Duminică, 15 iunie, la Cernăuți, precum și în întregul spațiu spiritual românesc, a fost comemorat poetul nostru național – Mihai Eminescu. S-au împlinit 136 de ani de la trecerea lui în eternitate. Iar numele lui de eternitate este Luceafărul poeziei românești. Așa este cunoscut și apreciat pe meridianele globului. Este și buletinul de identitate, de dăinuire în veacuri a poporului român.
Duminica teiului în floare
Mai rar coincid în calendar ziua de 15 iunie cu ziua de duminică. Anul acesta am avut fericirea de o astfel de coincidență. Am avut ocazia să-l comemorăm pe Eminescu în sfânta zi de duminică, atunci când bunii creștini se roagă în fața altarelor. Unii exegeți chiar îl consideră pe poetul nepereche un sfânt al poporului român, care s-a sacrificat pentru limba, credința, cultura și istoria neamului său. Într-o poezie dedicată lui se spune direct: „Doamne, Eminescu – Sfinte, Tatăl Nostru din cuvinte…”.
La Cernăuți, conform tradiției, omagierea lui Eminescu începe în curtea Casei lui Aron Pumnul, profesorul său iubit, lângă bustul poetului. Este un caz strălucit, când dascălul și discipolul său intră împreună în istorie. Astfel, numele lui Aron Pumnul și Eminescu sunt inseparabile. Pentru prima dată au venit la Casa lui Aron Pumnul unii membri din județul Suceava ai Cenaclului transfrontalier „Mașina cu poeți” (Cernăuți-Suceava). De altfel, ședința cenaclului urma să încununeze evenimentul consacrat Zilei lui Eminescu. Au vorbit cu emoții despre acest moment fălticenenii Constantin Bulboacă și Maria Crețu, iar flautistul Puiu Crețu a interpretat un buchet de melodii – expresia muzicală a unor celebre versuri eminesciene. Au depus flori la bust și au luat cuvântul reprezentanții Consulatului General al României la Cernăuți, Cristian Dacica și Florin Stan, Felicia Vrânceanu de la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității cernăuțene, Doina Colesnicov, profesoară de română de la Liceul nr.6 „Alexandru cel Bun” din Cernăuți, profesoara veterană Maria Timcu din suburbia Roșa, istoricul Ioan Abutnăriței din Vatra Dornei, localitate amintită în „Doina” eminesciană, poeții cernăuțeni Vasile Bâcu și Nicolae Șapcă. Nicolae Șapcă a amintit că în vara anului 1990, la inaugurarea bustului lui Eminescu în curtea Casei lui Aron Pumnul au fost prezente personalități de vază ale scrisului românesc din România, Republica Moldova și, evident, de la Cernăuți.
Pe atunci s-a luat decizia de a transforma Casa lui Aron Pumnul în Muzeul „Mihai Eminescu”. Dar nici până în prezent problema n-a fost soluționată definitiv, însă materiale pentru un asemenea muzeu sunt adunate, a subliniat directoarea acestei instituții aflate în cadrul Muzeului Etnografic Regional, Elena Tărâțeanu.
Exact peste zece ani de la instaurarea bustului lui Eminescu în curtea Casei lui Aron Pumnul, în centrul Cernăuțiului, nu departe de Palatul Național al Românilor și clădirea Gimnaziului, unde a învățat Mihai Eminescu, a fost dezvelit monumentul Luceafărului poeziei românești. Străzile care leagă aceste monumente sunt străjuite de tei, copacii proslăviți în lirica eminesciană. Acum, în preajma Zilei lui Eminescu, ei sunt încărcați cu flori mirositoare.
Un tei înalt își apleacă ramurile încărcate de flori și asupra statuii lui Mihai Eminescu. Au venit aici cu flori reprezentanți ai autorităților regionale și orășenești, ai Consulatului General al României la Cernăuți, ai societăților național-culturale românești din regiune, activiști publici și membri ai Cenaclului transfrontalier „Mașina cu poeți”. În timpul depunerii de flori a răsunat versul eminescian cântat de Corul „Dragoș Vodă”.
Plai românesc, plai eminescian
Ședința emblematică (vorba poetului Vasile Bâcu), precedată de aceste momente festive, s-a desfășurat la Palatul Național al Românilor. În rol de gazdă, Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, a prezentat ordinarul număr al ziarului „Plai Românesc”, care cuprinde creații ale membrilor Cenaclului transfrontalier „Mașina cu poeți”, consacrate lui Mihai Eminescu. Un mesaj de felicitare a adresat participanților consulul Cristian Dacica. Conform tradiției cenaclului, Ioan Abutnăriței a prezentat „momentul istoric”, referindu-se la cercetările sale „Eminescu și istoria Bucovinei”. El a subliniat: „Eminescu este o prezență foarte activă, un apărător neobosit al intereselor națiunii române, iar scrisorile sale privind istoria Bucovinei – extrem de bine documentate și, din multe puncte de vedere , cu aprecieri și concluzii actuale și astăzi, ni-l dezvăluie ca pe un cărturar cu reale aptitudini pentru activitatea istoriografică. Nici un istoric al Bucovinei, de azi și de mâine, nu trebuie să ignore ceea ce a scris Eminescu despre Bucovina”.
Constantin Bolboacă de la Fălticeni, conducătorul Cenaclului „Nicolae Labiș”, a înmânat diplome de onoare membrilor Cenaclului „Mașina cu poeți” de la Cernăuți: Maria Toacă, Vasile Bâcu și Nicolae Șapcă. De asemenea, o astfel de diplomă a fost adusă și pentru poeta ucraineană din Cernăuți, Tamara Severniuk, pentru traducerea în ucraineană a celebrei poezii de Nicolae Labiș „Moartea căprioarei”.
Elena Mândru de la Iași, președinta Societății Scriitorilor fără Frontiere, participantă activă a Cenaclului „Mașina cu poeți”, a adus pentru biblioteca Societății „Mihai Eminescu” două volume –„Eminescu: opinii economice” și „Eminescu: ziarist politic”. Apoi a urmat recitalul artistic-muzical consacrat lui Eminescu. Din partea oaspeților au citit versuri Elena Mândru, Constantin Bulboacă, Maria Crețu, Valerian Bedrule, Gheorghe Sainciuc, Costel Befu, proză – Cezar Straton. Un recital eminescian din creația regretaților scriitori cernăuțeni Grigore Bostan, Ilie Tudor Zegrea, Vasile Tărâțeanu, Mircea Lutic și Grigore Crigan a prezentat Carolina Jitaru, ea interpretând și „Glossa” de Eminescu, melodia aparținându-i. Au citit proză Maria Andrieș și Dorin Misichevici, iar versuri –Vasile Bâcu, Nicolae Șapcă, Gheorghe Ungureanu, Gheorghe Bodnariuc, Vasile Carlașciuc, Tatiana Golciuc. Sofia Roșca a interpretat a capella romanța „De ce nu-mi vii”. Alte romanțe pe versuri eminesciene au fost interpretate de Gheorghe Posteucă, Gheorghina Pascal și de Natalia Camelia Proțiuc. Iar finalul ședinței cenaclului a fost tot muzical. Carolina Jitaru a interpretat cântecul „Seara pe deal”, piesă din repertoriul multor vocaliști de marcă.
„La Cernăuți Eminescu a băut apa vie a neamului românesc”
Copleșit de emoții pe care le-a încercat de Ziua lui Eminescu la Cernăuți, Constantin Bulboacă de la Fălticeni a căzut de acord să și le împartă într-un interviu pentru presa din nordul Bucovinei.
–Domnule Constantin, sunteți pentru prima dată la Cernăuți de Ziua lui Eminescu.
–Într-adevăr, sunt pentru prima dată în ziua când îl comemorăm pe Mihai Eminescu – Luceafărul poeziei românești, dar este a „n” oară când vin la Cernăuți pentru că sunt locuri unde istoria e la ea acasă, în care românii au un anumit fior. Eminescu a trăit la Cernăuți cât a fost elev și, mai ales când a avut profesori ca Aron Pumnul, un dascăl minunat. Pentru prima dată am văzut Casa lui Aron Pumnul. Ca să vă spun sincer, este o oarecare strângere de inimă din partea mea pentru că această casă este în paragină. Natura e frumoasă în jur, iar statuia lui Mihai Eminescu este foarte bine realizată. Se cere făcut tot ce trebuie ca să punem în valoare spiritualitatea neamului românesc. Să ne respectăm marii înaintași, fiindcă dacă ne respectăm înaintașii, ne respectăm prezentul și ne putem gândi la viitor cu mare bucurie.
–Acolo, în curtea Casei lui Aron Pumnul, era și un izvor care demult a secat. Dar eu cred că nu ar trebui să sece dragostea și respectul nostru față de poetul nepereche pe acest pământ, unde el a învățat carte, a debutat ca poet.
–E un izvor al spiritualității, cum numești. De fapt, el, ca poet, a debutat la „Familia”, în altă zonă românească, dar și-a continuat studiile cu brio aici, la Cernăuți, a băut apa vie a neamului românesc. Același izvorla figurat există. Trebuie să-l păstrăm noi, cei de astăzi.
–Dumneavoastră, domnule Constantin, sunteți din Fălticeni, localitate legată de numele marelui sculptor român, Ioan Irimescu, autorul unui bust al lui Eminescu. O copie a acestui bust a fost pusă pe postament la Noua Suliță, fost centru raional în regiunea Cernăuți.
–Ioan Irimescu a realizat o sculptură care îl reprezintă pe Eminescu în fața Colecției de sculptură „Ioan Irimescu” din Fălticeni și din câte am înțeles că aici, în zona nordului Bucovinei, fiindcă nu există Bucovina de Nord și Bucovina de Sud, ci există o singură Bucovină a sufletului și a neamului românesc, sunt mai multe statui ale lui Eminescu, despre una din ele ați amintit numai ce. Aș vrea ca și la Casa lui Aron Pumnul, lângă statuia lui Eminescu, realizată foarte bine, să fie și Casa memorială „Aron Pumnul”. Cred că românii de pretutindeni vor sprijini realizarea acestui muzeu al spiritualității neamului românesc.
–Cum apreciați Dumneavoastră din România străduința comunității românești din regiunea Cernăuți de a-l omagia, de a-l învăța și de a-l iubi pe Eminescu?
–În condițiile vitrege ale războiului, românii au înțeles că trebuie mai mult să ne respectăm marile valori ale neamului, cu atât mai mult pe Eminescu. Dumneavoastră aici, în nordul Bucovinei, aveți în Eminescu un reazăm, un sprijin de bază și realizați lucruri foarte frumoase. Vă păstrați sufletul, limba română, credința română vie. Este un lucru extraordinar. O faceți și pentru generațiile următoare. Astăzi e și Ziua dascălilor și, după cum am spus-o și la Casa lui Aron Pumnul, copiii trebuie să învețe limba română – s-o citească, s-o scrie.
–Cum apreciați Dumneavoastră spusele marelui poet al românilor de pretutindeni, Nicolae Dabija, despre aceea că Eminescu are o importanță deosebită pentru românii din Cernăuți și pentru românii de la Chișinău.
– Da, există anumite particularități, anumite spirite locale, dar, după părerea mea, Eminescu e al tuturor și Eminescu ne adună, Eminescu ne unifică, Eminescu ne face mai buni, mai înțelegători.
–Nicolae Dabija a avut în vedere și faptul că Eminescu pentru românii nord-bucovineni și basarabeni este și o flamură de luptă.
–Eminescu a mers până dincolo de sacrificiu. El a făcut, a simțit ceea ce n-a simțit nimeni până la el și nici după el până în prezent. Eminescu a trăit, trăiește și va trăi și aceasta o face prin noi. Și noi trebuie să reușim să-l evaluăm, să-l scoatem în lume pe Eminescu, căci el merită să fie tradus în mai multe limbi ale lumii, căci este o valoare.
Românul își amintește foarte des de Eminescu, poetul cu chip de mucenic și cu nimbul sfințeniei și nemuririi. Această amintire este o necesitate, cum o necesitate este să începem fiecare zi din viață cu „Tatăl Nostru”. Eminescu – Tatăl Nostru, „nu ne lăsa să trăim la cheremul/ Unui prea orb sau prea dulce destin,/ Ci dă-ne fericirea de-a arde/ În poezie până la capăt…”.
Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
