se ridică și se coboară, dezvăluind adevărurile profunde ale vieții în acest loc binecuvântat”. În unica lucrare literară a Vioricăi Chibac-Cuciureanu este descrisă o perioadă de timp istoric care cuprinde aproape un secol – secolul XX cu cele două conflagrații mondiale, cu mari perturbări sociale. Este o istorie zbuciumată a Boianului, redată prin destinele locuitorilor lui, aflate și ele la o răspântie. Conținutul ediției din 1970 a romanului „La răspântia Boianului” constituie doar partea întâi a actualei ediții completate din manuscrisul scriitoarei. În linia de subiect se conturează însuși destinul autoarei, încât această operă devine autobiografică. Este o luptă a ei pentru roman, pentru ca el să ajungă la cititor. La Moscova, un reprezentant al Uniunii Scriitorilor i-a răspuns: „Ca poveste, merge, dar dacă vreți să faceți un roman adevărat, mai trebuie să lucrați la el. Vă dau adresa șefului secției de proză din Chișinău, să vă prezentați la el să vă ajute mai mult. Se numește Vasile Vasilache și iată adresa.
Arzinica îi mulțumi frumos, se liniști și se întoarse la Chișinău, unde, întâmplător, nimeri la Ion Constantin Ciobanu, scriitor de vază. El ascultă dorința Arzinicăi care era naivă, poate, dar sinceră. Ea îi povesti conținutul romanului și-i mărturisi ce au zis alții, că era bună, ca poveste, dar că mai trebuia lucrat până a ajunge roman.
–Dacă veți scrie așa cum mi-ați povestit, o să fie roman”.
Autoarea a studiat recenziile care i s-au făcut și a dus lucrul până la capăt. Romanul a fost tipărit în două numere ale revistei „Nistru” din anul 1968, apoi „peste doi ani a apărut cartea, fără însă să fi trecut pe copertă că e doar partea întâi”. Cititorul acestei lucrări a rămas și el la o răspântie, așteptând continuarea narațiunii. Întreg romanul, cu ambele lui părți, a văzut lumina tiparului abia peste 53 de ani…
Lansarea cărții „La răspântia Boianului și perdelele negre” a avut loc la Liceul Lider „Ion Neculce” din Boian-Hlinița, unde la timpul ei a învățat autoarea – Viorica Chibac-Cuciureanu. Directoarea Liceului, Elena Hauca (redactorul cărții) a menționat că aceasta este o adevărată sărbătoare pentru elevii și colectivul pedagogic al instituției de învățământ. Elevii, într-adevăr, au venit ca la sărbătoare, în costume naționale. Lilia Govornean, realizatoarea acestui proiect, relatând despre munca depusă la editarea celor două volume ale romanului, a ținut să mulțumească familiei scriitoarei, care a păstrat manuscrisul minunatei cărți, precum și Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, în persoana secretarului de stat, Gheorghe Cârciu, și directorului Departamentului, Radu Cozma, susținerea cărora a fost simțită permanent. Reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuți, ministrul plenipotențiar Nicolae Dan Constantin, în calitate de oaspete, a accentuat că DRP, Guvernul României acordă o atenție sporită Comunității românești din Ucraina.
În cadrul sărbătorii au luat cuvântul Olga Ostafi din partea Departamentului Educație și Știință al AMR Cernăuți, Vasile Babii, viceprimarul CT Boian, scriitorii originari din Boian – Maria Toacă și Gheorghe Bota, jurnaliștii Vasile Bâcu, Felicia Toma, Vasile Carlașciuc și Vitalie Zâgrea.
În finalul sărbătorii, tânăra profesoară Mihaela Sfeclă (în rolul Vioricăi Chibac-Cuciureanu) a citit cuvintele scriitoarei, adresate generațiilor actuale și celor care vin: „El, omul, din cauza indiferenței față de aproapele său, scapă din vedere ce e mai important. El trebuie să fie stăpânul atenției și străinul indiferenței. Evidențierea acestor două trăsături în caracterul uman salvează omenirea de la mic la mare de catastrofe fizice și psihice. Revoluția, războaiele au amestecat lumea, dar omul trebuie să fie om din toate punctele de vedere, oriunde se găsește el”. Este sfântul adevăr.
Se spune că manuscrisele nu ard, ele, într-un fel sau altul, ajung la cititor, îmbogățindu-i lumea spirituală. E și cazul romanului „La răspântia Boianului și perdelele negre”.
Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
