Despre Sofica Romaniuc din Oprișeni se vorbește pe la noi cu un zâmbet aparte. Când o vezi pe scenă, e greu să crezi că această fetiță are doar șapte ani. Micuță, sinceră, cu ochi mari și o concentrare deloc copilărească înainte de spectacol. Însă, de îndată ce începe să cânte, în sală se așterne tăcerea.
Recent, vocea ei a răsunat la cea de-a XXXIII-a ediție a Festivalului Internațional de colinde, datini și obiceiuri de iarnă de la Sighetu Marmației. Delegația Consiliului local Hliboca a reprezentat acolo moștenirea culturală a Bucovinei. Liturghia solemnă, parada colindătorilor pe străzile centrale, imnurile celor două state — totul a fost la o scară impresionantă și plină de responsabilitate. Alături de participanții mai mari de la Liceul din Hliboca și grupul „Voce și Imagine”, pe scenă a urcat și Sofia. Fără nicio urmă de rătăcire — doar lumină în privire și o voce sigură.
Mama sa, Iulia Romaniuc, povestește că Sofia cântă de când se știe. Încă de mică, punea mâna pe microfon acasă și organiza mici concerte pentru cei dragi. De la vârsta de cinci ani studiază canto cu seriozitate. Învață la Școala de Muzică din Hliboca și frecventează cursurile Centrului Bucovinean de Artă din Cernăuți. Iubește pianul și are un simț fin al melodiei. Mai mult, studiază engleza încă din fragedă pruncie și o vorbește fluent — perseverența îi definește fiecare pas.
Înainte de spectacol, Sofia nu se agită. În culise, îngână încetișor melodia preferată, trage aer adânc în piept și, neapărat, zâmbește. Spune că cel mai mult iubește momentul în care întâlnește privirea spectatorilor. Emoțiile apar, ca la orice copil, dar se transformă rapid în inspirație.
În palmaresul ei se regăsesc deja numeroase concursuri și festivaluri. O călătorie în Moldova i-a adus cea mai înaltă distincție — Marele Premiu. Experiențele internaționale i-au oferit încredere, dar au făcut-o, în același timp, mai exigentă cu sine. Sofia ascultă cu luare-aminte sfaturile profesorilor, se pregătește sârguincios pentru fiecare apariție și tinde să cânte tot mai bine, mai profund, mai puternic.
Colegii de clasă sunt mândri de ea, prietenii o susțin, iar familia îi este mereu alături, cu o credință neclintită în talentul ei.
Sofia nu are nicio urmă de aroganță, ci doar o iubire nemărginită pentru muzică. Vocea ei este cunoscută deja nu doar în comunitatea noastră și în Bucovina, ci și peste hotare. Și de fiecare dată când interpretează cântece pe scenele internaționale, simțim o mândrie profundă: crește o generație care poartă cultura noastră cu demnitate și sinceritate.
Îi dorim Sofiei inspirație, perseverență și noi culmi creative. Să nu se oprească aici și să pășească cu curaj înainte. Fie ca talentele noastre să înflorească cu fiecare an, iar comunitatea din Hliboca să aibă încă multe ocazii de a-și aplauda cu mândrie tinerii reprezentanți, atât de luminoși și dăruiți.
Relatare consemnată de Oxana SEMENIUC
